Debora

Judecătorii 4 și Judecătorii 5

Debora a fost profet și conducător în Israel în perioada domniei lui Iabin, un împărat canaanit care a fost foarte nemilos față de copiii lui Israel. Viața în sate era foarte aspră. Poporul era jefuit și, pentru protecție, fugea în cetățile întărite. Atunci, Domnul a chemat-o pe Debora, care era ca o mamă iubitoare pentru Israel. Prin ea, Dumnezeu i-a trimis un mesaj lui Barac, spunându-i să se pregătească să-l înfrunte în luptă pe Sisera, generalul lui Iabin. Barac a refuzat să meargă la luptă, dacă nu mergea și Debora împreună cu el. Ea a fost de acord, dar l-a avertizat că, din cauza lipsei lui de încredere în cuvintele Domnului, onoarea de a-l ucide pe Sisera îi va reveni unei femei, și nu lui.FD 36.5

După ce s-au despărțit din nou de Dumnezeu prin idolatrie, israeliții au fost asupriți cumplit de vrăjmașii lor. Proprietățile și chiar viețile oamenilor erau într-un pericol continuu. Oamenii părăseau satele și locuințele singuratice și se adunau în cetățile apărate de ziduri. Drumurile principale nu erau circulate și oamenii călătoreau dintr-un loc în altul prin trecători neobișnuite. Deseori, în locurile de unde se lua apă, mulți oameni erau jefuiți și chiar uciși, iar la nenorocirea israeliților se adăuga și faptul că erau neînarmați. Astfel, printre cei patruzeci de mii de bărbați, nu se găsea nicio sabie sau suliță.FD 37.1

Timp de douăzeci de ani, israeliții au gemut sub jugul asupritorilor apoi s-au întors de la idolatria lor și, cu umilință și pocăință, au strigat către Domnul, cerând eliberarea. Strigătul lor nu a fost zadarnic. În Israel se afla o femeie renumită pentru evlavia ei și, prin ea, Domnul a ales să-l elibereze pe poporul Său. Numele ei era Debora. Ea era cunoscută ca profet și, în absența magistraților obișnuiți, oamenii mergeau la ea pentru a primi sfat și pentru a li se face dreptate.FD 37.2

Domnul i-a comunicat Deborei planul Său de a-i nimici pe vrăjmașii lui Israel și i-a poruncit să cheme un bărbat pe nume Barac, din seminția lui Neftali, și să-i aducă la cunoștință îndrumările pe care le primise ea. În conformitate cu aceasta, ea l-a chemat pe Barac, l-a îndrumat să adune zece mii de bărbați din semințiile lui Neftali și Zabulon și să pornească războiul împotriva armatelor împăratului Iabin.FD 37.3

Barac știa care era situația evreilor neînarmați, risipiți și descurajați. El cunoștea, de asemenea, puterea și abilitatea vrăjmașilor lor. Deși fusese rânduit de Domnul și ales să-l elibereze pe Israel și primise asigurarea că Dumnezeu va merge împreună cu el și îi va supune pe vrăjmași, totuși el era timid și neîncrezător. El a acceptat mesajul Deborei ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, dar nu avea multă încredere în Israel și se temea că poporul nu va asculta chemarea lui. El a refuzat să se angajeze într-o asemenea misiune îndoielnică, dacă Debora nu urma să-l însoțească și, în felul acesta, să susțină eforturile lui prin influența și sfatul ei. Debora a fost de acord, dar i-a spus că, din cauza lipsei lui de credință, biruința câștigată nu-i va aduce cinste, deoarece Sisera urma să fie dat în mâinile unei femei.…FD 37.4

Israeliții ocupaseră o poziție strategică în munți, așteptând ocazia favorabilă pentru a ataca. Încurajat de asigurarea Deborei, care spusese că venise ziua pentru o biruință răsunătoare, Barac și-a condus armata jos, în câmpia deschisă, și a lansat un atac curajos asupra vrăjmașului. Dumnezeul oștirilor a luptat pentru Israel și nici iscusința în luptă, nici superioritatea numerică și nici echipamentul nu au putut să le stea împotrivă. Armatele lui Sisera au fost lovite de panică și, în groaza lor, au căutat o cale de scăpare. Un număr mare [de soldați] au fost uciși și puterea armatei invadatoare a fost nimicită în totalitate. Israeliții au acționat prompt și plini de curaj, dar numai Dumnezeu a pus pe fugă vrăjmașul, iar biruința nu putea să-I fie atribuită decât Lui.FD 38.1

Când a văzut că armata sa a fost înfrântă, Sisera și-a lăsat carul de luptă și a încercat să scape mergând pe jos, ca un soldat de rând. Pe când se apropia de cortul lui Heber, unul dintre urmașii lui Ietro, fugarul a fost invitat să se adăpostească acolo. În absența lui Heber, Iael, soția acestuia, i-a oferit cu amabilitate lui Sisera lapte de băut și posibilitatea de a se odihni, iar generalul obosit a adormit curând.FD 38.2

Iael nu a știut la început cine era oaspetele ei și s-a hotărât să-l ascundă, dar, mai apoi, când a aflat că era Sisera, vrăjmașul lui Dumnezeu și al poporului Său, și-a schimbat intenția. În timp ce el dormea înaintea ei, ea și-a învins repulsia naturală față de un astfel de act și l-a ucis înfigându-i un țăruș în tâmple și țintuindu-l la pământ. Barac îi urmărea pe vrăjmașii lui și, trecând pe acolo, a fost chemat de Iael să îl vadă pe căpitanul cel îngâmfat mort la picioarele lui — ucis de mâna unei femei.FD 38.3

Debora a sărbătorit triumful lui Israel prin cântecul cel mai sublim și mai plin de ardoare. Ea I-a atribuit lui Dumnezeu toată slava pentru eliberarea lor și i-a îndemnat pe oameni să-L laude pentru lucrările Sale minunate. Ea i-a invitat pe împărații și prinții națiunilor înconjurătoare să audă ce făcuse Dumnezeu pentru Israel și i-a avertizat să nu le facă rău copiilor Săi. Ea a arătat că puterea și onoarea Îi aparțin lui Dumnezeu, și nu oamenilor sau idolilor lor. Ea a descris manifestările uimitoare ale puterii și maiestății divine arătate pe Sinai. Le-a prezentat copiilor lui Israel starea neajutorată și nenorocită în care se aflau când erau asupriți de vrăjmașii lor și a relatat într-un limbaj strălucitor istoria eliberării lor. — The Signs of the Times, June 16, 1881.FD 38.4