Cei care cunosc adevărul au o solemnă responsabilitate, și anume aceea ca faptele lor să fie în conformitate cu credința lor, ca viețile lor să fie rafinate și sfințite și să fie pregătiți pentru lucrarea care trebuie făcută cu grăbire în aceste zile de pe urmă ale vestirii soliei. Ei nu au timp sau puteri de risipit în îngăduirea poftei. Cuvintele acestea sunt pentru noi un îndemn atât de serios: “Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu pentru ca să vi se șteargă păcatele și să vină de la Domnul vremurile de înviorare”. (Faptele Apostolilor 3, 19.) Mulți dintre noi sunt deficitari în ce privește spiritualitatea. Dacă aceștia nu se vor converti pe deplin, vor fi cu siguranță pierduți. Vă puteți permite să vă asumați un asemenea risc? SS 128.2
Mândria și lipsa credinței îi lipsesc pe mulți de binecuvântările bogate ale lui Dumnezeu. Sunt mulți care, dacă nu își vor umili inima înaintea Domnului, vor fi surprinși și dezamăgiți când se va auzi strigătul: “Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!” (Matei 25, 6.) Ei au teoria adevărului, însă nu au ulei în vasele ce însoțesc candelele lor. Credința noastră nu trebuie să dea nicidecum înapoi în a-și exprima încuviințarea și convingerea fermă în solia celui de-al treilea înger. Noi trebuie să avem uleiul harului lui Hristos care să aprovizioneze candela și să facă să strălucească cu putere lumina vieții, arătând calea celor care se află în întuneric. SS 128.3
Dacă nu dorim să avem o experiență tristă, trebuie să începem cu toată seriozitatea și fără întârziere să ne ducem până la capăt mântuirea cu frică și cutremur. Sunt mulți care nu dovedesc în mod lămurit că sunt credincioși legământului făcut la botez. Zelul lor este înghețat prin formalism, ambiție lumească, mândrie și iubire de sine. Din când în când, simțămintele lor sunt trezite la realitate, însă ei nu cad pe stânca Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimi zdrobite, cu pocăință și mărturisire. Cei care experimentează o adevărată convertire în inimile lor vor da pe față roadele Duhului în viețile lor. Ce bine ar fi dacă cei care au o viață spirituală atât de săracă și-ar da seama că viața veșnică poate fi acordată doar acelora care devin părtași ai naturii divine și dacă ar fugi de întinarea care este în lume prin pofte! SS 129.1
Numai puterea lui Hristos poate transforma inima și mintea, căci toți cei care vor să fie părtași împreună cu El la o viață nouă în împărăția cerurilor trebuie să treacă prin această experiență. “Dacă un om nu se naște din nou”, a spus Mântuitorul, “nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”. (Ioan 3, 3.) — Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care poate conduce la Dumnezeu. Pentru a-L putea servi cum se cuvine, trebuie să fim născuți din Duhul Sfânt. Aceasta ne va conduce la veghere. Va curăți inima și reînnoi mintea și ne va da o nouă capacitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu. Ne va înzestra cu voința de a asculta de toate poruncile Sale. Aceasta este adevărata închinare. SS 129.2
Dumnezeu cere poporului Său să înainteze continuu. Noi trebuie să învățăm că îngăduirea poftei constituie cea mai mare piedică pentru dezvoltarea minții și sfințirea sufletului. Deși mărturisesc că sunt de partea reformei sănătății, mulți dintre noi mănâncă în mod necorespunzător. Îngăduirea poftei este cauza principală a debilității fizice și mintale și pune în mare măsură temelia pentru slăbiciune și moarte prematură. Cel care caută să aibă curăție de spirit să păstreze continuu în minte gândul că în Hristos poate găsi putere pentru stăpânirea poftei. SS 130.1