Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Solii alese 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Nu îmi voi pierde stăpânirea de sine

    23 iunie 1892. A trecut încă o noapte. Am dormit numai trei ore. Nu am avut dureri așa de mari ca de obicei, dar am fost agitată și neliniștită. După ce am stat trează un timp, încercând să dorm, am renunțat la efortul acesta și mi-am îndreptat toată atenția în căutarea Domnului. Cât de prețioasă a fost pentru mine făgăduința: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” (Matei 7,7). M-am rugat cât se poate de stăruitor Domnului, cerându-I mângâierea și pacea pe care numai Isus poate să le dea. Vreau binecuvântarea Domnului, așa încât, deși am dureri, să nu-mi pierd stăpânirea. Nu îndrăznesc să mă încred în mine însămi nicio clipă.SA2 132.3

    Îndată ce și-a întors privirile de la Hristos, Petru a început să se scufunde. Când și-a dat seama de pericolul în care se află, și-a ridicat privirile și glasul spre Isus, strigând: „Doamne, scapă-mă sau voi pieri!” Iar mâna care este gata întotdeauna să-i salveze pe cei ce pier l-a prins și l-a salvat. (…)SA2 132.4

    În casa mea, trebuie să caut zilnic pacea și să o primesc. (…) [236] Deși trupul suferă, iar sistemul nervos este slăbit, nu trebuie să credem că avem libertatea de a vorbi iritat sau să credem că nu primim toată atenția pe care ar trebui să o primim. Când dăm frâu liber nerăbdării, Îl scoatem pe Duhul lui Dumnezeu din inima noastră și oferim loc atributelor lui Satana.SA2 132.5

    Când formulăm scuze pentru egoismul nostru, pentru gândurile rele și vorbirea de rău, noi ne educăm sufletul spre rău, iar dacă vom continua să facem așa, ne vom obișnui să cedăm ispitei. Atunci, ne vom afla pe terenul lui Satana, biruiți, slabi și lipsiți de curaj.SA2 132.6

    Dacă ne încredem în noi înșine, vom cădea cu siguranță. Domnul Hristos spune: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduceți roadă dacă nu rămâneți în Mine” (Ioan 15,4).SA2 132.7

    Care este roada pe care trebuie să o aducem? „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 2,22.23).SA2 132.8

    Când am meditat la lucrurile acestea, am simțit tot mai profund vina pentru păcatul de a neglija să-mi păstrez sufletul în dragostea lui Dumnezeu. Domnul nu face nimic fără conlucrarea noastră. Când S-a rugat Tatălui: „Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat”, Domnul Hristos nu a vrut să spună că noi ar trebui să neglijăm să rămânem în dragostea lui Dumnezeu prin credință. Trăim pentru Dumnezeu printr-o unire vie cu Hristos și ne încredem în făgăduințe, obținând continuu o putere totSA2 132.9

    mai mare, privind la Isus. Ce poate să schimbe inima sau să zguduie încrederea aceluia care, privind la Mântuitorul, este schimbat după chipul Său? Va îngădui el ca lucrurile mici să-i nimicească pacea sufletului? Cel în a cărui inimă locuiește Hristos dorește să fie mulțumit. El nu se gândește la rău și este mulțumit cu asigurarea că Isus cunoaște și prețuiește corect fiecare suflet pentru care a murit. Dumnezeu spune: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir” (Isaia 13,12). Faptul acesta să împlinească dorința arzătoare a sufletului și să ne facă atenți și precauți, gata să-i iertăm pe alții, pentru că și Dumnezeu ne-a iertat pe noi.SA2 133.1

    [237] Fericirea vieții este alcătuită din lucruri mici. Fiecare are capacitatea de a practica adevărata amabilitate creștină. Nu faptul de a avea talente splendide ne va ajuta să biruim, ci îndeplinirea conștiincioasă a datoriilor zilnice. Privirea binevoitoare, spiritul smerit, atitudinea mulțumită, interesul sincer și neegoist pentru binele altora — acestea sunt lucrurile care ajută în viața creștină. Dacă dragostea lui Isus umple inima, această dragoste va fi manifestată în viață. Atunci nu vom manifesta hotărârea de a ne îndeplini propria voie, o lipsă egoistă și încăpățânată a dispoziției de a fi fericiți sau mulțumiți. Sănătatea trupului depinde de sănătatea inimii mai mult decât presupun mulți.SA2 133.2

    Cineva poate să-și imagineze că este trecut cu vederea, să-și imagineze că nu este într-o poziție îndeajuns de înaltă, potrivită cu capacitatea sa și, în felul acesta, se face pe sine un presupus martir. El este nefericit, dar cine este vinovat? Un lucru este sigur — bunătatea și o atitudine binevoitoare vor face mai mult pentru a-l înălța, decât orice altă presupusă istețime, cu blestemul unei atitudini dezagreabile. — Manuscrisul 19, 1892 SA2 133.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents