Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Solii alese 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    CAPITOLUL 5

    În acest veac al decăderii, copiii se nasc cu organismul slăbit. Părinții sunt uimiți de nivelul mare de mortalitate în rândul sugarilor și al copiilor și spun: „Pe vremuri nu era așa.” Copiii erau mai sănătoși și mai puternici, deși aveau parte de mult mai puțină îngrijire decât acum. Totuși, cu toată grija pe care o primesc acum, copiii ajung să fie slabi și mor. Ca urmare a obiceiurilor greșite ale părinților, boala și debilitatea mintală le-au fost transmise urmașilor lor.SA2 272.1

    După naștere, starea copiilor se înrăutățește foarte mult, din cauza lipsei de atenție și a nepăsării față de legile ființei lor. O tratare corespunzătoare le-ar îmbunătăți mult sănătatea fizică. Totuși părinții rareori au un comportament corect față de copiii lor mici, luând în considerare moștenirea nefericită pe care au primit-o deja de la ei. Comportamentul lor greșit față de copii are ca urmare slăbirea vitalității și îi pregătește pentru o moarte prematură. Acestor părinți nu le-a lipsit dragostea pentru copiii lor, dar dragostea aceasta a fost manifestată greșit. O mare greșeală pe care o face mama în tratarea sugarului este că îl lipsește foarte mult de aerul proaspăt, care ar fi trebui să-l facă puternic. Multe mame obișnuiesc să acopere capul copiilor mici în timpul somnului, făcând lucrul acesta și într-o cameră caldă, care este rareori aerisită așa cum ar trebui. Doar acest fapt ar fi suficient pentru a slăbi într-o mare măsură funcționarea inimii și a plămânilor, afectând astfel întregul organism. Deși trebuie să aibă grijă să-l protejeze pe copil de curenții de aer sau de orice schimbare bruscă și prea mare de temperatură, ar trebui să aibă mare grijă să-i ofere copilului posibilitatea de a respira o atmosferă curată și înviorătoare. Niciun miros neplăcut să nu rămână în cameră sau în jurul copilului. Astfel de lucruri sunt mai periculoase pentru sugarul slab, decât pentru oamenii maturi.SA2 272.2

    Mamele s-au obișnuit să îi îmbrace pe copiii lor mici gândindu-se mai degrabă la modă, decât la sănătate. Garderoba sugarului este pregătită în general pentru a arăta frumos, mai mult pentru [466] paradă, decât pentru confort și comoditate. Se petrece mult timp cu broderiile și cu ornamentele nenecesare, pentru a face ca hainele micuțului să fie frumoase. Adesea, mama îndeplinește lucrarea aceasta cu prețul propriei sănătăți și al sănătății copilașului ei. Când ar trebui să se bucure de o activitate plăcută, ea este adesea aplecată asupra unei munci care îi solicită serios ochii și nervii. Deseori este dificil să o faci pe mamă să își dea seama de obligațiile ei solemne de a-și cruța puterea pentru binele ei și al copilului.SA2 272.3

    Parada și moda sunt altarul demonic pe care multe mame își jertfesc copiii. Mama îmbracă micuța făptură în haine la modă pentru confecționarea cărora a petrecut săptămâni, dar care sunt întru totul nepotrivite dacă sănătatea ar trebui să fie considerată ca valorând ceva. Hainele sunt făcute excesiv de lungi și, pentru a le face să stea pe copil, trupul lui este strâns cu benzi și cordoane care împiedică funcționarea liberă a inimii și a plămânilor. Sugarii sunt obligați, de asemenea, să poarte o greutate inutilă, din cauza lungimii hainelor lor și, fiind îmbrăcați astfel, nu au libertatea de a-și folosi mușchii și membrele.SA2 272.4

    Mamele au crezut că este necesar să lege strâns copiii mici pentru a le menține forma, ca și când le-ar fi teamă că, dacă nu i-ar înfășa strâns, copiii s-ar desface în bucăți sau s-ar deforma. Oare animalele se deformează din cauză că natura este lăsată să-și facă singură lucrarea? Ajung mielușeii să fie deformați din cauză că nu sunt strânși în legături pentru a li se da o formă? Ei sunt alcătuiți delicat și frumos. Copiii mici sunt cât se poate de desăvârșiți, și totuși sunt cei mai neajutorați din toată lucrarea mâinilor Creatorului. Prin urmare, mamele lor ar trebui să fie învățate cu privire la legile sănătății, așa încât să fie capabile să-i crească asfel încât să aibă sănătate fizică, mintală și morală. Mamelor, natura le-a dat copilașilor voștri forme care nu au nevoie de legături sau de cordoane pentru a le corecta. Dumnezeu i-a înzestrat pe copii cu oase și mușchi suficienți pentru susținerea lor și pentru a ocroti mașinăria fină a naturii din interior, încă înainte de a-i încredința în grija voastră.SA2 272.5

    Îmbrăcămintea sugarilor ar trebui să fie aranjată în așa fel încât trupul lor să nu fie strâns deloc după ce iau masa. A-i îmbrăca pe copiii mici ca să fie la modă când sunt aduși în compania vizitatorilor pentru a fi admirați este foarte dăunător pentru ei. Hainele sunt aranjate ingenios pentru a-l face pe copil să se simtă îngrozitor de neconfortabil și situația lui este făcută adesea chiar mai incomodă prin faptul că este trecut de la unul la altul, fiind [467] dezmierdat de toți. Totuși există un rău mai mare decât cele menționate deja. Sugarul este expus la aerul viciat din cauza numeroaselor persoane prezente în încăpere, a căror respirație este foarte neplăcută și dăunătoare chiar și pentru plămânii puternici ai oamenilor maturi. Plămânii sugarului suferă și se îmbolnăvesc prin inhalarea atmosferei unei încăperi otrăvite de respirația murdară a celor ce folosesc tutun. Prin inhalarea emanațiilor otrăvitoare ale tutunului care sunt eliminate din plămâni și prin porii pielii, organismul sugarului este umplut de otravă. Deși acționează asupra fumătorului ca o otravă lentă și afectează creierul, inima, ficatul și plămânii, eliminându-se și dispărând treptat, tutunul are asupra altora o influență directă, cauzându-le spasme, convulsii, paralizii și moarte iminentă. Părinții îndoliați deplâng pierderea celor dragi și se miră de providența tainică a lui Dumnezeu care i-a lovit cu o cruzime așa de mare, dar nu Providența a plănuit moartea acestor micuți. Ei au murit ca niște martiri ai patimii murdare a tutunului. Fără să știe, dar cu nimic mai puțin sigur, părinții lor i-au ucis pe copii prin otrava dezgustătoare. Fiecare expir al plămânilor sclavului tutunului otrăvește aerul din jurul lui. Copiii mici ar trebui să fie ținuți departe de orice lucru ce ar putea avea o influență care agită sistemul nervos și, indiferent dacă merg sau dorm, ar trebui să respire zi și noapte aer curat și sănătos, fără nicio urmă de otravă.SA2 273.1

    O altă cauză a mortalității printre sugari și copiii mici este obiceiul de a le lăsa brațele și umerii goi. Moda aceasta nu poate fi mustrată suficient de aspru. Ea a costat viața a mii de copii. Aerul care atinge brațele și circulă în jurul axilelor răcește aceste părți sensibile ale trupului, aflate atât de aproape de organele vitale, împiedicând astfel circulația sănătoasă a sângelui și producând boala, îndeosebi la nivelul plămânilor și al creierului. Cei care consideră că sănătatea copiilor lor este mai valoroasă decât flatările nesăbuite ale vizitatorilor sau ale admiratorilor străini vor înveli întotdeauna umerii micuților lor firavi. Atenția mamei a fost atrasă adesea asupra brațelor și mâinilor vineții ale copilului ei, iar ea a fost avertizată cu privire la practica aceasta care distruge sănătatea și viața, dar răspunsul ei a fost așa de adesea: „Eu îmi îmbrac întotdeauna copiii astfel. Ei se obișnuiesc așa. Nu pot să suport să văd brațele sugarilor acoperite. Arată de parcă ar fi de modă veche.” Mamele acestea îi îmbracă pe sugarii lor firavi într-un mod în care ele însele nu ar îndrăzni să se îmbrace.SA2 273.2

    [468] Ele știu că, dacă brațele le-ar fi expuse fără a fi acoperite, ar tremura de frig. Oare copiii la o vârstă fragedă pot să suporte procesul acesta de călire, fără să li se facă un rău? Unii copii ar putea să aibă din naștere un organism atât de puternic, încât să fie în stare să suporte un astfel de abuz, fără să-i coste viața. Totuși mii de copii sunt sacrificați și zeci de mii au temelia pusă pentru o viață scurtă și plină de boli, prin obiceiul de a fi înfășați și de a li se acoperi excesiv trupul cu multe straturi de îmbrăcăminte, în timp ce mâinile — care sunt mai departe de izvorul vieții și, din acest motiv au nevoie chiar de mai multă îmbrăcăminte decât pieptul și plămânii — sunt lăsate descoperite. Oare pot mamele să se aștepte să aibă niște copii liniștiți și sănătoși, dacă îi tratează în felul acesta?SA2 273.3

    Când mâinile și extremitățile sunt reci, sângele destinat acestor zone este purtat spre plămâni și cap. Circulația este împiedicată, iar mașinăria fină a naturii nu funcționează armonios. Organismul copilului mic este deranjat, iar el strigă și plânge din cauza abuzului pe care este obligat să îl suporte. Mama îl hrănește, gândindu-se că trebuie să fie flămând, în timp ce mâncarea nu face decât să-i mărească suferința. Scutecele strânse pe corp și un stomac supraîncărcat nu se potrivesc. Sugarul nu are spațiu să respire. El poate să țipe, să se zbată și să tânjească după aer, totuși mama nu bănuiește care este cauza. Dacă ar fi înțeles natura cauzei, ea l-ar fi eliberat pe suferind imediat, cel puțin de scutecele legate strâns. În cele din urmă, mama se alarmează, crede că micuțul este cu adevărat bolnav și cheamă un medic, care privește grav câteva clipe la copil, iar apoi îi administrează medicamente otrăvitoare sau ceva ce se numește tonic cardiac, pe care mama, conștiincioasă față de îndrumări, îl toarnă pe gâtul copilașului maltratat. Dacă nu a fost cu adevărat bolnav mai înainte, cu siguranță va fi după acest procedeu. El suferă acum de boala indusă de medicamente, cea mai greu de vindecat și cea mai persistentă dintre toate bolile. Dacă se vindecă, va trebui să suporte în organismul lui efectele acelui medicament otrăvitor și este predispus la spasme, boli de inimă, hipertensiune intracraniană sau tuberculoză. Unii sugari nu sunt suficient de puternici pentru a suporta chiar și o cantitate infimă de medicamente otrăvitoare, iar când natura începe să lupte contra intrusului, puterile vitale ale copilului firav sunt solicitate prea serios și moartea pune capăt acestei scene.SA2 273.4

    Nu este o priveliște neobișnuită în acest veac să vezi o mamă stând lângă leagănul copilului suferind și aflat pe moarte, cu inima sfâșiată de durere, în timp ce ascultă plânsul lui slab și este martoră la lupta cu moartea. Ei i se pare ciudat că Dumnezeu l-a lovit în felul acesta pe copilul nevinovat. Ea nu se gândește că greșelile ei au atras [469] aceste urmări triste. Ea a distrus speranța de viață a copilașului ei la fel de sigur ca și când i-ar fi dat otravă. Boala nu vine niciodată fără o cauză. Mai întâi este pregătită calea, iar boala este invitată prin desconsiderarea legilor sănătății. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere să vadă suferințele și moartea copiilor mici. El îi încredințează părinților, pentru ca aceștia să-i educe din punct de vedere fizic, mintal și moral și să-i pregătească să fie folositori aici și să meargă în cer.SA2 274.1

    Dacă rămâne în neștiință cu privire la nevoile fizice ale copilului ei și, ca urmare, copilul se îmbolnăvește, mama nu trebuie să se aștepte ca Dumnezeu să facă o minune pentru a contracara mijlocul prin care ea l-a îmbolnăvit. Mii de copii au murit, deși ar fi putut să trăiască. Ei sunt niște martiri ai neștiinței părinților lor cu privire la relația dintre alimentație, îmbrăcăminte, aerul respirat și menținerea sănătății și a vieții. În veacurile trecute, mamele au trebuit să fie medicii propriilor copii. Mama ar fi trebuit să petreacă timpul dedicat împodobirii excesive a garderobei copilului ei într-un scop mai nobil, și anume acela de a învăța despre propriile nevoi fizice și despre cele ale copilului ei. Ea ar fi trebuit să adune în minte cunoștințe folositoare cu privire la calea cea mai bună de a-și crește copiii sănătoși, având în vedere faptul că generațiile viitoare vor fi prejudiciate sau binecuvântate prin comportamentul ei.SA2 274.2

    Mamele care au sugari iritabili și neastâmpărați ar trebui să cerceteze cauza neliniștii lor. Dacă vor face astfel, vor înțelege adesea că există greșeli în felul în care îi tratează. Se întâmplă deseori ca mama să se alarmeze din cauza simptomelor de boală manifestate de copilul ei și să cheme în grabă un medic, în timp ce suferința copiilor ar fi putut fi alinată prin dezbrăcarea hainelor prea strânse și îmbrăcarea cu haine suficient de largi și de scurte, încât copilul să își poată folosi picioarele și mâinile. Mamele ar trebui să cerceteze de la cauză la efect. Dacă micuțul a răcit, aceasta se întâmplă din cauză că mama l-a tratat greșit. Dacă îi acoperă capul și corpul când doarme, în scurt timp va transpira, din cauza efortului de a respira în condiții de lipsă a aerului curat și vital. Când îl va lua de sub pătură, este aproape sigur că va răci. Brațele goale îl expun fără încetare pe sugar la răceală și congestie a plămânilor sau a creierului. Aceste expuneri pregătesc calea pentru a se îmbolnăvi și a se dezvolta slab.SA2 274.3

