Acei pastori care se simt liberi să-și îngăduie pofta se vor situa sub nivelul a ceea ce se așteaptă de la ei. Dumnezeu dorește ca ei să fie reformatori ai sănătății. El dorește ca ei să trăiască în lumina care le-a fost dată cu privire la acest subiect. Sunt întristată când îi văd pe cei care ar trebui să fie zeloși pentru principiile noastre de sănătate și care totuși nu sunt convertiți în privința unui mod corect de viețuire. Eu mă rog ca Domnul să le poată impresiona mintea pentru că ei vor avea de suferit pierderi mari. Dacă lucrurile ar fi așa cum ar trebui în familiile din bisericile noastre, noi am putea face o lucrare dublă pentru Domnul. SS 137.3
Pentru a fi curățiți și a rămâne curați, adventiștii de ziua a șaptea trebuie să aibă Duhul Sfânt în inimile și în căminele lor. Domnul mi-a dat lumina că, atunci când Israelul de astăzi se va umili înaintea Lui și își va curați templul sufletului de orice întinare, El le va asculta rugăciunile înălțate pentru cei săraci și îi va binecuvânta în folosirea remediilor Sale pentru boală. Când unealta omenească face, prin credință, tot ceea ce îi stă în putere pentru a combate boala, folosind metodele simple de tratament pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziție, eforturile sale vor fi binecuvântate de Dumnezeu. SS 138.1
Dacă, după ce li s-a dat atât de multă lumină, cei din poporul lui Dumnezeu se vor complăcea tot în obiceiuri greșite, făcând pe plac eului și refuzând schimbarea, ei vor suferi consecințele sigure ale călcării de lege. Dacă ei sunt hotărâți să-și satisfacă pofta pervertită cu orice preț, Dumnezeu nu îi va scăpa în mod miraculos de consecințele îngăduinței lor. Ei “vor zăcea în dureri”. (Isaia 50, 11.) SS 138.2
Cei care se încumetă să spună cu îngâmfare: “Domnul m-a vindecat și nu trebuie să-mi pun restricții la dietă; pot să mănânc și să beau după cum poftesc” vor avea nevoie, nu peste mult timp, de puterea restauratoare a lui Dumnezeu. Dacă Domnul v-a vindecat prin harul Său, aceasta nu înseamnă că trebuie să vă atașați de practicile îngăduitoare de sine ale lumii. Faceți așa cum a poruncit Domnul Hristos după ce își făcea lucrarea de vindecare: “Du-te și nu mai păcătui”. (Ioan 8, 11.) Pofta nu trebuie să fie dumnezeul vostru. SS 138.3
Dumnezeu Și-a dat cuvântul față de israeliți că, dacă se vor lipi cu totul de El și vor împlini toate poruncile Lui, El îi va păzi de toate bolile pe care El le adusese asupra egiptenilor, însă această făgăduință a fost dată cu condiția ascultării. Dacă ar fi ascultat de sfaturile pe care le-a primit și ar fi tras foloase de pe urma acestora, Israel ar fi ajuns să fie o pildă de sănătate și prosperitate pentru lume. Israeliții au dat greș în a împlini planul lui Dumnezeu și astfel au pierdut binecuvântările care ar fi trebuit să fie ale lor. Însă, în Iosif și Daniel, în Moise și Ilie și mulți alții, noi avem exemple nobile de viețuire după un plan autentic. Aceeași credincioșie dovedită astăzi va produce aceleași rezultate. Pentru noi este scris: “Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. (1 Petru 2, 9.) SS 139.1
O, cât de mulți pierd binecuvântări atât de bogate, pe care Dumnezeu le are puse deoparte pentru ei în ceea ce privește sănătatea și înzestrarea spirituală! Sunt multe suflete care se luptă pentru biruințe și binecuvântări speciale, ca să poată face lucruri mari. În vederea acestui lucru, ele simt că trebuie să lupte până la agonie în rugăciune și cu lacrimi. Dacă astfel de persoane cercetează Scripturile cu rugăciune pentru a cunoaște voința descoperită a lui Dumnezeu și apoi fac voia Sa din inimă, fără rezervă în privința îngăduinței față de sine, ele vor găsi odihnă. Agonia, lacrimile și luptele nu le vor aduce binecuvântarea după care tânjesc. Eul trebuie jertfit în întregime. Ei trebuie să facă lucrarea deosebită pe care harul lui Dumnezeu, dat din belșug, a promis-o tuturor celor ce o cer prin credință. SS 139.2
“Dacă voiește cineva să vină după Mine”, a spus Isus, “să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”. (Luca 9, 23.) Să-L urmăm pe Mântuitorul în simplitatea Lui și tăgăduirea Lui de sine. Să-L înălțăm pe Omul de pe Calvar prin cuvânt și printr-o viețuire sfântă. Mântuitorul vine foarte aproape de cei care se consacră lui Dumnezeu. Dacă a fost vreodată vreun timp când am avut nevoie de lucrarea Duhului lui Dumnezeu în inima noastră, acel timp este acum. Să ne prindem de puterea Lui divină spre a primi tăria de a trăi o viață de sfințenie și jertfire de sine. — (Testimonies for the Church 9:153-166 (1909).) SS 140.1