Împărțind pâinea vieții pentru suflete

Mulți dintre cei pentru care lucrează pastorii noștri nu cunosc adevărurile Bibliei și cerințele lui Dumnezeu, iar lecțiile cele mai simple cu privire la evlavia practică li se par ca o nouă descoperire. Acești ascultători au nevoie să cunoască adevărul, iar când lucrează pentru ei, pastorul nu trebuie să abordeze subiecte care nu vor face altceva decât să fie pe placul fanteziei și să stimuleze curiozitatea. În schimb, să le împartă Pâinea vieții acestor suflete înfometate. Pastorul nu ar trebui să rostească niciodată o predică prin care ascultătorii lui nu vor fi ajutați să înțeleagă mai clar ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți.SEv 153.1

Bărbații și femeile au nevoie de ajutor pentru nevoile lor imediate și pentru încercările lor prezente. Pastorul se poate înălța până în sferele cerești, prin descrieri poetice și prezentări fanteziste, care satisfac simțurile și hrănesc imaginația, dar nu pot atinge experiența vieții și nevoile zilnice. El poate să creadă că prin elocvența lui plină de fantezie a hrănit turma lui Dumnezeu, iar ascultătorii lui pot fi de părere că nu au auzit niciodată adevărul exprimat într-un limbaj așa de frumos. Dar, dacă extazul sentimental, produs de aceste prezentări fanteziste, este evaluat de la cauză la efect, se va vedea că, deși este posibil să fi fost expuse unele adevăruri, asemenea predici nu-i întăresc pe ascultători pentru luptele zilnice ale vieții.SEv 153.2

Cel pentru care elocvența este ținta cea mai înaltă cu privire la predicare îi determină pe oameni să uite adevărul, deoarece a fost amestecat cu oratoria lui. Când emoțiile trec, se va vedea că în mintea ascultătorului nu a fost întipărit Cuvântul lui Dumnezeu. Ei vorbesc despre elocvența pastorului în termeni admirativi, dar nu sunt aduși nici măcar pe aproape de luarea unei decizii. Ei vorbesc despre predică așa cum ar vorbi despre o piesă de teatru, iar despre pastor, ca despre un actor. Poate că vor veni din nou să asculte același fel de predici, dar vor pleca fără a fi impresionați și hrăniți spiritual.SEv 153.3

Nu de discursuri înflorite este nevoie, nici de un potop de cuvinte fără semnificație. Pastorii noștri trebuie să predice în așa fel, încât să-i ajute pe oameni să înțeleagă adevărul vital. Frații mei, nu plutiți în sfere în care oamenii obișnuiți nu vă pot urma și, chiar dacă ar putea să vă urmeze, nu ar avea nici un beneficiu și nici nu ar fi binecuvântați. Învățați-i lecțiile simple pe care le-a prezentat Domnul Hristos. Vorbiți-le despre istoria vieții Sale de sacrificiu și de renunțare la Sine, despre umilința și moartea Sa, despre învierea și înălțarea Sa la ceruri, despre lucrarea Sa de mijlocire pentru păcătoși, care se desfășoară în curțile cerești. În fiecare biserică sunt suflete pe care Duhul Domnului le impresionează. Ajutați-le să înțeleagă adevărul, împărțiți-le Pâinea vieții, atrageți-le atenția asupra problemelor vitale.SEv 154.1

Există multe voci care susțin eroarea, dar vocea voastră trebuie să susțină adevărul. Prezentați subiecte care să fie ca niște pășuni verzi pentru turma lui Dumnezeu. Nu-i duceți pe ascultătorii voștri în pășuni aride, unde vor fi mai departe de Izvorul de apă vie decât înainte de a vă auzi pe voi. Prezentați-le adevărul așa cum este el în Isus, explicându-le cu claritate cerințele Legii și ale Evangheliei. Prezentați-L pe Hristos, Calea, Adevărul și Viața, și vorbiți-le despre puterea Sa de a-i mântui pe toți cei ce vin la El. Căpetenia mântuirii noastre mijlocește pentru poporul Său nu ca unul care se străduiește să stârnească mila Tatălui, ci asemenea unui biruitor care Își revendică trofeele biruinței Lui. Domnul Isus este în stare să-i mântuiască pe deplin pe toți cei care vin la Dumnezeu prin El. Prezentați cu claritate acest fapt.SEv 154.2

Dacă nu sunt atenți, pastorii noștri vor ascunde adevărul sub ornamentele omenești. Nici un pastor să nu presupună că poate converti suflete prin predici elocvente. Cei care îi învață pe alții ar trebui să-L roage pe Dumnezeu să-i umple cu Duhul Său și să-i facă în stare să-L înalțe pe Hristos ca fiind singura speranță a păcătosului. Vorbirile înflorite, poveștile plăcute sau anecdotele nepotrivite nu îl conving pe cel păcătos. Oamenii ascultă astfel de cuvinte așa cum ar asculta un cântec plăcut. Solia pe care cel păcătos ar trebui să o audă este: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Ioan 3, 16.) Acceptarea Evangheliei nu depinde de mărturiile erudite, de discursurile elocvente sau de argumentele profunde, ci de simplitatea ei, de modul în care răspunde la nevoile celor care înfometează după Pâinea vieții.SEv 155.1

Numai lucrarea Duhului Sfânt este cea care îl face pe slujitorul Cuvântului să fie eficient. Când prin pastor vorbește Hristos, Duhul Sfânt pregătește inima ascultătorilor pentru a accepta Cuvântul. Duhul Sfânt nu este un slujitor, ci o putere conducătoare. El face adevărul să strălucească în mintea ascultătorilor și, dacă pastorul se supune lucrării divine, Duhul Sfânt va vorbi prin fiecare predică. Duhul Sfânt înconjoară sufletul cu o atmosferă sfântă și le vorbește celor nepocăiți, adresându-le cuvinte de avertizare și îndrumându-i spre Acela care ridică păcatul lumii.SEv 155.2