Capitolul 19 — Revenirea Domnului Hristos

Plaga a șaptea și învierea specială

Va fi “un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare”. (Apocalipsa 16, 17.18.) Firmamentul pare să se deschidă și să se închidă. Slava de la tronul lui Dumnezeu pare să străbată cerul ca un fulger. Munții se clatină ca trestia bătută de vânt și peste tot sunt împrăștiate bucăți de stânci.... Pământul întreg se agita și se umflă ca valurile mării. Scoarța lui se rupe în bucăți. Chiar și temeliile lui par să cedeze. Lanțuri de munți se scufundă. Insule locuite dispar.... Porturile mărilor, care au devenit asemenea Sodomei, prin nelegiuirea lor, sunt înghițite de apele înfuriate.... Mari pietre de grindină, fiecare “în greutate de un talant” (Apocalipsa 16, 19-21), își fac opera de nimicire.EUZ 271.1

Mormintele se deschid și “mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viață veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică”. (Daniel 12, 2.) Toți cei care au murit în credința soliei îngerului al treilea ies din morminte în slavă, ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu cu aceia care au ținut Legea Lui. “Și cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1, 7), cei ce L-au batjocorit și au râs de chinurile Lui, cei mai cruzi împotrivitori ai adevărului Său și ai poporului Său sunt înviați, ca să-L privească pe Hristos în slava Sa și să vadă onoarea acordată celor credincioși și ascultători. — The Great Controversy, 636, 637 (1911).EUZ 271.2

Dumnezeu anunță timpul venirii lui Hristos

Nori întunecați și grei veneau și se izbeau unul de altul. Cerul s-a împărțit în două și s-a făcut sul. Apoi, am putut să privim prin spațiul deschis spre Orion, de unde vedea glasul Lui Dumnezeu. — Early Writings, 41 (1851).EUZ 272.1

Curând, am auzit glasul lui Dumnezeu [ Glasul lui Dumnezeu este auzit, de repetate ori, în perioada imediat precedentă revenirii Lui Isus. Vezi The Great Controversy, 632, 633, 636, 638, 640, 641.], asemenea multor ape, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții în viață, în număr de o sută patruzeci și patru de mii, au știut și au înțeles glasul, în timp ce nelegiuiții credeau că a fost un tunet și un cutremur de pământ. — Early Writings, 15 (1851).EUZ 272.2

Dumnezeu declara ziua și ceasul venirii lui Isus și pronunța legământul veșnic cu poporul Său. El rostea o frază, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele Sale se rostogoleau spre pământ. Israelul lui Dumnezeu stătea cu ochii ațintiți în sus, ascultând cuvintele care veneau din gura lui Iehova și care ajungeau pe pământ asemenea zgomotului asurzitor al celui mai puternic tunet. Era înspăimântător de solemn! La sfârșitul fiecărei propoziții, sfinții strigau: “Glorie, Aleluia!” Fața lor era luminată de slava lui Dumnezeu și strălucea de slavă, așa cum a strălucit fața lui Moise când a coborât de pe Sinai. Nelegiuiții nu puteau să-i privească din cauza slavei. Când binecuvântarea fără de sfârșit a fost rostită asupra acelora care îl onoraseră pe Dumnezeu prin sfințirea Sabatului Său, a izbucnit un strigăt puternic de biruință asupra fiarei și a chipului ei. — Early Writings, 285, 286 (1858).EUZ 272.3

Nu am nici cea mai vagă cunoștință cu privire la timpul pronunțat de glasul lui Dumnezeu. Am auzit data proclamată, dar, după ce mi-am revenit din viziune, nu am putut să mi-o reamintesc. Prin fața mea au trecut scene atât de emoționante și de solemne, încât nimic nu este în stare să le descrie. Pentru mine, totul a fost o realitate vie, pentru că, la încheierea acestor scene, a apărut marele nor alb pe care stătea Fiul omului. — Selected Messages 1:76 (1888).EUZ 273.1

Groaza celor pierduți

Când pământul se va clătina încoace și încolo, întocmai ca un om amețit, când cerurile se vor clătina și ziua cea mare a lui Dumnezeu va veni, cine va fi în stare să reziste? Cuprinși de o spaimă de moarte, ei privesc spre acea scenă de care zadarnic încearcă să scape. “Iată că El vine pe nori. Și orice ochi îl va vedea”. (Apocalipsa 1, 7.) Cei nemântuiți rostesc blesteme nesăbuite împotriva naturii neînsuflețite — dumnezeul lor: “Munților și stâncilor cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce sade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului”. (Apocalipsa 6, 16.) — That I May Know Him, 356 (1896).EUZ 273.2

Când glasul lui Dumnezeu va întrerupe captivitatea poporului Său, va avea loc o teribilă deșteptare a acelora care au pierdut totul în marea luptă a vieții.... Câștigul unei vieți întregi este pierdut într-o clipă. Cei bogați jelesc distrugerea caselor lor mărețe și risipirea aurului și a argintului lor.... Nelegiuiții sunt plini de părere de rău, dar nu din cauza indiferenței lor păcătoase față de Dumnezeu și față de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a biruit. Ei se plâng pentru rezultat, dar nu le pare rău de nelegiuirea lor. — The Great Controversy, 654 (1911).EUZ 273.3

Isus coboară cu putere și cu slavă

Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam de o jumătate de palmă. Este norul care îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanță, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu știe că acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, ei privesc norul care, pe măsură ce se apropie de pământ, devine din ce în ce mai luminos și mai plin de slavă, asemenea unui nor mare și alb, având în partea de jos o slavă ca un foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine pe nor ca un biruitor puternic....EUZ 274.1

O mulțime nenumărată de îngeri sfinți îl însoțesc în drumul Său, intonând imnuri cerești melodioase. Cerul pare plin de forme strălucitoare — “zece mii de ori zece mii și mii de mii”. (Apocalipsa 5, 11.) Nici o pană omenească nu poate descrie scena, nici o minte muritoare nu este capabilă să-și închipuie splendoarea ei....EUZ 274.2

Împăratul împăraților coboară pe nor, învăluit în foc strălucitor. Cerurile se înfășoară ca un sul de pergament, pământul tremură înaintea Lui și fiecare munte și insulă sunt mutate din locul lor. — Idem, 640-642 (1911).EUZ 274.3

Reacția celor care L-au străpuns

Cei care au jucat rolul cel mai important în lepădarea și răstignirea lui Hristos ies din morminte pentru a-L vedea așa cum este, iar cei care L-au respins văd cum sfinții sunt preamăriți, fiind tocmai atunci transformați într-o clipă, într-o clipeală din ochi, și înălțați în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul lor. Chiar aceia care L-au îmbrăcat cu haina de purpură și l-au pus pe frunte coroana de spini și cei care I-au bătut cuie în palme și în picioare îl privesc și se jelesc. — Manuscript Releases 9:252 (1886).EUZ 275.1

Ei își amintesc cât de disprețuită I-a fost iubirea și cât de ponegrită I-a fost mila. Se gândesc cum a fost ales Baraba, un ucigaș și un tâlhar, în locul Lui, cum Isus a fost încoronat cu spini, lovit și răstignit și cum, în clipa chinului Său de moarte pe cruce, preoții și conducătorii își băteau joc de El, spunând: “Să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El. Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!” (Matei 27, 42.) Toate insultele și ura lor față de Hristos, toată suferința pricinuită ucenicilor Lui vor fi tot atât de proaspete în memoria lor ca și atunci când au fost îndeplinite faptele satanice.EUZ 275.2

Glasul pe care l-au auzit atât de des rugându-i și căutând să-i convingă va răsuna din nou în urechile lor. Fiecare nuanță a chemării Sale îndurătoare va vibra în urechile lor, tot atât de limpede ca pe vremea când Mântuitorul vorbea în sinagogi și pe ulițe. Atunci, cei care L-au străpuns vor cere stâncilor și munților să cadă peste ei și să-i ascundă de fața Celui care stă pe scaunul de domnie și de mânia Mielului. — Letter 131, 1900.EUZ 275.3

Deșteptați-vă, voi care dormiți, și ridicați-vă!

Norii încep să se răsucească întocmai ca un sul de pergament și acolo se află, strălucitor și limpede, semnul Fiului omului. Copiii lui Dumnezeu știu ce înseamnă acel nor. Se aude sunetul muzicii și, când se apropie, mormintele sunt deschise și morții sunt înviați. — Manuscript Releases 9:251, 252 (1886).EUZ 276.1

“Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele”. (Ioan 5, 28.29.) Acest glas va răsuna în curând pentru toți morții, din toate generațiile, și fiecare sfânt care doarme în Isus se va trezi și va părăsi temnița mormântului său. — Manuscript 137, 1897.EUZ 276.2

Morții prețioși, de la Adam și până la cel din urmă sfânt care a murit, vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor ieși afară din morminte la o viață nemuritoare. — The Desire of Ages, 606 (1898).EUZ 276.3

În mijlocul cutremurului de pământ, al strălucirii fulgerelor și al sunetului tunetelor, glasul Fiului Omului îi cheamă afară pe sfinții adormiți. El privește mormintele drepților, apoi, ridicându-Și mâinile spre cer, strigă: “Deșteptați-vă, deșteptați-vă, deșteptați-vă, voi care dormiți în țărână, și sculați-vă!”. De pretutindeni, din lungul și din latul pământului, morții vor auzi acel glas și cei care-l vor auzi vor învia. Întregul pământ va răsuna sub pașii acelei armate imense, din orice națiune, neam, limbă și popor. Din închisoarea morții, ei vor ieși înveșmântați în slavă nemuritoare și vor striga: “Oh, moarte, unde este boldul tău? Oh, mormânt, unde este biruința ta?” (1 Corinteni 15, 55.) Drepții cei vii și sfinții înviați își vor uni glasurile într-un lung și voios strigăt de biruință. — The Great Controversy, 644 (1911).EUZ 276.4

Din peșteri, ascunzișuri și temple

În fortărețele munților, în peșterile și ascunzișurile pământului, Mântuitorul își descoperă prezența și slava. Încă puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Ochii Lui, ca para focului, vor pătrunde în temnițele cele mai bine închise și îi vor căuta pe cei ascunși, pentru că numele lor sunt scrise în cartea vieții Mielului. Ochii Mântuitorului sunt asupra noastră și în jurul nostru, observând fiecare dificultate, sesizând fiecare pericol. Nu există loc în care ochii Lui să nu poată pătrunde, nici necazuri și suferințe ale poporului Său, pe care compătimirea Lui să nu le poată ajunge....EUZ 277.1

La prima vedere a măreției lui Isus Hristos, copilul lui Dumnezeu va fi cuprins de spaimă. El va simți că nu poate să trăiască în prezența sfințeniei Sale. Dar i se va spune, așa cum i s-a spus lui Ioan: “Nu te teme!”. Domnul Isus Și-a pus mâna dreaptă peste Ioan. EI l-a ridicat pe cel căzut cu fața la pământ înaintea Sa. Tot așa va face și cu cei credincioși și încrezători în El. — That I May Know Him, 360, 361 (1886).EUZ 277.2

Moștenitorii lui Dumnezeu au venit din mansarde, din colibe, din temnițe și de pe eșafoade, din munți și din pustiuri, din peșterile pământului și din cavernele mărilor. — The Great Controversy, 650 (1911).EUZ 277.3

Din adâncurile oceanului, din mine și din munți

Când Domnul Hristos vine să-i adune la El pe cei care I-au fost credincioși, ultima trâmbiță va suna și va fi auzită pe întregul pământ, de la vârfurile celor mai semeți munți până la cele mai de jos galerii ale celor mai adânci mine. Morții cei drepți vor auzi sunetul ultimei trâmbițe și vor ieși afară din mormintele lor, ca să fie îmbrăcați în nemurire și să-L întâmpine pe Domnul lor. — The S.D.A. Bible Commentary 7:909 (1904).EUZ 277.4

Insist cu plăcere asupra învierii celor morți, care vor ieși afară din toate părțile pământului, din apele adâncului. Nici unul nu va fi trecut cu vederea. Fiecare va auzi glasul Său. Ei vor ieși afară în triumf și în biruință. — Letter 113, 1886.EUZ 278.1

Ce priveliște vor oferi acești munți și aceste dealuri (din Elveția) când Domnul Hristos, dătătorul Legii, îi va chema afară pe cei morți! Ei vor ieși din caverne, din temnițe și din fântânile adânci, în care au fost îngropate corpurile lor. — Letter 97, 1886.EUZ 278.2

Nelegiuiții sunt nimiciți

În lupta dementă a propriilor patimi cumplite și prin înspăimântătoarea revărsare a mâniei neamestecate cu milă a lui Dumnezeu, se prăbușesc toți locuitorii pământului — preoții conducători și poporul, bogații și săracii, cei mici și cei mari. “Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt. Nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi pe pământ”. (Ieremia 25, 33.)EUZ 278.3

La venirea lui Hristos, cei nelegiuiți vor fi șterși de pe fața întregului pământ, mistuiți de suflarea gurii Sale și nimiciți prin strălucirea slavei Sale. Domnul Hristos își va conduce poporul spre cetatea lui Dumnezeu, iar pământul va fi golit de locuitorii lui. — The Great Controversy, 657 (1911).EUZ 278.4

“Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” pentru păcat, oriunde s-ar găsi el. (Evrei 12, 29.) În toți cei care se supun puterii Sale, Duhul lui Dumnezeu va mistui păcatul. Dar, dacă oamenii se agață de păcat, ei devin una cu el. Atunci, slava lui Dumnezeu, care nimicește păcatul, va trebui să-i nimicească și pe ei. — The Desire of Ages, 107 (1898).EUZ 279.1

Gloria feței Sale, care pentru cei drepți este viață, va fi un foc mistuitor pentru cei nelegiuiți. — Idem, 600 (1898).EUZ 279.2

Nimicirea nelegiuiților este un act de îndurare

Ar putea oare aceia ale căror inimi sunt pline de ură împotriva lui Dumnezeu, a adevărului și a sfințeniei, să se amestece cu mulțimea din cer și să I se alăture în cântările de laudă? Ar putea ei să suporte slava lui Dumnezeu și a Mielului? Nu, nu! Lor li s-au acordat ani de încercare, în care să-și poată forma caracterul pentru cer, dar ei nu și-au educat niciodată mintea să iubească puritatea, n-au învățat niciodată limbajul cerului, și acum este prea târziu. O viață întreagă de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu i-a făcut nepotriviți pentru cer. Puritatea, sfințenia și pacea din el ar fi un chin pentru ei, iar slava lui Dumnezeu ar fi un foc mistuitor. Ei ar dori să fugă din acel loc sfânt. Nimicirea va fi binevenită pentru ei, ca să poată fi ascunși de fața Celui care a murit pentru mântuirea lor. Soarta nelegiuiților este hotărâtă de propria lor alegere. Ei singuri au contribuit la excluderea lor din cer, și acesta este un act de dreptate și de îndurare din partea lui Dumnezeu. — The Great Controversy, 542, 543 (1911).EUZ 279.3

Ne întoarcem acasă

Drepții în viață sunt schimbați “într-o clipă, într-o clipeală de ochi”. (1 Corinteni 15, 52.) La glasul lui Dumnezeu, ei sunt glorificați, făcuți nemuritori și, împreună cu sfinții înviați, sunt înălțați în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul lor. Îngerii îi “vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”. (Matei 24, 31.) Copiii mici sunt aduși de îngerii sfinți în brațele mamelor lor. Prietenii despărțiți de mult timp prin moarte sunt acum reuniți pentru a nu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, urcă împreună spre cetatea lui Dumnezeu. — Idem, 645 (1911).EUZ 280.1

Noi toți am intrat în nor și am urcat timp de șapte zile spre Marea de Cristal. — Early Writings, 16 (1851).EUZ 280.2

În timp ce carul se înălța, roțile strigau: “sfânt” și, în timp ce se mișcau, aripile strigau: “sfânt”; suita de îngeri sfinți din jurul norului striga: “sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic” și sfinții din nor strigau: “Glorie, Aleluia”! — Idem, 35 (1851).EUZ 280.3

Oh, cât de minunat va fi să-L vedem pe Mântuitorul și să fim primiți cu bucurie ca răscumpărați ai Săi. Am așteptat mult, dar nu trebuie să ne pierdem nădejdea. Dacă vom putea doar să-L vedem pe împărat în toată frumusețea Lui, vom fi fericiți pentru totdeauna, îmi vine să strig cu voce tare: “Ne întoarcem acasă!”. — Testimonies for the Church 8:253 (1904).EUZ 280.4

Îngerii cântă: “Hristos a biruit!”

În ziua aceea, cei răscumpărați vor străluci în slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingând harfele lor de aur, îi vor ura bun venit împăratului și trofeelor biruinței Sale — aceia care au fost spălați și albiți în sângele Mielului. Un cântec de biruință va răsuna cu putere și va umple cerul întreg. Hristos a biruit! El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, care sunt martorii Lui. Misiunea Sa de suferință și sacrificiu n-a fost în zadar. — Testimonies for the Church 9:285-286 (1909).EUZ 281.1

Cu o iubire care nu poate fi exprimată, Isus le urează bun venit credincioșilor Săi “în bucuria Domnului lor”. Bucuria Mântuitorului este să vadă în împărăția slavei sufletele care au fost mântuite prin chinul Său de moarte și prin umilința Sa. — The Great Controversy, 647 (1911).EUZ 281.2

Ca rezultat al lucrării Sale, Domnul Hristos va vedea răsplata Sa. În acea mare mulțime, pe care nici un om nu ar putea-o număra, înfățișată “fără prihană și plină de bucurie înaintea slavei Sale”. (Iuda 24.) El, al cărui sânge ne-a răscumpărat și a cărui viața ne-a învățat, “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.) — Education, 309 (1903).EUZ 281.3

Sfinții vor primi coroane și harfe

Am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane slăvite — o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroana, îngerii I le prezentau și, cu mâna Lui cea dreaptă, blândul Isus punea coroanele pe capul sfinților. — Early Writings, 288 (1858).EUZ 281.4

Când am ajuns la Marea de Cristal, cei o sută patruzeci și patru de mii s-au așezat într-un careu desăvârșit. Unii dintre ei aveau coroane foarte strălucitoare, alții mai puțin. Unele coroane erau pline de stele, în timp ce altele aveau doar puține stele. Toți erau foarte mulțumiți de coroanele lor. — Idem, 16, 17 (1851).EUZ 282.1

Coroana vieții noastre va fi strălucitoare sau va fi palidă, va scânteia cu multe stele sau va fi luminată doar de puține mărgăritare, potrivit cu propria comportare. — The S.D.A. Bible Commentary 6:1105, (1895).EUZ 282.2

În cer nu va fi nici un mântuit cu o coroană fără stele. Dacă veți intra acolo, veți întâlni în curțile slavei cel puțin un suflet care a găsit intrarea cu ajutorul vostru. — The Signs of the Times, 6 iunie, 1892.EUZ 282.3

Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul le dăruiește urmașilor Săi simbolurile victoriei și-i învestește cu însemnele demnității lor regale. Șirurile strălucitoare sunt aranjate sub forma unui pătrat desăvârșit, în jurul împăratului lor.... Pe capul biruitorilor, Isus, cu mâna Lui dreaptă, așază coroana slavei.... În fiecare mână este pusă ramura de palmier a biruinței și o harfă strălucitoare. Atunci când îngerii comandanți dau tonul, fiecare mână atinge coardele harfelor cu multă îndemânare, făcând să răsune o muzică dulce în tonuri bogate și melodioase.... Înaintea celor răscumpărați se află Cetatea cea sfântă. Isus deschide larg porțile de mărgăritar; și oamenii care au trăit adevărul intră în ea. — The Great Controversy, 645, 646 (1911).EUZ 282.4