CAPITOLUL 22 - Evanghelizarea personală

Lucrarea personală nu poate fi considerată de importanță secundară. — Pastorii lui Isus Hristos trebuie să manifeste un interes mai mult decât doar ocazional pentru oameni. Ei trebuie să încerce să afle starea lor spirituală, așa cum un doctor caută să înțeleagă afecțiunile fizice ale pacienților săi. Trebuie să discute personal cu ei și să își adapteze sfaturile la fiecare individ, în funcție de nevoia sufletului său. Această lucrare personală nu poate fi considerată de importanță secundară. Pastorul este subpăstorul numit de Dumnezeu pentru turma Lui și lucrarea lui este să aibă grijă de cei afectați de păcat, ispitiți și care greșesc. De această lucrare este nevoie printre oameni din orice categorie socială și din orice loc. — RH, 11 martie 1902.LP 73.1

Pastorii care au prins gustul întâlnirilor pline de senzațional trebuie să învețe să facă și lucrare personală. — La o cercetare atentă, se va descoperi că sunt puține spice de cules după astfel de întâlniri spectaculoase. Și totuși, după toate experiențele trecutului, nu ai învățat să îți schimbi maniera de lucru. Nu te-ai grăbit să înveți cum să-ți canalizezi viitoarele eforturi într-o așa manieră, încât să eviți greșelile din trecut. Motivul a fost că, asemeni bețivului, ai prins gustul întâlnirilor pline de senzațional; tânjești după ele ca bețivul care tânjește după un pahar de lichior pentru a-și reface forțele slăbite. Aceste dezbateri, care creează entuziasm, sunt luate drept râvnă pentru Dumnezeu și dragoste pentru adevăr. Duhul lui Dumnezeu aproape că nu-ți mai însoțește eforturile. Dacă L-ai avea pe Dumnezeu alături în toate mișcările tale, dacă ai simți o povară pentru suflete și dacă ai avea înțelepciunea de a manevra cu abilitate aceste momente de entuziasm pentru a sili sufletele să intre în împărăția lui Hristos, atunci ai putea vedea roadele muncii tale și Dumnezeu ar fi slăvit. Sufletul tău ar trebui să ardă de duhul adevărului pe care li-l prezinți altora. După ce ai depus eforturi de a convinge sufletele de cerințele pe care Legea lui Dumnezeu le are în dreptul lor și după ce i-ai învățat să se pocăiască în fața lui Dumnezeu și să creadă în Hristos, atunci lucrarea ta abia a început. Mult prea adesea te eschivezi de la finalizarea lucrării și lași ca alții să preia povara grea a terminării ei, povară care ți-ar fi revenit ție. Spui că nu ești calificat să finalizezi lucrarea. Atunci, cu cât te vei califica mai repede să porți poverile unui păstor, sau pastor, al turmei, cu atât va fi mai bine. — 3T 227.LP 73.2