Cei care folosesc multă mâncare din carne nu au totdeauna un creier limpede și o minte activă, deoarece folosirea cărnii animalelor are tendința de a produce îngreunarea corpului și de a amorți cele mai fine sensibilități ale minții. Susceptibilitatea față de boală crește prin mâncare de carne. Nu ezităm să spunem că mâncarea din carne nu este esențială pentru menținerea sănătății și a puterii. SS 115.1
Cei care se bizuie în cea mai mare parte pe mâncarea din carne nu pot evita uneori să consume carne care este mai mult sau mai puțin bolnavă. În multe cazuri, procesul care pregătește animalele pentru vânzarea pe piață le aduce într-o stare nesănătoasă. Departe de lumină și aer curat, inhalând aerul din grajdurile murdare, acestea ajung să aibă curând tot corpul contaminat cu lucruri infectate; iar când o astfel de carne este primită în corpul omenesc, ea strică sângele și produce boala. Dacă persoana are deja un sânge plin de impurități, această stare de boală se agravează foarte mult. Însă foarte puțini sunt cei care pot fi convinși că tocmai carnea pe care au mâncat-o le-a otrăvit sângele și le-a produs suferința. Mulți mor de boli datorate în întregime mâncării de carne, iar cauza reală a bolii de-abia dacă este suspectată de ei înșiși sau de alții. Unii nu simt de îndată efectele, însă aceasta nu este o dovadă că nu le face rău. Chiar dacă are efecte sigure asupra organismului, totuși, pentru moment, victima nu le realizează. SS 115.2
Carnea de porc, deși constituie unul dintre cele mai obișnuite articole alimentare, este unul dintre cele mai vătămătoare. Dumnezeu nu le-a interzis evreilor să mănânce carne de porc doar pentru a-Și arăta autoritatea, ci pentru că aceasta nu constituie o hrană corespunzătoare pentru om. Dumnezeu nu a creat porcul spre a fi mâncat și el nu trebuie mâncat în nici o împrejurare. Este imposibil să fie sănătoasă carnea vreunei creaturi, pentru care murdăria constituie elementul său natural și când aceasta se hrănește numai cu lucruri detestabile. SS 116.1
Scopul suprem al omului nu este satisfacerea poftei. Sunt nevoi fizice care trebuie împlinite; însă oare acestea să fie motive pentru care omul să fie stăpânit de poftă? Oare acei oameni care doresc să devină sfinți, curați, rafinați, ca să poată ajunge în societatea îngerilor cerești, vor continua să ia viața ființelor create de Dumnezeu și să se bucure de carnea lor ca de un lux? După ceea ce mi-a arătat Domnul, această stare de lucruri va fi schimbată, iar poporul deosebit al lui Dumnezeu va dovedi cumpătare în toate lucrurile. SS 116.2