Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Solii alese 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    „Domnul mă întărește”

    7 iulie 1892. Domnul mă întărește prin harul Său pentru a scrie scrisori importante. Frații vin adesea la mine pentru a fi sfătuiți. Simt o puternică asigurare că această suferință supărătoare este spre slava lui Dumnezeu. Nu voi murmura, deoarece, atunci când mă trezesc noaptea, mi se pare că Isus privește la mine. Capitolul 51 din Isaia este nespus de prețios pentru mine. Domnul poartă toate poverile noastre. Citesc capitolul acesta cu speranță și siguranță. — Manuscrisul 19, 1892SA2 134.6

    Niciun gând de a bate în retragereSA2 134.7

    10 iulie 1892. O trezesc pe Emily 28Emily Campbell, tovarășa de călătorie și secretara lui Ellen G. White.la ora cinci pentru a aprinde focul și pentru a mă ajuta să mă îmbrac. Îi mulțumesc Domnului că m-am odihnit noaptea mai bine ca de obicei. Folosesc orele în care nu dorm pentru meditație și rugăciune. Întrebarea care îmi vine în minte cu insistență este: De ce nu primesc binecuvântarea refacerii sănătății? Să interpretez aceste luni îndelungate de boală ca fiind dovezi ale neplăcerii lui Dumnezeu, din cauză că am venit în Australia? Eu răspund cu hotărâre: Nu, nu îndrăznesc să fac lucrul acesta. Uneori, înainte de a pleca din America, am gândit că Domnul nu mi-a cerut să merg într-o țară așa de îndepărtată, la vârsta mea, și într-un timp când eram epuizată de munca excesivă. Totuși am urmat vocea Conferinței [Generale], așa cum am încercat să fac întotdeauna, atunci când nu am avut o lumină personală clară. Am venit în Australia și am găsit aici credincioși care au nevoie de ajutor. După ce am venit aici, am lucrat mai multe săptămâni la fel de serios cum am lucrat întotdeauna în viață. Mi-au fost date cuvinte pe care să le adresez cu privire la necesitatea evlaviei personale. (…)SA2 134.8

    Sunt în Australia și cred că sunt exact acolo unde dorește Domnul să fiu. Pentru că suferința este partea mea, nu am niciun gând să bat în retragere. Îmi este dată asigurarea binecuvântată că Isus este al meu și că eu sunt copilul Său. [240] Întunericul este risipit de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Cine poate să înțeleagă durerea pe care o sufăr, în afară de Acela care a îndurat toate suferințele noastre? Cui pot să-i vorbesc, în afară de Acela care este mișcat de simțământul neputințelor noastre și care știe cum să-i susțină pe cei ce sunt ispitiți?SA2 134.9

    Când mă rog stăruitor pentru vindecare și se pare că Domnul nu răspunde, aproape că îmi pierd orice speranță. Apoi, Mântuitorul cel prețios mă face să îmi dau seama de prezența Sa. El îmi spune: „Nu poți tu să te încrezi în Acela care te-a răscumpărat cu sângele Său? Eu te-am săpat pe palmele Mele.” Atunci, sufletul meu este înviorat de Prezența divină. Sunt ridicată mai presus de mine însămi, chiar în prezența lui Dumnezeu. — Manuscrisul 19, 1892SA2 135.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents