ÎNTOTDEAUNA, PE UN TEREN AVANTAJOS

Biserica trebuie să își sporească activitatea și să își extindă granițele. Eforturile noastre misionare trebuie să fie cuprinzătoare, iar noi trebuie să ne lărgim granițele. (…) Deși au avut loc lupte aprige în efortul de a ne păstra caracterul distinctiv, [397] totuși noi am câștigat continuu teren în calitate de creștini ai Bibliei. — Scrisoarea 170, 1907 (6 mai 1907)SA2 231.4

Dovada pe care am avut-o în ultimii cincizeci de ani cu privire la prezența Duhului lui Dumnezeu cu noi, ca popor, va rezista verificării acelora care se aliniază acum de partea vrăjmașului și se pregătesc să lupte împotriva soliei lui Dumnezeu. — Scrisoarea 356, 1907 (24 octombrie 1907)SA2 231.5

Vă scriu aceste lucruri, fraților, deși nu toți puteți să le înțelegeți pe deplin. Dacă nu aș fi crezut că Dumnezeu veghează asupra poporului Său, nu aș fi avut curajul să scriu iar și iar aceste lucruri. (…) Dumnezeu are un popor pe care îl conduce și îl îndrumă. — Scrisoarea 378, 1907 (11 noiembrie 1907)SA2 231.6

Sunt îndrumată să le spun adventiștilor de ziua a șaptea din toată lumea, următoarele: Dumnezeu ne-a chemat ca popor spre a fi o comoară deosebită pentru El Însuși. El a rânduit ca biserica Sa de pe pământ să fie unită pe deplin în Duhul și sfatul Domnului oștirilor până la sfârșitul timpului. — Scrisoarea 54, 1908 (21 ianuarie 1908)SA2 231.7

Nimic din lumea aceasta nu Îi este așa drag lui Dumnezeu, cum Îi este biserica Sa. El îi păzește cu o grijă atentă pe cei care Îl caută. Nimic nu Îl supără pe Dumnezeu atât de mult, cum Îl supără faptul că slujitorii lui Satana se străduiesc să-i lipsească abuziv de drepturile lor pe cei din poporul Său. Domnul nu i-a părăsit pe copiii Săi. Satana arată spre greșelile pe care le-au făcut ei și încearcă să-i facă să creadă că, în felul acesta, s-au despărțit de Dumnezeu. Îngerii răi caută toate căile de a-i descuraja pe cei care luptă să câștige biruința asupra păcatului. Ei le arată nevrednicia lor din trecut și le prezintă cazul lor ca fiind lipsit de speranță. Însă noi avem un Mântuitor atotputernic. Domnul Hristos a venit din cer sub veșmântul naturii omenești pentru a trăi principiile neprihănirii în lumea aceasta. El a fost înzestrat cu putere pentru a le sluji tuturor celor ce Îl primesc ca Mântuitor al lor și pentru a-i ajuta pe cei pocăiți, care au fost convinși de păcat. „Căci n-avem un Mare-Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4,15). — Scrisoarea 136, 1910 (26 noiembrie 1910)SA2 231.8