O exprimare a încrederii

„Mă bucur”, frații mei, „că mă pot încrede în voi în toate privințele” (2 Corinteni 7,16). Deși încă simt îngrijorarea cea mai adâncă pentru atitudinea pe care o au unii față de măsurile importante luate pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ, totuși am o încredere puternică în lucrătorii de pretutindeni și cred că, [402] atunci când se vor întâlni, se vor umili înaintea Domnului și se vor consacra din nou în slujba Sa, vor fi făcuți în stare să îndeplinească voia Sa. Unii nu înțeleg nici măcar acum lucrurile într-o lumină corectă, dar pot să învețe să aibă aceleași păreri ca tovarășii lor de lucru și pot să evite săvârșirea unor greșeli serioase, dacă Îl caută stăruitor pe Domnul de data aceasta și dacă își supun pe deplin voința față de voința lui Dumnezeu.SA2 235.2

Am fost impresionată profund de scenele care au trecut recent pe dinaintea mea într-o viziune din timpul nopții. Părea să aibă loc o mare mișcare — o lucrare de înviorare — care înainta în multe locuri. Cei din poporul nostru înaintau în rânduri, răspunzând la chemarea lui Dumnezeu. Frații mei, Domnul ne vorbește. Nu vreți să ascultăm vocea Sa? Nu vreți să ne aprindem candele, acționând ca niște oameni care așteaptă venirea Domnului lor? Timpul în care trăim cere să fim purtători de lumină, cere acțiune.SA2 235.3

„Vă sfătuiesc, fraților,“… „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4,1-3). — General Conference Bulletin, 19 mai 1913, p. 33, 34SA2 235.4