Oamenii din alte culturi

Cei ce sunt aproape de Hristos se ridică deasupra diferențelor de culoare a pielii sau de statut social. — Cel ce este strâns legat de Hristos se ridică deasupra prejudecăților legate de culoarea pielii sau de statutul social. Credința sa se prinde de realitățile veșnice. Autorul divin al adevărului este Acela care trebuie să fie înălțat. Trebuie să ne umplem inimile cu credința care lucrează prin dragoste și care curățește sufletul. Trebuie să urmăm exemplul bunului samaritean. — 9T 209.LP 51.3

Atunci când Duhul Sfânt intervine, toate prejudecățile se vor topi și ne vom apropia de Dumnezeu ca o frățietate unită. — Atunci când Duhul Sfânt mișcă mințile oamenilor, toate plângerile mărunte și acuzațiile dintre un om și aproapele său vor fi date la o parte. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci în minte și în suflet. În cadrul închinării pe care I-o aducem lui Dumnezeu nu se va face nicio deosebire între bogat și sărac, alb și negru. Toate prejudecățile se vor topi. Când ne vom apropia de Dumnezeu, vom fi o frățietate unită. Suntem străini și călători, îndreptându-ne spre o țară mai bună, cerească. Acolo, toată mândria, toate acuzațiile și toată autoamăgirea își vor găsi pentru totdeauna sfârșitul. Orice mască va fi lepădată și „Îl vom vedea așa cum este” [1 Ioan 3:2]. Acolo cântările noastre vor prinde tema inspiratoare, iar lauda și mulțumirea se vor înălța către Dumnezeu. — RH, 24 octombrie 1899.LP 51.4

Diferențele sociale ar trebui să fie vrednice de dispreț. — Crucea de pe Calvar ar trebui să facă să pălească diferențele sociale și să devină vrednice de dispreț. Dacă Domnul este atât de plin de har, încât îi primește pe păcătoșii albi și le iartă păcatele, oferindu-le asigurarea unei vieți mai înalte și speranța unui loc în familia celor mântuiți atunci când va veni pe norii cerului și morții cei drepți se vor ridica din morminte pentru a-L întâlni, oare nu-i va primi El și pe păcătoșii negri și nu le va ierta și lor păcatele? Oare lor nu le oferă aceeași speranță pe care le-a oferit-o albilor? Oare nu-i va primi El ca fii și fiice dacă vor crede în El? Oare nu-i va scoate El din ignoranță și din degradare prin împlinirea planului Său? Oare nu-Și dorește El ca, prin intermediul mult mai favorizaților albi, care pretind că sunt copiii aceluiași Tată, să-i ridice și să-i înnobileze și pe ei? — Ms 70, 1902 (citat în SpM 220, 221).LP 51.5

Diferența rasială nu este una permanentă. — Au fost ridicate ziduri de separație între albi și negri. Aceste ziduri de prejudecăți se vor prăbuși singure ca zidurile Ierihonului atunci când creștinii vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncește să aibă o dragoste supremă față de Creatorul lor și o dragoste imparțială pentru aproapele lor. […] Fiecare biserică ai cărei membri pretind că au adevărul pentru acest timp să privească la această rasă neglijată și asuprită, care, ca rezultat al sclaviei, a fost privată de privilegiul de a gândi și a acționa pentru sine. — RH, 17 decembrie 1895.LP 51.6

Nu îndrăznim să ignorăm prejudecățile rasiale existente. — Sunt împovărată, greu împovărată de lucrarea din rândurile populației de culoare. Evanghelia trebuie să fie prezentată și asupritei rase negre. Însă trebuie să avem mare grijă în eforturile depuse pentru ridicarea acestor oameni. Între albii din multe locuri există puternice prejudecăți împotriva negrilor. Am vrea să ignorăm aceste prejudecăți, dar nu putem face asta. Dacă am acționa ca și cum ele nu ar exista, nu le-am putea prezenta albilor această lumină. Trebuie să luăm situația așa cum este și să acționăm cu înțelepciune și inteligență. — 9T 204.LP 52.1

Prejudecățile cauzate de obiceiurile naționale nu ar trebui să constituie un obstacol în calea lucrării. — Lucrătorii noștri trebuie să fie ferm hotărâți să o rupă cu obiceiurile împământenite ale oamenilor ori de câte ori acest lucru este esențial pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Aceasta s-ar fi dezvoltat mult mai mult în Europa dacă unii dintre cei care au îmbrățișat adevărul nu ar fi atât de legați de obiceiurile și tradițiile lor naționale. Ei insistă că pastorii noștri trebuie să-și adapteze eforturile la aceste obiceiuri și prejudecăți, altfel nu vor realiza nimic. Ideea aceasta a avut o influență restrictivă asupra lucrării, încă de la începutul ei. Efortul depus pentru conformarea la obiceiurile englezești — a mânca și a bea englezește, a te îmbrăca și a dormi englezește — au restrâns lucrarea, care este acum cu ani de zile în urmă față de nivelul la care ar fi putut să fie. Efortul de a fi în conformitate cu obiceiurile și ideile franțuzești a limitat lucrarea din Franța. Mă doare inima atunci când îi aud pe frați spunând că unul ca X sau Y nu înțelege cum trebuie să se lucreze cu aceste naționalități. Oare nu știe Dumnezeu ce nevoi au oamenii și nu-i va călăuzi El pe slujitorii Săi? Oare nu este adevărul unul singur? Oare nu sunt învățăturile Bibliei una? Să le dea Domnul mesagerilor Săi cuvintele care trebuie spuse, că eforturile lor nu vor fi lipsite de binecuvântarea Sa! — RH, 8 decembrie 1885.LP 52.2

Nu ar trebui să creăm interese separate între diferitele naționalități. — De-a lungul acestor întâlniri, m-am simțit îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să le imprim tuturor în suflet importanța cultivării dragostei și a unității. Am încercat să prezint pericolul creării unor interese separate între diferitele naționalități. — RH, 3 noiembrie 1885.LP 52.3