Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Slujitorii Evangheliei - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Libertatea religioasă

    Când li s-a poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus, ucenicii au răspuns fără teamă, declarând: “Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu”. (Faptele Apostolilor 4, 19.) Susținătorii Evangheliei din zilele Reformei s-au luptat să păstreze același principiu. În 1529, când prinții germani s-au adunat la Dieta din Spires, a fost prezentat decretul împăratului de restrângere a libertății religioase și de interzicere a oricărei răspândiri a doctrinelor reformatorilor. Se părea că speranța lumii era pe punctul de a fi spulberată. Au acceptat acei prinți decretul imperial? Putea lumina Evangheliei să fie reținută de la mulțimile care încă se aflau în întuneric? La mijloc se aflau probleme extrem de importante pentru omenire. Cei care acceptaseră credința reformatorilor s-au consfătuit, iar decizia lor unanimă a fost: “Să respingem acest decret. În probleme de conștiință, opinia majorității nu are nici o putere”.*D’Aubigné, History of the Reformation, cartea 13, cap. 5.SEv 389.1

    Acesta este principiul pe care trebuie să-l susținem cu fermitate în zilele noastre. Stindardul adevărului și al libertății religioase, care, de atunci până în prezent, a fost ținut sus de întemeietorii bisericii creștine și de martorii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor, ne este înmânat nouă, în acest ultim conflict. Responsabilitatea pentru acest mare dar le revine acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu o cunoaștere a Cuvântului Său. Noi trebuie să primim acest Cuvânt ca pe o autoritate supremă. Să recunoaștem orice guvernare omenească drept o orânduire stabilită de Dumnezeu și să-i învățăm pe oameni să se supună față de datoria ei sfântă, în sfera ei legitimă. Dar când cerințele ei intră în conflict cu cerințele lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu să fie recunoscut ca fiind mai presus de legislația omenească. Un “Așa a spus Domnul” nu trebuie să fie așezat pe aceeași treaptă cu “Așa a spus biserica” sau cu “Așa a spus statul”. Coroana lui Hristos să fie înălțată mai presus de diademele domnitorilor pământești.SEv 389.2

    Nouă nu ni se cere să defăimăm autoritățile. Cuvintele noastre, rostite sau scrise, trebuie să fie alese cu atenție, ca să nu ne așezăm singuri sub acuzația de a fi făcut declarații ce par în contradicție cu legea și ordinea. Să nu spunem nici un cuvânt și să nu facem nici o faptă care ar face necesară închiderea căii noastre. Noi trebuie să mergem înainte în Numele lui Hristos, susținând adevărurile care ne-au fost încredințate. Dacă oamenii ne interzic să facem această lucrare, atunci putem spune asemenea apostolilor: “Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit”. (Faptele Apostolilor 4, 19.20.) — The Acts of the Apostles, 68, 69.SEv 390.1

    *****

    Pana lui Luther a fost o putere, iar scrierile lui, răspândite pretutindeni, au tulburat omenirea. Aceleași mijloace se află și la dispoziția noastră, cu facilități înmulțite însutit. Bibliile, publicațiile în multe limbi, care prezintă adevărul pentru timpul acesta, se află la îndemâna noastră și pot fi purtate cu rapiditate în toată lumea. Noi trebuie să vestim ultima avertizare a lui Dumnezeu pentru oameni. Prin urmare, cât de mare ar trebui să fie seriozitatea noastră în studierea Bibliei și zelul nostru în răspândirea luminii! — Testimonies for the Church 6:403.SEv 390.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents