Femeile în lucrarea pentru Hristos

Acela care a murit pentru a-l salva pe om de la moarte iubește cu o dragoste divină și le spune urmașilor Săi: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” Domnul Hristos Și-a arătat prin fapte dragostea față de omenirea căzută.FD 15.1

Adevăratul copil al lui Dumnezeu va fi asemenea lui Hristos și, pe măsură ce crește în cunoașterea adevărului și este sfințit prin adevăr, el va fi din ce în ce mai mult asemenea lui Hristos și din ce în ce mai dornic să salveze sufletele răscumpărate cu sângele Său.FD 15.2

Unii pot face mai mult decât alții, dar fiecare poate să facă ceva. Femeile nu ar trebui să simtă că sunt scuzate, din cauza grijilor lor gospodărești. Ele ar trebui să ajungă să aibă o minte luminată cu privire la modul în care pot să lucreze sistematic și cu cel mai mare succes în aducerea sufletelor la Hristos. Dacă toți și-ar da seama cât de important este să-și folosească la maximum capacitățile în lucrarea lui Dumnezeu, având o dragoste profundă față de suflete și simțind povara lucrării încredințate lor, ar fi implicați ca lucrători activi sute de oameni care până acum au fost insensibili și dezinteresați, care nu au realizat nimic sau, cel mult, au făcut doar foarte puțin.FD 15.3

În multe cazuri, gunoiul lumii a astupat canalele sufletului. Egoismul stăpânește mintea și pervertește caracterul. Dacă viața ar fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, lucrarea îndeplinită pentru El nu ar fi o trudă obositoare. Dacă ar fi consacrați cu toată inima lui Dumnezeu, toți ar găsi ceva de făcut și ar dori nespus să aibă o parte în lucrare. Ei ar semăna de-a lungul tuturor apelor, rugându-se și crezând că roadele vor apărea. Adevărații lucrători temători de Dumnezeu vor progresa, rugându-se cu credință pentru harul și pentru înțelepciunea cerească de care au nevoie ca să poată face cu voioșie și cu o dorință sinceră lucrarea ce le revine. Ei vor căuta razele divine de lumină, pentru a putea să lumineze cărările altora.FD 16.1

Cei care sunt colaboratori cu Dumnezeu nu vor avea nicio înclinație de a se angaja în diferite activități amuzante; ei nu vor căuta fericirea trecătoare și distracția. Când își vor asuma lucrarea în temere de Dumnezeu și Îi vor sluji Domnului, ei vor avea fericirea cea mai durabilă. Pentru că vor fi în legătură cu Isus Hristos, ei vor fi înțelepți în vederea mântuirii. Ei vor fi niște pomi roditori. Vor dezvolta o viață nevinovată și un caracter frumos. Marea lucrare a mântuirii va fi prioritatea lor. Mâncarea, băutura și îmbrăcămintea, casele și pământurile vor fi niște lucruri secundare. Pacea lui Dumnezeu, aflată în sufletul lor, va îndepărta ramurile uscate sau diforme ale egoismului, vanității, mândriei și indolenței. Credința și practica alcătuiesc viața creștinului. Noi nu atingem standardul creștinismului doar prin simpla mărturisire a lui Hristos și prin faptul că avem numele scrise în registrul bisericii. Fiecare dintre noi trebuie să fie un lucrător pentru Hristos. Prin efort personal, noi putem arăta că suntem în legătură cu El.FD 16.2

Femeile creștine au o chemare. Există un domeniu vast în care ele pot să îndeplinească o lucrare bună în slujba Domnului. Multe femei nobile au avut curajul moral de a hotărî în favoarea adevărului, pe baza greutății dovezilor. Ele au tact, înțelepciune și aptitudini și ar putea să fie niște lucrătoare creștine pline de succes. O anumită parte a lucrării, care a fost neglijată sau a fost îndeplinită deficitar, ar fi putut fi realizată pe deplin cu ajutorul pe care pot să-l dea femeile. Ele pot să ajungă la o categorie la care pastorii nu pot să ajungă. În biserică, există slujbe pe care ele pot să le îndeplinească foarte bine și sunt multe ramuri ale lucrării în care ele pot să fie de folos dacă sunt instruite corespunzător.FD 16.3

