Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Solii alese 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    REPETAREA FANATISMULUI TIMPURIU 3*Declarație citită de Ellen G. White înaintea pastorilor adunați la Sesiunea Conferinței Generale din 17 aprilie 1901.

    Mi-au fost date îndrumări cu privire la experiența recentă a fraților din Indiana și cu privire la învățătura pe care au [32] vestit-o în biserici. Prin experiența și învățătura aceasta, vrăjmașul a lucrat pentru a duce sufletele în rătăcire.SA2 15.2

    Învățătura prezentată cu privire la „trupul sfânt” este falsă. Toți pot ajunge să aibă acum inimi sfinte, dar nu este corect să declarăm că vom avea un trup sfânt în viața aceasta. Apostolul Pavel spune: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească” (Romani 7,18). Acelora care au încercat din greu să obțină prin credință așa-zisul trup sfânt, aș dori să le spun: Nu puteți să-l obțineți. Niciunul dintre voi nu are un trup sfânt acum. Nicio făptură omenească de pe pământ nu are un trup sfânt. Aceasta este o imposibilitate.SA2 15.3

    Dacă aceia care vorbesc atât de deschis despre desăvârșirea în trup ar putea să vadă lucrurile în lumina lor adevărată, s-ar da înapoi cu oroare de la ideile lor îngâmfate. Prin faptul că le arată falsitatea pretențiilor lor cu privire la trupul sfânt, Domnul caută să-i împiedice să așeze cuvintele Sale într-o formulare ce conduce la întinarea trupului, a sufletului și a spiritului. Dacă această etapă a doctrinei va continua încă puțin, ea va conduce la pretenția că susținătorii ei nu pot să păcătuiască și că, având în vedere că au un trup sfânt, toate faptele lor sunt sfinte. Ce poartă s-ar deschide în felul acesta pentru ispită!SA2 15.4

    Scripturile ne învață să căutăm sfințirea lui Dumnezeu pentru trup, suflet și spirit. În lucrarea aceasta, noi trebuie să colaborăm cu Dumnezeu. Se poate face mult pentru refacerea chipului moral al lui Dumnezeu în om, pentru îmbunătățirea capacităților fizice, mintale și morale. Pot să fie săvârșite schimbări mari în organismul fizic, prin ascultarea de legile lui Dumnezeu și prin a nu introduce în trup nimic care întinează. Deși nu putem să pretindem desăvârșirea trupului, noi putem să avem desăvârșirea creștină a sufletului. Prin jertfa adusă pentru noi, păcatele pot să fie iertate pe deplin. Noi nu depindem de ce poate să facă omul, ci de ce poate să facă Dumnezeu pentru om, prin Hristos. Când ne predăm în întregime lui Dumnezeu și credem pe deplin, sângele lui Hristos ne curățește de toate păcatele. Conștiința poate să fie eliberată de condamnare. Prin credința în sângele Său, toți pot să fie făcuți desăvârșiți în Hristos Isus. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu avem de-a face cu imposibilități. Putem să cerem sfințirea. Putem să ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim preocupați cu privire la ce gândesc Hristos și Dumnezeu despre noi, [33] ci cu privire la ce gândește Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul nostru. Voi sunteți primiți în Cel Preaiubit. Domnul îi arată celui pocăit și încrezător că Hristos acceptă predarea sufletului spre a fi modelat după chipul și asemănarea Sa.SA2 16.1

    În viața Sa pe pământ, Domnul Hristos ar fi putut să facă descoperiri care ar fi eclipsat și ar fi făcut să fie date uitării toate descoperirile omenești. El ar fi putut să deschidă poartă după poartă în înțelegerea lucrurilor tainice și, ca urmare, ar fi avut loc multe descoperiri ale realităților veșnice. El ar fi putut să spună cuvinte care ar fi fost ca o cheie ce dezleagă taine care ar fi captivat mințile generațiilor până la încheierea timpului. Totuși Hristos nu deschide numeroasele porți prin care curiozitatea omenească s-a străduit și se străduiește să intre. El nu a întins pentru oameni un ospăț care s-ar fi dovedit în detrimentul intereselor lor celor mai înalte. El nu a venit pentru a sădi un pom al cunoștinței pentru oameni, ci un pom al vieții. (…)SA2 16.2

    Am fost îndrumată să le spun celor din Indiana, care susțin doctrine ciudate, următoarele: Voi alcătuiți o structură greșită pentru lucrarea prețioasă și importantă a lui Dumnezeu. Rămâneți în interiorul hotarelor Bibliei. Luați învățăturile lui Hristos și repetați-le adesea. Nu uitați că „înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3,17.18).SA2 16.3

    Când vor primi un trup sfânt, făpturile omenești nu vor rămâne pe pământ, ci vor fi luate în cer. Deși păcatul este iertat în viața aceasta, urmările lui nu sunt întru totul îndepărtate acum. Numai la venirea Sa, Hristos „va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3,21). (…)SA2 16.4

    Mișcările fanatice au apărut din nou și din nou, pe măsura înaintării lucrării noastre, iar când problema mi-a fost înfățișată, eu a trebuit să vestesc un mesaj similar celui pe care îl vestesc fraților mei din Indiana. Am fost învățată de Domnul că mișcarea aceasta din Indiana are același caracter cu mișcările din trecut. [34] În adunările voastre religioase, au avut loc practici similare cu cele la care am fost martoră în timpul acelor mișcări din trecut.SA2 16.5

    În perioada dezamăgirii de după trecerea datei din 1844, fanatismul a apărut în diferite forme. Unii au susținut că învierea neprihăniților a avut loc deja. Am fost trimisă spre a vesti o solie pentru aceia care credeau ideea aceasta, așa cum vă vestesc acum o solie și vouă. Ei declarau că erau desăvârșiți, că trupul, sufletul și spiritul lor erau sfinte. Ei făceau demonstrații similare cu acelea pe care le-ați făcut voi și își încurcau propriile minți și mințile altora prin presupunerile lor uimitoare. Totuși oamenii aceia erau frații noștri iubiți, iar noi doream nespus să-i ajutăm. Am mers la adunările lor. Acolo se manifesta o stare de entuziasm excesiv, cu zgomote și confuzie. Nimeni nu putea să spună care era sunetul de orgă și care era sunetul de harpă. Unii păreau să fie în viziune și cădeau pe podea. Alții săreau, dansau și strigau. Ei declarau că, deoarece trupul lor era curățit, erau gata pentru strămutarea la cer. Ei repetau mereu lucrul acesta. Eu mi-am vestit mărturia în Numele Domnului, adresând mustrarea Sa cu privire la manifestările acestea.SA2 16.6

    Unii care erau implicați în mișcările acestea au fost făcuți să-și vină în fire și au înțeles amăgirea în care se aflau. Unii fuseseră niște oameni excelenți, cinstiți, dar au crezut că trupul sfințit nu putea să păcătuiască și, astfel, fuseseră prinși în capcana lui Satana. Ei își duseseră ideile exagerate atât de departe, încât au ajuns să fie o rușine pentru lucrarea prețioasă a lui Dumnezeu. Aceștia s-au pocăit cu părere de rău, iar după aceea unii au fost printre oamenii noștri cei mai demni de încredere. Însă au fost alții care, după aceea, au trăit mereu în tristețe. Noi nu am mai putut să-i facem niciodată să simtă că erau vrednici să lucreze pentru Domnul, a cărui cauză prețioasă o dezonoraseră într-o măsură așa de mare.SA2 17.1

    Ca rezultat al unor mișcări fanatice asemenea celor pe care le-am descris, în unele cazuri, oameni care nu au fost în niciun fel responsabili pentru aceste mișcări și-au pierdut mințile. Ei nu au putut să armonizeze scenele de entuziasm și agitație cu experiența lor prețioasă din trecut. Au fost împinși dincolo de limită pentru a primi solia unei idei false, iar această solie le-a fost prezentată în așa fel încât au fost făcuți [35] să creadă că, dacă nu o vor primi, vor fi pierduți și, ca urmare, mintea lor s-a dezechilibrat și au înnebunit. Lucrurile acestea aduc rușine asupra cauzei adevărului și împiedică proclamarea ultimei solii a harului pentru lume.SA2 17.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents