[The Review and Herald, June 10, 1902.]
Ordinea este cea dintâi lege a cerului, iar Domnul dorește ca poporul Său să aibă în casele lor o reprezentare a ordinii și armoniei care domnesc în curțile cerești. Adevărul nu își așază niciodată picioarele lui delicate pe cărarea necurăției sau stricăciunii. Adevărul nu îi face niciodată pe oameni aspri, grosolani sau neglijenți, dezordonați. El îi înalță pe toți cei care îl acceptă, la un nivel înalt. Sub influența lui Hristos, lucrarea de continuă rafinare merge înainte. SS 101.1
Oștirilor lui Israel le-au fost date îndrumări speciale, pentru ca tot ce e în interiorul și împrejurul corturilor lor să fie curat și așezat în ordine, pentru ca nu cumva îngerul Domnului, trecând prin tabără, să vadă necurăția lor. Oare privea Domnul în amănunt aceste lucruri? Da, le avea în vedere în amănunt; căci lucrul era stabilit: dacă le-ar fi văzut necurățite, nu ar fi însoțit oștirile lor în lupte. SS 101.2
El, care a fost atât de minuțios cu copiii lui Israel și dorea ca acestora să le placă curățenia, nu va îngădui nici o necurăție în casele copiilor Săi de astăzi. Dumnezeu privește cu neplăcere lipsa curățeniei de orice fel. Cum L-am putea invita oare în casele noastre dacă totul nu ar fi curat și în ordine? SS 101.3