Femeile pot să facă o lucrare bună în domeniul misionar, scriindu-le prietenilor și aflând adevăratele lor sentimente în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Prin aceste mijloace, sunt aduse la lumină aspecte foarte valoroase. Aceste femei nu ar trebui să caute înălțarea de sine, ci să prezinte adevărul în simplitatea lui, oriunde vor avea o ocazie favorabilă. Banii care au fost cheltuiți pe broderii inutile și ornamente nefolositoare ar fi trebuit să fie dedicați cauzei lui Dumnezeu și folosiți pentru a le duce lumina adevărului acelora care se află în întunericul ideilor false. Sufletele salvate prin eforturile lor vor fi mai prețioase pentru ele decât îmbrăcămintea scumpă și la modă. Hainele albe și coroanele cu mărgăritare pe care Hristos li le va da ca răsplată pentru eforturile lor neegoiste în salvarea sufletelor vor fi mai valoroase decât podoabele inutile. Stelele din coroanele lor vor străluci din veșnicie în veșnicie și le vor răsplăti de o mie de ori pentru renunțarea la sine și sacrificiul de sine pe care le-au exercitat în lucrarea lui Dumnezeu.FD 17.1

Este nevoie de femei cu principii ferme și caractere hotărâte, femei care cred că trăim cu adevărat în zilele din urmă și că avem de vestit lumii ultima solie solemnă de avertizare. Ele ar trebui să simtă că sunt angajate într-o lucrare solemnă de răspândire a razelor de lumină pe care Cerul le-a trimis asupra lor. Când dragostea față de Dumnezeu și față de adevărul Său va fi un principiu statornic, ele nu vor îngădui niciunui lucru să le abată de la datorie, nici să le descurajeze în lucrarea lor. Ele se vor teme de Dumnezeu și nu vor fi abătute de la lucrările pentru cauza Sa, prin ispita unor situații avantajoase sau a unor perspective atrăgătoare. Ele își vor păstra integritatea cu orice preț. Acestea sunt femeile care vor reprezenta corect religia lui Hristos și ale căror cuvinte, spuse la vreme potrivită, vor fi ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. Astfel de femei pot să îndeplinească în multe feluri o lucrare de valoare pentru Dumnezeu. El le cheamă să iasă în câmp, la secerat, și să ajute la adunatul snopilor.FD 17.2

Femeile creștine inteligente își pot folosi talentele cu eficiența cea mai mare posibilă. Prin viața lor de renunțare la sine și prin dispoziția lor de a-și folosi cel mai bine aptitudinile, aceste femei pot arăta că ele cred adevărul și că sunt sfințite prin el. Multe au nevoie de o astfel de lucrare pentru a-și dezvolta capacitățile. Soțiile și mamele nu ar trebui în niciun caz să își neglijeze soții și copiii, dar ele pot să facă mult fără a-și neglija datoriile din cămin și, de fapt, nu toate au aceste responsabilități.FD 17.3

Cine poate avea o dragoste așa de profundă față de sufletul oamenilor pentru care a murit Hristos, cum au aceia care sunt părtași ai harului Său? Cine poate să reprezinte religia lui Hristos mai bine decât femeile creștine care lucrează sârguincios pentru a aduce sufletele la lumina adevărului? Cine altcineva este așa de potrivit pentru lucrarea Școlii de Sabat? Adevărata mamă este adevăratul educator al copiilor. Dacă, având inima plină de dragostea lui Hristos, îi învață pe copiii din clasa ei, rugându-se cu ei și pentru ei, ea poate vedea sufletele convertite și aduse în turma lui Hristos. Eu nu recomand ca femeile să caute să obțină dreptul de vot^{1Femeilor nu le-a fost acordat dreptul de vot în Statele Unite până în anul 1920. Când au fost scrise aceste rânduri, unele femei deja încercau să schimbe legea prin mijloace diverse.} sau să ocupe poziții de conducere administrativă, dar ele pot să facă mult și să fie o binecuvântare ca misionare, prezentând adevărul prin corespondență, distribuind materiale de citit, stând de vorbă cu familiile și rugându-se cu mamele și copiii.FD 18.1

Stăpânul viei le spune multor femei care acum nu fac nimic: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?” Ele pot fi instrumente ale neprihănirii, îndeplinind un serviciu sfânt. Maria a fost cea dintâi care a predicat despre Isus cel înviat, iar influența înnobilatoare și sensibilizatoare a femeilor creștine este necesară acum, în marea lucrare de predicare a adevărului. Dacă ar fi fost douăzeci de femei acolo unde acum numai una îndrăgește lucrarea de salvare a sufletelor, am fi văzut mult mai mulți oameni convertiți la adevăr. Efortul zelos și continuu în lucrarea lui Dumnezeu ar fi întru totul plin de succes și le-ar uimi prin rezultatele lui. Lucrarea trebuie să fie îndeplinită cu răbdare și cu perseverență, iar acestea constituie manifestarea adevăratei consacrări față de Dumnezeu. El cere fapte, nu doar cuvinte.FD 18.2

Lucrarea lui Dumnezeu merită eforturile noastre cele mai bune. Ca împlinire a planului divin, Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut. El i-a învățat pe cei greșiți și păcătoși, pe care a venit să-i mântuiască, și a luptat pentru ei în rugăciune stăruitoare către Tatăl Său, iar noi ar trebui să ne angajăm în aceeași lucrare. Dacă lucrarea aceasta nu a fost mai prejos de demnitatea Fiului lui Dumnezeu, Creatorul lumilor, oare ar trebui ea să fie considerată prea umilitoare sau prea plină de sacrificiu de sine pentru urmașii Săi? Cu siguranță, nu. Oricare ar fi aspirațiile noastre, nu există nicio altă chemare mai înaltă, mai sfântă și mai înnobilatoare decât aceea de a fi conlucrător cu Fiul lui Dumnezeu.FD 18.3

Adesea suntem atât de absorbite de interesele noastre egoiste, încât inimilor noastre nu li se îngăduie să se implice în nevoile și lipsurile omenirii; ne lipsesc faptele de simpatie și bunăvoință, săvârșite în lucrarea socială de slujire sfântă a celor nevoiași, asupriți și suferinzi. Este nevoie de femei care nu sunt înfumurate, ci amabile în comportament și smerite în inimă, care vor lucra cu blândețea lui Hristos oriunde pot găsi ceva de făcut pentru salvarea sufletelor. Toți cei care au fost făcuți părtași ai binecuvântărilor cerești ar trebui să fie stăruitori și nerăbdători ca și pentru ceilalți, care nu au privilegiile de care s-au bucurat ei, să poată exista ocazia de a le fi prezentate dovezile adevărului. Ei nu numai că vor dori ca alții să aibă binecuvântarea aceasta, ci se vor și îngriji ca acei oameni să o primească și își vor îndeplini partea în vederea îndeplinirii acestui obiectiv.FD 19.1

Cei care ajung colaboratori cu Dumnezeu vor crește în puterea morală și spirituală, în timp ce aceia care își dedică timpul și energiile pentru a-și sluji lor înșiși se vor pipernici, se vor usca și vor muri. Femeile creștine — tinere, de vârstă mijlocie și cele înaintate în vârstă — pot îndeplini o parte în lucrarea lui Dumnezeu pentru timpul acesta și, prin implicarea în această lucrare atunci când au ocazia, ele vor câștiga o experiență de cea mai înaltă valoare pentru ele însele. În uitarea de sine, ele vor crește în har. Prin educarea minții în direcția aceasta, ele vor învăța cum să poarte poveri pentru Isus și își vor da seama de binecuvântarea slujirii. În curând, va veni timpul când „cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie”. — The Signs of the Times, September 16, 1886.FD 19.2

Domnul are o lucrare pentru femei, la fel cum are pentru bărbați. Ele pot să-și ocupe locul în lucrarea Sa în această vreme de criză, iar El va lucra prin ele. Dacă sunt pline de simțul datoriei și lucrează sub influența Duhului Sfânt, ele vor avea exact stăpânirea de sine necesară pentru timpul acesta. Mântuitorul va reflecta lumina feței Sale asupra acestor femei cu sacrificiu de sine și le va da o putere care o depășește pe aceea a bărbaților. Ele pot să facă în familii o lucrare pe care bărbații nu pot să o facă, o lucrare care atinge viața lăuntrică. Ele pot să se apropie de inima unor oameni la care bărbații nu pot să ajungă. Este nevoie de lucrarea lor. — The Review and Herald, August 26, 1902.FD 19.3

Auzim vorbindu-se mult despre educația femeilor și acesta este un subiect care merită o atenție deosebită. Educația cea mai înaltă pentru o femeie trebuie să fie cultivarea deplină și echilibrată a tuturor talentelor și capacităților ei. Inima, mintea, spiritul, precum și trupul ar trebui să fie dezvoltate corespunzător. Multe femei nu și-au cultivat mintea și comportamentul. Multe sunt pline de falsitate, iar ținta vieții lor pare să fie aceea de a face paradă. Când vedem această stare de lucruri, nu putem să nu rostim o rugăciune ca Dumnezeu să binecuvânteze lumea cu femei a căror minte și al căror caracter sunt dezvoltate așa cum ar trebui, femei care să înțeleagă cu adevărat ce responsabilitate le-a încredințat Dumnezeu.FD 19.4

Dacă aceia care au avut o mare lumină nu vor răspunde invitației de a deveni conlucrători cu Dumnezeu, El îi va folosi pe cei care au avut mult mai puțină lumină și mult mai puține ocazii. Cei care își vor duce până la capăt mântuirea cu frică și cutremur vor înțelege că Dumnezeu este Acela care a lucrat în ei atât voința, cât și îndeplinirea, după buna Sa plăcere. Ar trebui să fie mii de oameni pe deplin conștienți și zeloși în lucrarea lui Dumnezeu, oameni care să fie niște lumini puternice și strălucitoare. Ar trebui să fie mii care cunosc timpul în care trăim și nu așteaptă să fie îndemnați, ci sunt constrânși de puterea lui Dumnezeu să răspândească lumina, să le prezinte și altora adevărul care este descoperit atât de clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu avem timp de pierdut.FD 20.1

Bărbații și femeile ar trebui să slujească între oamenii lipsiți de lumină din regiunile îndepărtate. După ce vor fi stârnit interesul, ei ar trebui să găsească un predicator priceput în prezentarea adevărului și calificat pentru a învăța familiile în domeniul Cuvântului lui Dumnezeu. Femeile care au pe inimă cauza lui Dumnezeu pot face o lucrare bună în cartierele în care locuiesc. Domnul Hristos a vorbit despre femeile care L-au ajutat în lucrarea de a le prezenta altora adevărul, iar apostolul Pavel, de asemenea, vorbește despre femeile care au colaborat cu el în lucrarea Evangheliei. Dar cât de limitată este lucrarea îndeplinită acum de către aceia care ar fi putut face o mare lucrare, dacă ar fi vrut! Unele familii au mijloace financiare pe care le-ar putea folosi pentru slava lui Dumnezeu, mergând în țări îndepărtate pentru a face lumina lor să strălucească prin faptele bune săvârșite pentru cei care au nevoie de ajutor. De ce bărbații și femeile nu se angajează în lucrarea misionară, urmând exemplul lui Hristos? — The Review and Herald, July 21, 1896.FD 20.2