    Părinții sunt responsabili într-o mare măsură pentru sănătatea fizică [470] a copiilor lor. Cei care supraviețuiesc abuzurilor din primii ani nu sunt în afara pericolului în perioada copilăriei. Părinții lor continuă să urmeze o cale greșită în tratarea lor. Extremitățile și brațele lor sunt lăsate aproape goale. Cei care prețuiesc moda mai presus de sănătate îi îmbracă pe copii în jupoane pe cercuri. Jupoanele nu sunt comode, modeste și nici sănătoase. Ele împiedică îmbrăcămintea să se apropie de corp. Apoi, mamele îmbracă partea superioară a picioarelor cu pantalonași de muselină, care ajung până pe la genunchi, în timp ce gamba este acoperită doar cu un strat subțire de țesătură din lână sau bumbac, iar picioarele, protejate cu încălțăminte cu talpa subțire. Pentru că hainele sunt ținute de jupoane departe de corp, le este imposibil să primească suficientă căldură de la îmbrăcăminte, iar picioarele sunt expuse continuu la aerul rece. Extremitățile răcesc, inima este forțată să își dubleze munca pentru a trimite sângele în aceste extremități înghețate, iar când sângele și-a făcut circuitul în corp și s-a întors la inimă, aceasta este obligată să depună un efort și mai mare pentru a trimite sângele în extremitățile care nu sunt niciodată la fel de calde cum sunt celelalte părți ale corpului. Inima cedează în eforturile ei, picioarele ajung să fie reci de obicei, iar sângele care este răcit la nivelul extremităților se întoarce la plămâni și creier, provocând inflamații și congestii ale plămânilor sau ale creierului.SA2 274.4

    Dumnezeu le consideră pe mame răspunzătoare pentru bolile pe care copiii lor sunt obligați să le sufere. Mamele se închină la altarul modei și sacrifică sănătatea și viața copiilor lor. Multe mame nu cunosc consecințele acestui mod de a-i îmbrăca pe copiii lor. Totuși, oare nu ar fi trebuit să se informeze, având în vedere că există atât de multe implicații? Oare este neștiința o scuză suficientă pentru voi, cei ce aveți capacități raționale? Dacă vreți, voi puteți să vă informați și să-i îmbrăcați sănătos pe copii.SA2 275.1

    Părinții ar putea să renunțe la așteptarea de a avea copii sănătoși, dacă îi îmbracă în paltoane și blănuri și îngreunează acele părți ale corpului care nu au nevoie de așa de multă îmbrăcăminte, dar lasă aproape goale extremitățile, care au nevoie de o protecție specială. Zonele corpului care se află mai aproape de organele vitale au nevoie de mai puțină îmbrăcăminte [471] decât extremitățile, care sunt departe de acestea. Dacă extremitățile și picioarele ar fi acoperite de îmbrăcămintea excesivă folosită de obicei pentru a acoperi umerii, plămânii și inima și dacă extremitățile ar avea o circulație sănătoasă, organele vitale și-ar face lucrarea în mod sănătos, beneficiind doar de partea lor de îmbrăcăminte.SA2 275.2

    Mamelor, vă adresez un apel. Oare nu vă simțiți alarmate și nu vă doare inima, când îi vedeți pe copiii voștri palizi și piperniciți, suferind de guturai, gripă, dureri de gât, umflături de tuberculoză pe față și gât și inflamații și congestii ale plămânilor și creierului? Ați cercetat lucrurile de la cauză la efect? Le-ați asigurat copiilor o alimentație simplă, fără grăsimi și condimente? Oare nu ați urmat voi cerințele modei în îmbrăcămintea copiilor voștri? Faptul că le-ați lăsat brațele și extremitățile insuficient protejate a fost cauza unui mare număr de boli și a morților premature. Nu există niciun motiv pentru ca picioarele și extremitățile fetelor voastre să nu fie la fel de călduros îmbrăcate din toate punctele de vedere, cum sunt cele ale băieților voștri. Băieții sunt obișnuiți să facă exerciții fizice în aer liber și, de aceea, ajung să fie obișnuiți cu frigul și intemperiile și sunt realmente mai puțin predispuși la răceli decât fetele când sunt îmbrăcați subțire, deoarece aerul liber pare să fie elementul lor natural. Fetele delicate se obișnuiesc să stea în casă și într-o atmosferă încălzită, și totuși ies din camerele încălzite, având rareori extremitățile și picioarele mai bine protejate de frig, decât atunci când stau într-o încăpere încălzită. Aerul le răcește rapid picioarele și pregătește calea pentru boală.SA2 275.3

    Tinerele ar trebui să poarte rochii cu talie lejeră și să aibă o îmbrăcăminte comodă, confortabilă și modestă. Când vremea este rece, ele ar trebui să poarte pe sub ciorapi indispensabili călduroși din bumbac sau lână. Peste ei ar trebui să poarte pantalonași căptușiți, care pot fi strânși perfect cu o bentiță în jurul gleznei sau prinși conic, așa încât să ajungă până la încălțăminte. Rochia lor să ajungă sub genunchi. Cu acest stil de îmbrăcăminte, o fustă ușoară sau cel mult două este tot ce le trebuie, iar acestea să fie prinse cu nasturi la talie. Pantofii să aibă talpă groasă și să fie perfect comozi. Cu acest stil de îmbrăcăminte, fetele voastre nu ar fi într-un pericol mai mare decât băieții, când se află în aer liber. Sănătatea lor ar fi mult mai bună, dacă ar sta mai mult în aer liber, chiar și iarna, decât dacă sunt obligate să stea în aerul închis al unei încăperi încălzite de sobă.SA2 275.4

    În ochii Cerului este un păcat ca părinții să-i îmbrace pe copiii lor așa cum îi îmbracă acum. Singura scuză pe care pot să o aducă este moda. [472] Ei nu pot să pretindă că este o modestie să expună la intemperii membrele copiilor lor, având o singură haină strânsă în jurul corpului. Ei nu pot să spună că este sănătos sau cu adevărat atrăgător. Faptul că alții vor continua să urmeze practica aceasta distrugătoare a vieții și a sănătății nu este o scuză pentru aceia care se consideră a fi niște reformatori. Faptul că toți cei din jur urmează o modă care este dăunătoare sănătății nu va face păcatul vostru cu nimic mai mic, nici nu va fi vreo garanție pentru sănătatea și viața copiilor voștri. — How to Live, nr. 5, p. 66-74SA2 275.5

    CAPITOLUL 6SA2 277.1

    Surorile mele, este nevoie între noi de o reformă a îmbrăcămintei. În stilul actual de îmbrăcăminte al femeilor sunt multe greșeli. El este dăunător pentru sănătate și, ca urmare, este un păcat ca femeile să poarte corsete strânse sau cu întărituri din oase de balenă pentru a le stânge talia. Acestea apasă asupra inimii, ficatului și plămânilor. Sănătatea întregului organism depinde de funcționarea sănătoasă a organelor respiratorii. Mii de femei și-au ruinat organismul și au adus asupra lor diferite boli, în eforturile de a schimba o formă sănătoasă și naturală cu o formă nesănătoasă și nenaturală. Ele nu sunt mulțumite cu ce le-a dăruit natura și, în eforturile lor stăruitoare de a corecta natura și de a se potrivi ideilor lor despre rafinament și noblețe, distrug lucrarea naturii, pe care o fac să ajungă pur și simplu o epavă.SA2 277.2

    Multe femei trag în jos abdomenul și șoldurile, atârnând de ele fuste grele. Aceste părți ale corpului nu sunt făcute pentru a susține greutăți. Fustele grele matlasate nu ar fi trebuit să fie purtate niciodată. Ele sunt inutile și constituie un mare rău. Îmbrăcămintea femeii să fie susținută de umeri. Ar fi pe placul lui Dumnezeu, dacă ar fi o uniformitate mai mare în îmbrăcăminte în mijlocul credincioșilor. Stilul de îmbrăcăminte adoptat în trecut de „Prieteni” este cel mai puțin discutabil. Mulți dintre ei au apostaziat și, deși își păstrează uniformitatea culorii, totuși și-au îngăduit mândria și extravaganța, iar hainele lor au fost făcute din materialul cel mai scump. Cu toate acestea, felul în care aleg culorile simple și aranjamentul curat și modest al îmbrăcămintei lor sunt vrednice de a fi imitate de creștini.SA2 277.3

    După ce au fost scoși din Egipt, copiilor lui Israel li s-a poruncit să aibă o panglică simplă (un fir) de culoare albastră la tivul hainelor lor, pentru a-i deosebi de popoarele din jurul lor și pentru a indica faptul că erau poporul deosebit al lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu de acum, nu i se cere să aibă un semn special pe îmbrăcăminte. Totuși, în Noul Testament, [474] ni se atrage atenția adesea la poporul Israel din vechime, ca exemplu. Dacă Dumnezeu le-a dat israeliților din vechime astfel de porunci precise cu privire la îmbrăcăminte, oare nu va lua El seama și la îmbrăcămintea poporului Său din veacul acesta? Oare nu ar trebui să existe o deosebire în îmbrăcăminte, față de cei din lume? Oare cei din poporul lui Dumnezeu, care sunt comoara Sa deosebită, nu ar trebui să caute să-I dea slavă lui Dumnezeu chiar și prin îmbrăcămintea lor? Nu ar trebui ei să fie niște exemple din punct de vedere al îmbrăcămintei și, prin stilul lor simplu, să mustre mândria, vanitatea și extravaganța celor lumești și iubitori de plăceri? Dumnezeu cere lucrul acesta de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.SA2 277.4

    Însă există o categorie de oameni care revin mereu la subiectul mândriei și al îmbrăcămintei, dar care sunt neglijenți în ce privește înfățișarea lor și cred că este o virtute să fie murdari și să se îmbrace dezordonat și fără gust, iar hainele lor arată adesea ca și când ar atârna la nimereală pe ei. Îmbrăcămintea lor este murdară, și totuși astfel de oameni vor vorbi continuu împotriva mândriei. Ei consideră decența și curățenia ca fiind mândrie. Dacă s-ar fi aflat printre cei ce s-au adunat în jurul muntelui pentru a auzi Legea rostită de pe Sinai, ei ar fi fost alungați din tabăra lui Israel, deoarece nu au ascultat porunca lui Dumnezeu — „Să-și spele hainele” — pentru pregătirea celor ce urmau să asculte Legea Sa, dată într-o măreție uimitoare.SA2 277.5

    Cele Zece Porunci rostite de Iehova pe Sinai nu pot să locuiască în inima unor oameni care au obiceiul să fie dezordonați și murdari. Dacă israeliții din vechime nu au putut nici măcar să asculte proclamarea acelei Legi sfinte, fără să fi împlinit porunca lui Iehova de a-și spăla hainele, cum poate acea Lege sfântă să fie scrisă pe inima unor oameni care nu au corpul, îmbrăcămintea și casele curate? Este imposibil. Mărturisirea lor de credință poate să fie înaltă cât cerul, și totuși nu valorează nici cât un pai. Influența lor îi dezgustă pe cei necredincioși. Ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas pentru totdeauna în afara rândurilor poporului credincios al lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu este dezonorată de asemenea creștini. Toți cei ce se adună în Sabat pentru a se închina lui Dumnezeu ar trebui, dacă este posibil, să aibă un costum frumos și potrivit pe care să-l poarte în casa de închinare. Faptul că aceia care mărturisesc că Sabatul este ziua sfântă și vrednică de cinste a Domnului poartă în Sabat aceeași îmbrăcăminte pe care au purtat-o în cursul săptămânii, când au muncit la fermele lor, deși ar fi putut să aibă alte haine, este o dezonorare a Sabatului, a lui Dumnezeu și a casei Sale. Dacă există oameni vrednici, care Îl cinstesc pe Domnul Sabatului și I se închină lui Dumnezeu cu toată inima, [475] dar care nu pot să aibă niște haine de schimb, cei ce sunt înstăriți să le doneze un costum pentru Sabat, așa încât să poată veni în casa lui Dumnezeu cu o îmbrăcăminte curată și potrivită. O uniformitate mai mare în îmbrăcăminte ar fi pe placul lui Dumnezeu. Cei care cheltuiesc bani pe îmbrăcăminte costisitoare și pe ornamente suplimentare pot să dea un exemplu de religie adevărată prin puțină renunțare la sine și prin simplitate în îmbrăcăminte, iar apoi să folosească banii cheltuiți de obicei inutil pentru a ajuta pe un frate și o soră care sunt mai săraci, dar pe care Dumnezeu îi iubește, să aibă o îmbrăcăminte îngrijită și modestă.SA2 277.6

    Unii consideră că pentru a scoate în evidență separarea de lume pe care o cere Dumnezeu, trebuie să fie neglijenți în îmbrăcăminte. Există o categorie de surori care cred că aplică principiul neconformării cu lumea, purtând în Sabat, când vin în adunarea sfinților pentru a se închina lui Dumnezeu, o bonetă obișnuită și aceeași rochie purtată pe parcursul săptămânii. De asemenea, unii bărbați care mărturisesc a fi creștini văd subiectul îmbrăcămintei în aceeași lumină. Ei se adună împreună cu poporul lui Dumnezeu în Sabat, purtând haine prăfuite și murdare și chiar cu rupturi și îmbrăcându-se neglijent. Dacă ar fi avut o întâlnire cu un prieten onorat de lume și ar fi dorit să fie favorizați în mod deosebit de el, s-ar fi străduit să apară în prezența lui cu îmbrăcămintea cea mai bună pe care și-ar fi permis să o aibă, deoarece prietenul lor s-ar fi simțit insultat dacă ar fi venit în prezența lui cu părul nepieptănat și cu hainele murdare și dezordonate. Totuși oamenii aceștia cred că nu contează în ce haine apar sau care este înfățișarea lor când se întâlnesc în Sabat pentru a se închina Marelui Dumnezeu. Ei se adună în casa lui Dumnezeu, care este camera de audiență a Celui Preaînalt, unde participă îngerii din cer, dar înfățișarea și hainele lor arată lipsă de respect și de venerație. Felul în care arată reprezintă caracterul lor.SA2 278.1

    Subiectul preferat de cei din categoria aceasta este mândria în îmbrăcăminte. Ei consideră decența, gustul și ordinea ca fiind mândrie. Conversația, faptele și comportamentul acestor suflete rătăcite vor fi conforme cu îmbrăcămintea lor. Ei sunt neglijenți și adesea josnici în conversația din cămin, în mijlocul fraților lor și înaintea lumii. Îmbrăcămintea și felul în care este purtată s-au dovedit a fi în general un indiciu cu privire la un bărbat sau o femeie. Cei ce sunt neglijenți și dezordonați în [476] îmbrăcăminte rareori sunt nobili în conversație și de obicei nu au simțăminte înalte. Uneori, ei consideră că a fi ciudat și aspru constituie o dovadă de umilință.SA2 278.2

    Domnul Hristos i-a comparat pe urmașii Săi cu sarea pământului și cu lumina lumii. Fără influența salvatoare a creștinilor, lumea ar pieri în nelegiuirea ei. Priviți la categoria de așa-ziși creștini care sunt neglijenți în îmbrăcăminte și igiena personală și care sunt lipsiți de seriozitate în afacerile lor și veți vedea că îmbrăcămintea lor reprezintă manierele aspre, nepoliticoase și necizelate. Conversația lor este josnică, dar, în același timp, ei consideră că aceste trăsături nefericite constituie semnele adevăratei umilințe și ale vieții creștine. Credeți că, dacă ar fi fost pe pământ, Mântuitorul vostru i-ar fi arătat ca fiind sarea pământului și lumina lumii? Nu, niciodată! Creștinii sunt nobili în conversația lor și, deși cred că este un păcat să fii de acord cu flatările nesăbuite, ei sunt curtenitori, amabili și binevoitori. Cuvintele lor sunt sincere și adevărate. Ei sunt conștiincioși în relațiile cu frații și cu lumea. Ei evită parada și extravaganța în îmbrăcăminte, dar hainele lor vor fi curate, nu vor fi bătătoare la ochi, ci modeste și aranjate în ordine și cu gust. Ei vor acorda o atenție specială faptului de a se îmbrăca într-un mod care să arate un respect sfânt față de Sabat și față de închinarea adusă lui Dumnezeu. Linia de demarcație dintre cei din categoria aceasta și cei din lume va fi prea clară pentru a fi confundată. Influența celor credincioși va fi de zece ori mai mare, dacă bărbații și femeile care acceptă adevărul și care au fost în trecut neglijenți și neatenți în obiceiurile lor vor fi înnobilați și sfințiți prin adevăr într-o asemenea măsură încât vor respecta obiceiurile curățeniei, ordinii și bunului gust în îmbrăcămintea lor. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii și nu este mulțumit în niciun fel de neatenție, murdărie sau păcat.SA2 278.3

    Creștinii nu trebuie să facă eforturi pentru a ajunge o priveliște, îmbrăcându-se diferit de lume. Iar dacă, în conformitate cu credința și datoria lor de a se îmbrăca modest și sănătos, constată că nu sunt la modă, ei nu trebuie să își schimbe îmbrăcămintea în scopul de a fi asemenea lumii. Cu toate acestea, ei ar trebui să dea pe față o independență nobilă și curajul moral de a fi corecți, chiar dacă toată lumea ar fi altfel decât ei. Dacă lumea va introduce un stil de îmbrăcăminte modest, comod și sănătos, care este în acord cu Biblia, adoptarea acestui stil de îmbrăcăminte nu va schimba relația noastră cu Dumnezeu sau cu lumea. Creștinii trebuie să-L urmeze pe [477] Hristos și să se conformeze Cuvântului lui Dumnezeu în modul de a se îmbrăca. Ei trebuie să evite extremele. Să urmeze cu umilință o cale dreaptă, fără a ține cont de aplauze sau de critică, și să rămână de partea binelui, de dragul binelui.SA2 279.1

    Femeile ar trebui să se îmbrace ținând cont de sănătate și de confort. Ele trebuie să aibă mâinile și picioarele îmbrăcate cu haine la fel de călduroase ca și bărbații. Lungimea rochiilor femeilor este discutabilă din câteva motive.SA2 279.2

    1. Este extravagant și inutil să ai o rochie atât de lungă, încât să măture aleile și străzile.SA2 279.3

    2. O rochie atât de lungă adună roua de pe iarbă și noroiul de pe străzi, ajungând să fie murdară.SA2 279.4

    3. Când este murdară de noroi, marginea rochiei vine în contact cu gleznele sensibile, care nu sunt protejate suficient, și le răcește repede, iar aceasta este una dintre cauzele cele mai mari ale guturaiului și ale scrofulozei, punând în pericol sănătatea și viața.SA2 279.5

    4. Lungimea inutilă a rochiei adaugă o greutate inutilă pentru coapse și abdomen.SA2 279.6

    5. Împiedică mersul și stă adesea în calea altora.SA2 279.7

    Există un alt stil de îmbrăcăminte care va fi adoptat de categoria așa-zișilor reformatori ai îmbrăcămintei. Ei vor imita sexul opus cât mai mult cu putință. Vor purta pălărie, pantaloni, vestă, haină și cizme, ultima fiind partea cea mai sensibilă a costumului. Cei ce adoptă și susțin acest stil de îmbrăcăminte promovează așa-zisa reformă a îmbrăcămintei până la o extremă discutabilă. Rezultatul va fi confuzia. Unii care adoptă costumația aceasta ar putea să aibă, în general, concepții corecte cu privire la subiectul sănătății, iar ei ar putea să fie mijlocul pentru îndeplinirea unui bine mult mai mare, dacă nu ar duce subiectul îmbrăcămintei până la asemenea extreme.SA2 279.8

    În stilul acesta de îmbrăcăminte, rânduiala lui Dumnezeu a fost inversată și poruncile Sale speciale au fost desconsiderate. Deuteronomul 22,5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” Dumnezeu nu dorește ca poporul Său să adopte stilul acesta de îmbrăcăminte. Stilul acesta nu este modest și nu se potrivește deloc pentru femeile smerite și modeste, care se declară a fi urmașe ale lui Hristos. Interdicțiile lui Dumnezeu sunt tratate cu ușurință de aceia care vor susține anularea deosebirii dintre îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor. Pozițiile [478] extreme adoptate de unii reformatori ai sănătății, cu privire la subiectul acesta, le prejudiciază influența.SA2 279.9

    Dumnezeu a dorit să fie o deosebire clară între îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor și a considerat că subiectul acesta este suficient de important pentru a da îndrumări specifice cu privire la el, deoarece purtarea acelorași haine de către ambele sexe va produce confuzie și o înmulțire serioasă a nelegiuirilor. Dacă ar fi în viață și ar vedea femeile care se declară evlavioase purtând acest stil de îmbrăcăminte, apostolul Pavel ar rosti o mustrare: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe.” O mulțime de așa-ziși creștini desconsideră pe față învățăturile apostolilor și poartă aur, perle și podoabe scumpe.SA2 279.10

    Cei din poporul credincios al lui Dumnezeu sunt lumina lumii și sarea pământului. Ei ar trebui să își amintească mereu că influența lor este valoroasă. Dacă ar trece de la rochii extrem de lungi, la rochii extrem de scurte, și-ar distruge influența într-o mare măsură. Cei necredincioși, cărora au datoria de a le face bine și pe care trebuie să caute să-i aducă la Mielul lui Dumnezeu, ar fi dezgustați. Se pot face multe îmbunătățiri cu privire la sănătate în îmbrăcămintea femeilor, fără a face o schimbare atât de mare, încât să-i dezguste pe privitori.SA2 280.1

    Trupul femeii să nu fie strâns deloc prin folosirea corsetelor și a balenelor din os. Îmbrăcămintea să fie suficient de largă, încât plămânii și inima să funcționeze sănătos. Îmbrăcămintea să ajungă undeva sub marginea superioară a cizmei, dar să fie suficient de scurtă pentru a trece peste murdăria de pe alei și străzi, fără a fi ridicată cu mâna. O rochie chiar mai scurtă decât aceasta ar fi potrivită, comodă și sănătoasă pentru femei când îndeplinesc muncile gospodărești, și îndeosebi pentru femeile care sunt obligate să îndeplinească o muncă în aer liber. Cu acest stil de îmbrăcăminte, o fustă ușoară sau cel mult două sunt tot ce este necesar, iar acestea să fie prinse cu nasturi la talie sau susținute cu bretele. Șoldurile nu au fost create pentru a susține greutăți mari. Fustele a căror greutate atârnă de șolduri au fost cauza multor boli care nu sunt ușor de tratat, deoarece bolnavele par să nu știe ce le-a produs suferința și continuă să calce legile corpului lor prin strângerea taliei și purtarea unor fuste grele, până când ajung să fie invalide pe viață. Mulți vor exclama imediat: [479] „Cu un asemenea stil de îmbrăcăminte, am fi de modă veche!” Și ce dacă? Aș dori ca noi să fi fost de modă veche în multe privințe. Dacă am fi putut avea puterea „de modă veche” ce a caracterizat femeile de modă veche din generațiile trecute, aceasta ar fi fost foarte vrednică de dorit. Eu nu vorbesc fără să știu, când spun că felul în care se îmbracă femeile constituie, împreună cu îngăduirea poftei, cauza cea mai mare a stării lor actuale de slăbiciune. Numai o femeie dintr-o mie își îmbracă extremitățile așa cum ar trebui. Oricare ar fi lungimea rochiei, femeile trebuie să-și îmbrace extremitățile la fel de bine ca bărbații. Acest lucru poate să fie făcut prin purtarea unor pantaloni căptușiți, strânși cu o bentiță în jurul gleznei, sau lungi până la pantof și strânși conic. Extremitățile și gleznele îmbrăcate în felul acesta sunt protejate de curentul de aer. Dacă mâinile și picioarele sunt îmbrăcate confortabil cu haine călduroase, circulația sângelui va fi echilibrată, iar sângele va rămâne sănătos și curat, deoarece nu va fi răcit sau împiedicat în circulația sa prin organism. — How to Live, nr. 6, p. 57-64 76Atenția cititorului este atrasă asupra faptului că, deși a păstrat mereu în atenția bisericii importanța de a purta o îmbrăcăminte sănătoasă, modestă, necostisitoare și în concordanță cu simplitatea creștină, Ellen G. White a recunoscut și faptul că, în limitele acestor principii, îmbrăcămintea ar trebui să fie „potrivită cu vremurile”. În 1897, când anumite surori adventiste de ziua a șaptea au întrebat dacă, în semn de credincioșie față de sfaturile Spiritului Profetic, ar trebui să se întoarcă la un anumit stil adoptat în anii 1860, ea a declarat că nu i-a fost descoperit „niciun stil anume ca regulă precisă pentru călăuzirea tuturor în îmbrăcăminte”. Ea a scris: „Domnul nu a indicat că surorile noastre au datoria de a se întoarce la reforma îmbrăcămintei.” Declarația care prezintă dovezile pentru poziția adoptată apare în întregime ca Notă suplimentară în Story of Our Health Message, de D. E. Robinson, ediția 1955, p. 427-431. — CompilatoriiSA2 280.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents