ISUS SPUNE: „SPRIJINIȚI-VĂ PE MINE!”

Cuvinte adresate părinților care își pierduseră copiii în mare

Mângâierile Scripturilor sunt foarte mari. Ele sunt pline de consolări pentru cei necăjiți și îndoliați, cei bolnavi și suferinzi. Mi se pare că Îl văd pe Isus spunându-vă vouă, tată și mamă D: „Sprijiniți-vă pe Mine cu putere. Eu vă voi purta. Brațul Meu nu vă va lăsa niciodată. El va fi puternic pentru a vă susține în toate locurile aspre și dificile. Încredeți-vă în Mine și veți fi călăuziți în siguranță și susținuți cu tărie.”SA2 146.10

Oh, Biblia prețioasă! Adevărurile ei sunt pline de semnificație și conținut. Putem să ne gândim și să ne bucurăm în lumina făgăduințelor. Ele sunt cuvintele pline de bunătate ale unui Dumnezeu infinit. Vocea Sa ne vorbește din Cuvântul Său. Sper că aveți curaj.SA2 147.1

Poate că nu sunteți în stare să explicați necazul acesta care a venit asupra voastră. Totul poate să rămână o taină de nepătruns [261] până când marea îi va da înapoi pe morții ei. Totuși nu îngăduiți ca inima voastră să fie doborâtă de întristare — ei sunt proprietatea Domnului, iar El va face tot ce va voi cu ce este al Său. Știm un lucru, și anume că dragostea Sa este mai mare decât ar fi cu putință să fie dragostea noastră și Domnul Isus i-a iubit așa de mult, încât Și-a dat viața pentru a-i răscumpăra. Prin urmare, lăsați-i să se odihnească și faceți ca inima voastră să-L caute cu mai multă hotărâre pe Domnul Isus pentru a satisface foamea sufletului și orice nevoie. (…)SA2 147.2

Oricare ar fi circumstanțele în care vă aflați, oricât de întunecate și de tainice ar putea să fie căile Providenței, deși calea ar putea să treacă prin ape adânci, iar încercările și doliul ar putea să lovească din nou și din nou, totuși noi continuăm să primim asigurarea: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8,28). „Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea” (2 Timotei 1,12). — Scrisoarea 32, 1893SA2 147.3