Efectele nenorocite ale egoismului și ale lăcomiei

Cei care pot să rupă legătura cu lucrarea Domnului pentru vreo atracție lumească ar putea să creadă că au un oarecare interes pentru cauza lui Dumnezeu, dar egoismul și lăcomia care sunt tăinuite în inima omului constituie pasiunile cele mai puternice, iar rezultatul conflictului nu este doar o simplă întâmplare. Dacă sufletul nu se hrănește zi de zi cu trupul lui Hristos și nu bea sângele Său, elementele evlaviei vor fi biruite de cele satanice. Egoismul și lăcomia vor îndepărta biruința. Un spirit independent și încrezător în sine nu va intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Numai cei ce sunt părtași cu Hristos la renunțarea la sine și la sacrificiul Său vor fi părtași cu El la slava Sa.SA2 121.2

Cei care își dau seama, chiar și într-o măsură limitată, ce înseamnă mântuirea pentru ei și pentru semenii lor vor umbla prin credință și vor înțelege nevoile mari ale omenirii. Inima lor este mișcată de milă, când văd sărăcia din lumea noastră — mulțimile suferind din lipsă de hrană și de îmbrăcăminte — și sărăcia morală a mii și mii de oameni care se află sub umbra unui blestem îngrozitor, în comparație cu care suferințele fizice ajung să nu însemne nimic. Religia lui Isus Hristos a câștigat biruințe minunate asupra egoismului omenesc. Renunțarea la sine și sacrificiul lui Hristos se află mereu în atenția acelora care conlucrează cu El, iar voia omului ajunge să fie cufundată în voia lui Dumnezeu. (…)SA2 121.3

Dumnezeu plănuiește ca toți cei ce sunt împreună-lucrători cu El să aibă o experiență bogată cu privire la dragostea și puterea Sa de a mântui. Să nu spunem niciodată: „Eu nu am experiență”, pentru că Dumnezeul care i-a dat experiență apostolului Pavel Se va descoperi fiecărui suflet care Îl va căuta stăruitor. Ce i-a zis Dumnezeu lui Avraam? „Îl cunosc”, spune Dumnezeul care cercetează inimile, „și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea [217] Domnului, făcând ce este drept și bine” (Geneza 18,19). Avraam a cultivat religia în cămin, iar temerea de Domnul l-a condus la integritate. Cel care binecuvântează locuința celor neprihăniți spune: „Îl cunosc și știu că are să poruncească…” Nu are loc nicio trădare a încredințării sfinte, nicio ezitare între bine și rău. Cel Sfânt a dat reguli pentru călăuzirea tuturor — standardul caracterului, de la care nimeni nu poate să se abată și, în același timp, să fie fără vină. Voia lui Dumnezeu este să fim sârguincioși și conștiincioși, iar faptul acesta trebuie să fie suprem în toate treburile vieții. Legile pe care trebuie să le respecte fiecare om vin din inima Iubirii infinite.SA2 121.4

Același Veghetor Sfânt care spune: „Îl cunosc pe Avraam” l-a cunoscut și pe Corneliu și l-a trimis pe îngerul Său cu o solie la omul care primise și folosise toată lumina pe care i-o dăduse Dumnezeu. Îngerul a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru.” Apoi, i-au fost date îndrumări precise: „El găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci” (Faptele 10,4-6). În felul acesta, îngerul Domnului lucrează pentru a-l pune pe Corneliu în legătură cu slujitorul omenesc prin care poate să primească o lumină mai mare. Studiază capitolul cu atenție și vezi simplitatea întregii lucrări. Apoi, gândește-te că Domnul ne cunoaște pe fiecare pe nume, El știe unde locuim, spiritul pe care îl avem și fiecare faptă din viața noastră. Îngerii slujitori trec prin biserici observând credincioșia în îndeplinirea datoriei noastre personale.SA2 121.5

Ei observă, de asemenea, neglijarea datoriei. Vezi cazul Anania și Safira. Când au pretins că I-au consacrat lui Dumnezeu întreaga lor proprietate, ei L-au mințit pe Duhul Sfânt, iar ca urmare a înșelăciunii lor au pierdut nu numai viața de acum, ci și viața care va veni. Este trist că un om care se ocupă cu lucruri sfinte aduce în slujire propriile trăsături de caracter, făcându-L astfel pe Dumnezeu să slujească păcatelor lui. Dumnezeu dorește ca aceia care se află în poziții de răspundere să exemplifice gândul lui Hristos, [218] dar trăsăturile lor discutabile de caracter sunt întrețesute cu întreaga lor lucrare și cauza sfântă a lui Dumnezeu este afectată de egoismul lor. Domnul știe dacă aceia care poartă povara responsabilității sunt niște ispravnici credincioși, menținând o integritate strictă în fiecare tranzacție și punând amprenta aceasta asupra fiecărei părți din lucrarea lor. (…)SA2 121.6

Inima ta este tristă și îndurerată, dar nu te mai înșela singur, nici nu aștepta ca bărbații și femeile să prețuiască lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu din sfințenia Sa. Ei nu vor face aceasta înainte de a-și deschide inimile pentru Isus. „Bazează-te pe Mine”, spune El, „încrede-te în Mine. Eu nu te voi părăsi niciodată. Voi fi pentru tine un ajutor prezent în orice vreme de nevoie.”SA2 122.1

Mi-a fost arătat că toți cei ce ocupă acum poziții importante la Editura Review vor fi puși la încercare. Dacă vor face din Hristos modelul lor, El le va da înțelepciune, cunoștință și înțelegere, iar ei vor crește în har și în aptitudini pe calea Lui, iar caracterul lor va fi modelat după chipul Său. Dar, dacă nu vor rămâne pe calea Domnului, un alt spirit le va conduce mintea și judecata, iar ei vor face planuri fără Domnul și vor merge pe propria cale, părăsind pozițiile pe care le-au ocupat. Lumina le-a fost dată. Dacă se îndepărtează de ea și urmează propria cale, nimeni să nu le ofere mită pentru a-i ademeni să rămână. Ei vor fi o piedică și o capcană. A sosit timpul când tot ce poate fi zguduit să fie zguduit, pentru ca lucrurile care nu pot să fie zguduite să poată rămâne. — Scrisoarea 20a, 1893SA2 122.2