SFATURI CU PRIVIRE LA ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Rareori sunt necesare, folosiți-le din ce în ce mai puțin. — Tratamentul cu medicamente, așa cum este practicat în general, este o capcană. Învățați-vă să vă feriți de medicamente. Folosiți-le din ce în ce mai puțin și bazați-vă mai mult pe mijloacele de igienă. Atunci, natura va răspunde față de medicii lui Dumnezeu — aerul curat, apa curată, exercițiul fizic corespunzător, o conștiință curată. Cei care continuă să folosească ceai, cafea și alimente cu carne vor simți nevoia de medicamente, dar mulți ar putea să se vindece fără nicio pastilă, dacă ar respecta legile sănătății. Rareori sunt necesare medicamentele. ^{35*În armonie cu aceste cuvinte a fost și sfatul lui Ellen G. White, când a fost întrebată cu privire la folosirea chininei în tratarea malariei. Fiul ei, care a călătorit cu ea și a ajutat-o, raportează următoarele: „Odată, când eram în Australia, un frate care lucrase ca misionar în insule i-a vorbit mamei despre boala și moartea întâiului său născut. El a fost lovit serios de malarie, iar tatăl lui a fost sfătuit să-i dea chinină, dar, având în vedere sfatul din Mărturii, în care se spunea să fie evitată folosirea chininei, el a refuzat să o administreze, iar fiul lui a murit. Când a întâlnit-o pe Ellen G. White, i-a pus întrebarea aceasta: «Aș fi păcătuit dacă i-aș fi dat băiatului chinină, când nu cunoșteam nicio altă cale de a opri malaria și când exista perspectiva de a muri fără ea?» Ca răspuns, ea a zis: «Nu, de la noi se așteaptă să facem tot ce putem mai bine.»” — Scrisoarea lui William C. White, 10 septembrie 1935. — Compilatorii} — Sfaturi pentru sănătate, p. 261SA2 158.6

[282] Căutați să diminuați folosirea lor. — În practica lor, medicii ar trebui să caute să diminueze din ce în ce mai mult folosirea medicamentelor, în loc de a o spori. Când a venit la Sanatoriu, dr. A a lăsat deoparte cunoștința și practica ei în domeniul igienei și a administrat mici doze homeopatice chiar și pentru o durere ușoară. Faptul acesta a fost împotriva luminii pe care o dăduse Dumnezeu. În felul acesta, cei din poporul nostru, care fuseseră învățați să evite medicamentele de aproape orice formă, au primit o altă învățătură. — Scrisoarea 26a, 1899 (Unui medic de seamă din lucrarea instituțională)SA2 158.7

Medicamentele puternice nu trebuie să fie folosite. — Cea mai importantă lucrare a unui medic trebuie să fie aceea de a-i învăța pe bolnavi și pe suferinzi calea pe care să o urmeze pentru a preveni boala. Binele cel mai mare care poate să fie făcut este încercarea noastră de a ilumina mintea tuturor celor care ne vor asculta cu privire la calea cea mai bună de urmat pentru a preveni boala și suferința, distrugerea organismului și moartea prematură. Cei care nu vor să-și asume o lucrare care le solicită puterile fizice și intelectuale vor fi gata să prescrie medicamente care pun în organismul omenesc temelia pentru un rău de două ori mai mare decât acela pe care pretind că l-au tratat.SA2 159.1

Un medic care are curajul moral de a-și pune în pericol reputația, iluminând înțelegerea oamenilor prin fapte simple, arătând natura bolii și modalitatea de prevenire a ei, precum și practica periculoasă de a apela la medicamente, va face o lucrare anevoioasă, dar va trăi și îi va lăsa și pe alții să trăiască. (…) Dacă va fi un reformator, el va vorbi cu claritate despre poftele false, despre îngăduirea de sine distrugătoare, care se manifestă în îmbrăcăminte, mâncare și băutură, și despre suprasolicitarea prin îndeplinirea unei cantități mari de lucru într-un timp dat; toate acestea au [283] o influență distrugătoare asupra temperamentului și asupra puterilor fizice și mintale. (…)SA2 159.2

