„Știu în cine am crezut”

În ultimele nouă luni, în multe nopți, nu am fost în stare să dorm decât două ore pe noapte, iar atunci, uneori, întunericul se aduna în jurul meu, dar eu m-am rugat și am simțit multă mângâiere plăcută în apropierea de Dumnezeu. Făgăduințele: „Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!” (Iacov 4,8); „Când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59,19) s-au împlinit față de mine. Am fost bucuroasă în Domnul. Am simțit apropierea sfântă a lui Isus și am găsit harul care este îndeajuns, pentru că sufletul meu era îndreptat spre Dumnezeu și am fost plină de laudă și de recunoștință față de Acela care m-a iubit și [242] Și-a dat viața pentru mine. Am putut să spun din toată inima: „Știu în cine am crezut” (2 Timotei 1,12). „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda” (1 Corinteni 10,13). Prin Isus Hristos, eu am ajuns mai mult decât biruitoare și am stat pe un teren avantajos.SA2 135.6

Nu înțeleg scopul lui Dumnezeu cu privire la suferința mea, dar El știe ce este cel mai bine, iar eu Îi voi încredința sufletul meu, trupul și spiritul meu, Aceluia care este Creatorul meu credincios. „Căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea” (2 Timotei 1,12). Dacă ne-am educat și ne-am învățat sufletul să aibă mai multă credință, mai multă dragoste, mai multă răbdare și o încredere deplină în Tatăl nostru ceresc, știu că vom avea mai multă pace și fericire, zi de zi, când trecem prin luptele vieții acesteia.SA2 136.1

Domnului nu-I place să fim neliniștiți și să ne temem că nu mai suntem în brațele lui Isus. Este nevoie de mai multă așteptare liniștită și de veghere. Noi credem că trebuie să avem sentimentul că ne aflăm pe calea cea bună, astfel, căutăm continuu vreun semn care se potrivește ocaziei, dar aprecierea aceasta nu trebuie făcută după sentimente, ci prin credință.SA2 136.2