[Testimonies for the Church 3:135-138 (1872).]
Sistemul de educație care se desfășoară de generații a fost distrugător atât pentru sănătate, cât și pentru viața însăși. Mulți copii mici au petrecut câte cinci ore în fiecare zi în săli de clasă neaerisite bine, insuficient de mari pentru a oferi condiții de sănătate potrivite școlarilor. Aerul din aceste încăperi a devenit curând otravă pentru plămânii care îl inhalează. SS 175.1
Copiii mici, ale căror membre și ai căror mușchi nu sunt puternici și al căror creier nu este dezvoltat, sunt ținuți închiși în casă spre răul lor. Mulți își încep viața doar cu o mică rezervă de forță vitală. Statul între patru pereți zi de zi la școală îi face nervoși și se îmbolnăvesc. Corpurile lor se pipernicesc datorită stării de epuizare a sistemului nervos. Iar dacă scânteia de viață se stinge, părinții și profesorii nu consideră că au avut vreo influență în stingerea ei. SS 175.2
Când stau la mormântul copiilor lor, părinții îndurerați socotesc pierderea îndurată de ei ca fiind o încercare deosebită a Providenței, când, de fapt, din cauza ignoranței lor de neiertat, ceea ce au făcut ei a distrus viața copiilor lor. A pune moartea acestora pe seama Providenței este o blasfemie. Dumnezeu a dorit ca micuții să trăiască, să fie educați spre a putea avea caractere frumoase și să-I dea slavă în această lume și să-L laude în lumea viitoare mai bună. SS 175.3