NICIO SCUZĂ PENTRU LEJERITATEA ÎN AUTODISCIPLINĂ

I-am auzit pe unii care au fost mulți ani în credință, spunând că s-au obișnuit să fie în stare să suporte încercarea și dificultățile, dar, de când slăbiciunile vârstei au început să apese asupra lor, au ajuns să fie foarte tulburați când au fost supuși disciplinei. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că Isus a încetat să fie Mântuitorul vostru? Înseamnă că atunci când sunteți în vârstă și cu părul cărunt, aveți privilegiul de a manifesta pasiuni nesfinte? Gândiți-vă la lucrul acesta. Ar trebui să vă folosiți puterile rațiunii în această privință, așa cum le folosiți în lucrurile trecătoare. Ar trebui să renunțați la voi înșivă și să faceți din slujirea adusă lui Dumnezeu ocupația principală a vieții. Nu îngăduiți niciunui lucru să vă tulbure pacea. Nu este nevoie să fie așa, ci trebuie să aibă loc o creștere continuă, un progres constant în viața spirituală.SA2 124.3

Domnul Hristos este scara pe care a văzut-o Iacov, a cărei bază se sprijină pe pământ și al cărei vârf atinge cerurile cele mai înalte, iar voi trebuie să urcați pe scara aceasta treaptă după treaptă, până când ajungeți la Împărăția cea veșnică. Nu este nicio scuză pentru a ajunge mai asemănători cu Satana, mai asemănători cu firea omenească. Dumnezeu a pus înaintea noastră înălțimea privilegiului creștin, iar voi trebuie să fiți „întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea [223] și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3,16-19). — Review and Herald, 1 octombrie 1889SA2 124.4