Relațiile sociale

Adesea, capacitatea de a fi folositori a tinerilor noștri pastori, căsătoriți și necăsătoriți, este distrusă de atașamentul manifestat față de ei din partea tinerelor femei. Aceste femei nu-și dau seama că ochii altora sunt îndreptați spre ele și că, prin comportamentul lor, au tendința de a prejudicia influența pastorului căruia îi acordă o atenție așa de mare. Dacă ar respecta cu strictețe regulile de bună cuviință, ar fi mai bine pentru ele și cu mult mai bine pentru pastor. Faptul că greșesc în această privință îl așază pe pastor într-o poziție neplăcută și îi determină pe alții să-l privească într-o lumină greșită.SEv 129.1

Dar răspunderea în această privință le revine pastorilor înșiși. Ei ar trebui să arate că nu le face plăcere o asemenea atenție, iar dacă s-ar comporta așa cum dorește Dumnezeu, nu ar fi deranjați mult timp. Ei ar trebui să evite orice aparență rea și, când tinerele sunt foarte sociabile față de ei, datoria pastorilor este să le aducă la cunoștință faptul că nu este o atitudine care le face plăcere. Pentru a nu fi aduse reproșuri la adresa lucrării lui Dumnezeu, ei trebuie să respingă avansurile, chiar dacă sunt considerați nepoliticoși. Tinerele care au fost convertite la adevăr și la Dumnezeu vor asculta mustrarea și își vor schimba comportamentul.SEv 129.2

*****

Gesturile vulgare, glumele și conversațiile lumești aparțin lumii. Creștinii care au pacea lui Hristos în inimă vor fi voioși și fericiți fără a-și permite să fie ușuratici sau frivoli. Dacă veghează și se roagă, ei vor avea o liniște sufletească și o pace care îi va înălța deasupra oricărui exces.SEv 129.3

Când taina evlaviei îi este descoperită slujitorului lui Hristos, ea îl va ridica deasupra satisfacțiilor senzuale și pământești. El va fi părtaș al firii dumnezeiești, eliberat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Comuniunea cu Dumnezeu îl va face plin de roade în cunoașterea voinței lui Dumnezeu și îi va deschide un tezaur de subiecte practice, pe care le poate prezenta oamenilor. Aceste subiecte nu vor stârni frivolitate și zâmbete, ci vor inspira o atitudine solemnă, vor impresiona inimile și vor sensibiliza simțurile morale, pentru a înțelege cerințele sfinte ale lui Dumnezeu cu privire la sentimentele și modul lor de viață. Cei care lucrează în domeniul Cuvântului și al doctrinei ar trebui să fie niște oameni ai lui Dumnezeu, cu o inimă și o viață curată. — Testimonies for the Church 3:241.SEv 130.1

*****

Dintre tinerii care intenționează să se angajeze în lucrarea lui Dumnezeu, unii abia dacă au o vagă înțelegere a sfințeniei și a responsabilității lucrării. Ei au doar puțină experiență în ce privește exercitarea credinței și nevoia stăruitoare a sufletului după Duhul lui Dumnezeu, care aduce roade întotdeauna. Unii oameni capabili, care ar putea să ocupe poziții importante, nu-și dau seama de atitudinea lor greșită. Ei cad într-o stare de jovialitate la fel de natural ca apele care curg la vale. Ei vorbesc lucruri lipsite de sens și glumesc cu tinerele, în timp ce ascultă aproape zilnic adevărurile cele mai solemne și mai tulburătoare. Acești oameni au o religie teoretică, dar inima lor nu este sfințită de adevărurile pe care le aud. Astfel de persoane nu-i vor putea conduce pe alții la Izvorul de ape vii, până când nu vor bea ei înșiși din el.SEv 130.2

Acum nu este timp pentru ușurătate, pentru vanitate sau lipsă de seriozitate. Evenimentele istoriei acestui pământ se vor încheia în curând. Apostolul Petru spune: “De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji, și puneți-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele, pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: ‘Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt’.” (1 Petru 1, 13-16.)SEv 131.1

Gândurile răzlețe trebuie să fie stăpânite și concentrate asupra lui Dumnezeu. Până și gândurile trebuie supuse ascultării de voia lui Dumnezeu. Laudele nu trebuie nici adresate, nici așteptate, deoarece ele vor tinde mai degrabă să favorizeze încrederea în sine decât să crească umilința, mai degrabă să corupă decât să curețe. Oamenii care sunt cu adevărat calificați pentru lucrarea lui Dumnezeu și care simt că au de îndeplinit o parte în această lucrare se vor simți așa de apăsați de un simțământ al sfințeniei ca un car sub povara snopilor. Acum este timpul să depunem eforturile cele mai stăruitoare pentru a birui sentimentele firești ale inimii. — Testimonies for the Church 3:473, 474.SEv 131.2

*****

Un pastor care vestește solia solemnă de avertizare a lumii și care, în timp ce beneficiază de ospitalitatea și de bunăvoința prietenilor și a fraților, își neglijează îndatoririle de păstor al turmei și este neglijent în ce privește comportamentul și exemplul lui, purtând conversații lipsite de seriozitate cu tinerii, glumind și povestind anecdote pentru a provoca râsul, este nevrednic de a fi slujitor al Evangheliei. Înainte de a i se încredința grija “oilor și a mieilor”, el trebuie să fie convertit. Pastorii care sunt neglijenți în îndeplinirea datoriilor care îi revin unui păstor credincios dovedesc faptul că nu sunt sfințiți de adevărurile pe care le prezintă altora și nu ar trebui să fie păstrați ca lucrători în via Domnului, până când nu vor avea un înalt simț al sfințeniei lucrării de pastor. — Testimonies for the Church 3:233.SEv 131.3

*****

Slujitorul lui Hristos ar trebui să fie un om al rugăciunii, o persoană evlavioasă, voioasă, dar niciodată aspră și vulgară, care glumește sau este ușuratică. O atitudine frivolă se potrivește cu profesia de clovn și de actor de teatru, dar este întru totul sub demnitatea unui om ales să stea între vii și morți și să fie purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu.SEv 132.1

*****

Când taina evlaviei îi este descoperită slujitorului lui Hristos, ea îl va ridica deasupra satisfacțiilor senzuale și pământești. El va fi un părtaș al firii dumnezeiești, după ce a fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. Comuniunea cu Dumnezeu îl va face plin de roade în cunoașterea voinței lui Dumnezeu și îi va deschide un tezaur de subiecte practice, pe care le poate prezenta oamenilor. Aceste subiecte nu vor stârni frivolitate și zâmbete, ci vor inspira o atitudine solemnă, vor impresiona inima și vor sensibiliza simțurile morale pentru a înțelege cerințele sfinte ale lui Dumnezeu cu privire la sentimentele și modul lor de viață. Cei care lucrează în domeniul Cuvântului și al doctrinei ar trebui să fie niște oameni ai lui Dumnezeu, cu o inimă și o viață curată.SEv 132.2