[Christ's Object Lessons, 24-27 (1900).]
Domnul Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi pe malul lacului, Ia poalele muntelui, în câmpii și crânguri, acolo unde puteau privi lucrurile din natură prin care El își ilustra învățăturile. Și pe măsură ce învățau de la Hristos, ei puneau în practică cele învățate, cooperând cu El în lucrarea Sa. SS 164.1
Așadar, prin creațiune, ajungem să îl cunoaștem pe Creator. Cartea naturii este un mare manual de studiu, pe care, alături de Scriptură, noi trebuie să îl folosim pentru a face cunoscut oamenilor caracterul Său și a călăuzi oile pierdute înapoi la turma lui Dumnezeu. Pe măsură ce sunt studiate lucrările lui Dumnezeu, Duhul Sfânt întărește convingerea în minte. Nu este vorba de convingerea pe care o produce gândirea logică, ci, dacă mintea nu devine prea întunecată pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, ochiul prea încețoșat ca să-L vadă, urechea prea surdă ca să audă glasul Lui, lucrurile pot fi înțelese profund, iar adevărurile spirituale, sublime ale cuvântului scris sunt întipărite în inimă. SS 164.2
În aceste lecții luate direct din natură există o simplitate și curăție care le face de cea mai mare valoare. Toți au nevoie de învățătura care provine din acest izvor. Frumusețea naturii, prin ea însăși, îndepărtează sufletul de păcat și de atracțiile lumești către curăție, pace și Dumnezeu. Prea adesea mintea elevilor și studenților este preocupată de teorii și speculații omenești, pe nedrept cunoscute sub numele de știință și filozofie. Ei trebuie aduși în strânsă legătură cu natura. Creațiunea și creștinismul au un singur Dumnezeu, aceasta trebuie să învețe ei. Ei trebuie învățați să vadă armonia care există între lucrurile din natură și cele spirituale. Fie ca orice lucru pe care ei pun mâna, pe care ochiul lor îl vede, să fie o lecție în formarea caracterului. În acest fel, puterile mintale vor fi fortificate, caracterul se va dezvolta și întreaga viață va fi înnobilată. SS 164.3
Ținta Domnului Hristos prin învățătura prin parabole era în strânsă legătură cu scopul Sabatului. Dumnezeu a dat oamenilor memorialul puterii Sale creatoare, pentru ca ei să-L poată vedea în lucrările mâinii Sale. Sabatul ne oferă ocazia de a vedea în lucrările create slava Creatorului. El ne-a înconjurat cu lecțiile Sale prețioase despre lucrurile din natură tocmai pentru că Isus a dorit ca noi să facem acest lucru. În ziua cea sfântă de odihnă, mai mult decât în celelalte zile, noi ar trebui să studiem soliile pe care Dumnezeu le-a scris pentru noi în natură. Noi ar trebui să studiem parabolele Mântuitorului acolo unde le-a rostit El, în câmpii și crânguri, sub cerul liber, printre flori și iarbă. Pe măsură ce ne apropiem de inima naturii, Domnul Hristos face ca prezența Sa să fie simțită în mod real și vorbește inimilor noastre despre pacea și iubirea Sa. SS 165.1
Dar Domnul Hristos a legat învățătura Sa nu doar de ziua de odihnă, ci și de săptămâna de muncă. La El se găsește înțelepciunea pentru cel care mânuiește plugul și seamănă sămânța.... În fiecare aspect al vieții și al oricărui lucru util, El dorește ca noi să găsim o lecție a adevărului divin. Atunci truda noastră zilnică nu ne va mai absorbi atenția în așa măsură, încât să-L uităm pe Dumnezeu; ea ne va aminti în mod continuu de Creatorul și Răscumpărătorul nostru. Gândul lui Dumnezeu va străbate ca un fir de aur prin grijile și ocupațiile noastre zilnice. Slava feței Sale o vom vedea din nou pe fața naturii. Vom învăța continuu noi lecții cu privire la adevărul ceresc și vom crește potrivit chipului curăției Sale. În acest fel, noi vom fi “învățați de către Dumnezeu” și în locul în care vom ajungem vom “sălășlui cu Dumnezeu”. (Christ's Object Lessons, 24-27, (1900); Pentru studiu suplimentar: The Ministry of Healing, 51-58, “Cu natura și cu Dumnezeu”) SS 165.2