Conlucrarea cu mijloacele divine

[123] Cei din poporul lui Dumnezeu de pe pământ sunt slujitori omenești care trebuie să conlucreze cu mijloacele divine pentru salvarea oamenilor. Domnul Hristos le spune sufletelor care s-au alăturat Lui: Voi sunteți una cu Mine, „împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Dumnezeu este Lucrătorul cel mare și nevăzut, în timp ce omul este slujitorul umil și văzut, iar el poate săvârși ceva bun numai prin cooperarea cu mijloacele cerești. Oamenii pot să discearnă mijloacele divine numai când mintea le este iluminată de Duhul Sfânt. De aceea, Satana caută fără încetare să abată mintea oamenilor de la ce este divin la ce este omenesc, pentru ca omul să nu conlucreze cu Cerul. El îndreaptă atenția spre invenții omenești, determinându-i pe oameni să se încreadă în oameni, să se bazeze pe puterea omenească, așa încât credința lor să nu se prindă de Dumnezeu.SA2 68.1

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” (Matei 6,22-23) SA2 68.2

Când lumina noastră ajunge să fie întuneric, cum vom fi noi o lumină pentru lume?SA2 68.3

Lucrarea mântuirii personale depinde de conlucrarea noastră cu mijloacele divine. Dumnezeu ne-a dat puteri morale și receptivitate religioasă. El L-a dat pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, pentru ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu. Domnul Isus a trăit o viață de sacrificiu și de renunțare la sine, pentru ca noi să putem urma exemplul Său. El a dat Duhul Sfânt pentru a-L înlocui pe Hristos în orice loc unde este nevoie de ajutor. El folosește făpturile cerești inteligente pentru a aduce puterea divină care se combină cu eforturile noastre omenești. Dar noi trebuie să acceptăm darul lui Dumnezeu, să ne pocăim și să credem în Hristos. Trebuie să veghem, să ne rugăm, să împlinim cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să practicăm renunțarea la sine și sacrificiul pentru Numele lui Hristos. Trebuie să creștem în Hristos printr-o legătură continuă cu El. Orice abate mintea de la Dumnezeu pentru a se încrede în om sau a se conforma cu un standard omenesc ne va [124] împiedica să conlucrăm cu Dumnezeu la mântuirea noastră. Acesta este motivul pentru care Domnul le-a interzis celor din poporul Său să facă vreo alianță cu păgânii, „ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău” (Exodul 34,12). El a spus: „Căci ar abate de la Mine pe fiii tăi” (Deuteronomul 7,4). Același principiu se aplică și la asocierea creștinilor cu cei necredincioși.SA2 68.4