Dacă sunt practicate cu inteligență și perseverență, obiceiurile bune și corecte vor îndepărta cauza bolii și nu va fi nevoie să se apeleze la medicamente puternice. Mulți înaintează pas cu pas cu îngăduințele lor nenaturale, care duc la o stare de lucruri la fel de nenaturală. — Lucrarea misionară medicală, p. 221, 222 (Manuscrisul general intitulat „Sanitariums”, 1887)SA2 159.3

Așa cum este practicat în general. — Tratamentul cu medicamente, așa cum este practicat în general, este un blestem. — Healthful Living, p. 246, 1888SA2 159.4

Dacă sunt administrate înțelept, medicamentele sunt mai puțin periculoase. — Nu administrați medicamente. Este adevărat că, dacă ar fi administrate înțelept, medicamentele nu ar fi atât de periculoase cum sunt de obicei, dar, în mâinile multora, ele vor fi dăunătoare pentru proprietatea Domnului. — Scrisoarea 3, 1884 (Lucrătorilor de la Sanatoriul St. Helena)SA2 159.5

Respingere aproape în întregime. — Instituțiile noastre sunt înființate pentru ca bolnavii să poată fi tratați prin metode igienice, respingând aproape în întregime folosirea medicamentelor. (…) Oamenii care au un respect atât de mic față de viața omenească, încât își tratează atât de nemilos trupul prin administrarea medicamentelor, vor fi îngroziți când vor avea de dat seamă înaintea lui Dumnezeu. (…) Noi nu avem nicio scuză dacă, din cauza ignoranței noastre, nimicim zidirea lui Dumnezeu prin faptul că introducem în stomac medicamente otrăvitoare cu o varietate de nume pe care nu le înțelegem. Datoria noastră este să refuzăm orice asemenea rețete.SA2 159.6

Dorim să construim un sanatoriu [în Australia] unde bolile să poată fi tratate prin resurse naturale, unde oamenii să poată fi învățați cum să se trateze singuri când sunt bolnavi, unde să învețe să mănânce cumpătat alimente sănătoase, să fie educați să refuze toate narcoticele — ceaiul, cafeaua, vinurile fermentate și stimulentele de orice fel — și să renunțe la carnea animalelor moarte. — Temperanța, p. 88, 89 (Manuscris general, 1896)SA2 159.7

Ideal este să încetăm să folosim medicamentele. — Când veți înțelege fiziologia în sensul ei adevărat, notele de plată pentru medicamente vor fi mult mai mici și, în cele din urmă, veți [284] înceta cu totul să folosiți medicamentele. Medicul care depinde de tratamentul cu medicamente în practica lui arată că nu înțelege mașinăria delicată a organismului omenesc. El introduce în organism o sămânță care nu-și va pierde proprietățile distrugătoare niciodată de-a lungul vieții. Vă spun lucrul acesta, pentru că nu îndrăznesc să nu vi-l spun. Domnul Hristos a plătit prea mult pentru răscumpărarea omului, ca să îngăduie ca trupul acestuia să fie tratat așa de nemilos, introducând în el medicamente. SA2 159.8

Cu ani în urmă, Domnul mi-a descoperit că instituțiile medicale trebuie să fie înființate pentru a-i trata pe bolnavi fără medicamente. Omul este proprietatea lui Dumnezeu, iar distrugerea mediului de viață și suferința cauzată de semințele morții, care sunt semănate în organismul omenesc, sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu. — Lucrarea misionară medicală, p. 229 (Unui medic de seamă și soției lui, 1896)SA2 159.9

PREZENȚA DIVINĂ ÎN SALA DE OPERAȚIE ^{1Asigurările din capitolul acesta vor înlătura orice întrebare cu privire la intervențiile chirurgicale și administrarea anestezicului.}SA2 160.1

Hristos în sala de operație. — Înainte de a face o operație dificilă, medicul să ceară ajutorul Marelui Medic. Să-l asigure pe cel suferind că Dumnezeu poate să-l treacă în siguranță prin încercare, că Domnul este un adăpost sigur în vreme de necaz pentru toți cei ce se încred în El. — Divina vindecare, p. 118SA2 160.2

Mântuitorul este prezent în salonul bolnavului, în sala de operație, iar puterea Sa face lucruri mari pentru slava Numelui Său. — Manuscrisul 159, 1899 (Manuscript „The privileges and Duties of a Christian Physician”)SA2 160.3

Chirurgia nu este o negare a credinței. — Avem privilegiul de a folosi fiecare mijloc rânduit de Dumnezeu în concordanță cu credința noastră, iar apoi de a ne încrede în Dumnezeu, după ce am prezentat făgăduința. Dacă este nevoie de o intervenție chirurgicală, iar medicul este dispus să se ocupe de acel caz, faptul de a fi operat nu este o negare a credinței. După ce și-a supus voința față de voința lui Dumnezeu, pacientul să se încreadă și să se apropie de Marele Medic, de Marele Vindecător și să se încredințeze în mâinile Sale cu o încredere deplină. Domnul va onora credința lui [285] în modul în care va considera că este spre slava Numelui Său. „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor” (Isaia 26,3.4). — Manuscrisul 67, 1899 (Manuscris general)SA2 160.4

Isus a călăuzit mâinile tale. — Cine a fost alături de tine când ai făcut aceste operații dificile? Cine te-a păstrat calm și stăpân pe tine în timpul crizei, dându-ți un discernământ clar și rapid, o vedere clară, nervi tari și o îndemânare plină de precizie? Domnul Isus l-a trimis pe îngerul Său alături de tine, ca să-ți spună ce să faci. O mână a fost pusă pe mâna ta. Isus a călăuzit mișcările instrumentului chirurgical, nu tu. Uneori ți-ai dat seama de lucrul acesta și ai fost cuprins de o stare minunată de calm. Nu ai îndrăznit să te grăbești, și totuși ai lucrat rapid, știind că nu era nicio clipă de pierdut. Domnul te-a binecuvântat mult. — Mărturii, vol. 8, p. 187, 188 (Unui conducător de la Sanatoriul Battle Creek, 1899)SA2 160.5

Când L-ai căutat pe Dumnezeu în operațiile tale dificile, îngerii Săi au stat alături de tine, iar mâinile lor au fost văzute când mâna ta săvârșea lucrarea cu o acuratețe care i-a surprins pe privitori. — Scrisoarea 73, 1899 (Adresată medicului la care s-a făcut referire în paragraful precedent)SA2 160.6

Veghetorul Divin, alături de medic. — Domnul Hristos este cel mai mare medic misionar care a trăit vreodată. El nu a pierdut niciodată niciun caz. El înțelege cum să dea putere și să-i călăuzească pe medicii din instituția aceasta. El stă alături de ei când fac operații dificile. Noi știm că este așa. El a salvat vieți care puteau fi pierdute dacă bisturiul ar fi alunecat cât un fir de păr. Îngerii lui Dumnezeu le slujesc continuu acelora pentru care Domnul Hristos Și-a dat viața.SA2 160.7

Dumnezeu le dă medicilor din instituția aceasta îndemânare și eficiență, pentru că ei Îi slujesc Lui. Ei știu că îndemânarea lor nu le aparține, ci vine de sus. Ei își dau seama că alături Se află un Veghetor Divin care le dă înțelepciune medicilor Săi, făcându-i în stare să acționeze inteligent în lucrarea lor. — Manuscrisul 28, 1901 (Cuvinte adresate lucrătorilor de la Sanatoriul St. Helena)SA2 160.8