Capitolul 22—Doar o coajă de nucă

Tom Darcy, un bărbat încă tânăr, era o persoană deosebit de dificilă. Deşi din fire era un om bun la suflet, activ şi inteligent, îi lipsea tăria de a se împotrivi ispitelor şi de aceea căzuse în patima băuturii. Îşi pierduse slujba ca şef de echipă la un mare atelier mecanic, iar banii pe care îi câştiga acum proveneau din diferite munci ocazionale pe care le făcea pe ici, pe colo, la diferite case particulare. Tom era un om foarte priceput, de-a dreptul genial în ceea ce priveşte mecanica, şi atunci când era cu capul limpede putea să repare un orologiu sau să cureţe un ceasornic de buzunar la fel de bine cum putea să repare şi să regleze un motor cu aburi. Şi lucrul acesta îl putea face mai bine decât oricare alt om care fusese vreodată angajat la Scott Falls Manufacturing Company.PPC 151.1

Într-o zi, Tom a reparat motorul defect al unei maşini de secerat, treabă pentru care a primit cinci dolari. În dimineaţa următoare, el a pornit către cârciuma satului, locul pe care îl frecventa cu atâta con-secvenţă. Ştia că soţia lui avea nevoie disperată de bani şi că cei doi copilaşi ai lor sufereau de foame şi de frig, astfel că în dimineaţa aceea a avut o mică discuţie cu partea cea bună a fiinţei lui; dar partea aceea bună ajunsese atât de slabă şi de neputincioasă, încât demonul apetitului nestăpânit a avut din nou câştig de cauză.PPC 151.2

Astfel, Tom a pornit spre cârciumă, unde timp de două-trei ore a simţit efectul înveselitor al beţiei şi şi-a imaginat că este fericit, din moment ce putea să cânte şi să râdă. Numai că, aşa cum se întâmplă de obicei, a urmat momentul dureros când Tom a căzut. Băuse atâta timp cât se putuse ţine pe picioare, iar apoi a căzut într-un colţ al tavernei, unde tovarăşii lui de băutură l-au abandonat fără să le pese câtuşi de puţin de starea în care se afla.PPC 151.3

Era aproape de miezul nopţii când soţia cârciumarului a intrat în cârciumă să vadă ce se întâmplă, de soţul ei nu a venit încă la culcare, şi l-a văzut pe Tom căzut acolo.PPC 152.1

- Peter, spuse ea pe un ton iritat, de ce nu-l trimiţi pe nenorocitul ăsta de Tom Darcy acasă la el? Destul a pierdut vremea pe-aici!PPC 152.2

Dar căderea lui Tom nu se datora unui somn obişnuit. El şi-a revenit doar când pronunţarea numelui său i-a trezit simţurile din somnul acela letargic. Avea o atracţie bolnăvicioasă pentru băutură, dar nu-l plăcea deloc pe cârciumar. Cu ani în urmă, Peter Tindar şi Tom curtaseră amândoi aceeaşi fată - Ellen Goss - şi cel care reuşise să o cucerească fusese Tom, lăsându-l pe Peter să se descurce cu firea nestăpânită a jupâniţei care îi adusese, drept zestre, cârciuma. Tom ştia că rivalul său din trecut privea plin de satisfacţie la sărăcia şi la nefericirea femeii care cândva îl respinsese.PPC 152.3

- De ce nu-1 trimiţi acasă? a întrebat doamna Tindar, bătând ner-voasă din picior.PPC 152.4

- Lasă-l, Betsy, mai are bani. Vreau să mă asigur că i-a cheltuit pe toţi înainte de a pleca de-aici. Eu voi primi miezul nucii, iar nevastă-sa va trebui să se mulţumească doar cu coaja.PPC 152.5

Auzind aceasta, Betsy plecă în casă, iar la scurt timp după aceea Tom Darcy îşi reveni şi se ridică într-un cot.PPC 152.6

- Hei, Tom, te-ai trezit?PPC 152.7

-Da.PPC 152.8

- Atunci scoală-te şi hai să mai bei un pahar.PPC 152.9

Tom se ridică în picioare, încercând să-şi păstreze echilibrul.PPC 152.10

- Nu. Nu voi mai bea nimic în seara asta.PPC 152.11

- N-o să-ţi facă rău, Tom. Doar un pahar!PPC 152.12

- Ştiu că n-o să-mi facă niciun rău, spuse Tom, încheindu-şi haina la singurul nasture care-i mai rămăsese. Ştiu că n-o să-mi facă rău. PPC 152.13

Şi spunând aceasta, ieşi în aerul răcoros al nopţii. Când s-a îndepărtat puţin de tavernă, Tom s-a oprit, uitându-se în sus, la stele, apoi în jos, către pământ.PPC 153.1

„Deci”, murmură el sfărâmând cu călcâiul un bulgăre de pământ, „Peter Tindar ia miezul, lăsându-i bietei Ellen doar coaja, care nu este bună de nimic - n-are nici o valoare! Şi eu sunt cel care îl ajută să facă lucrul acesta. Eu însumi îmi jefuiesc soţia de orice bucurie, îi jefuiesc pe copiii mei dragi de preţuirea celor din jur şi de confort şi mă jefuiesc pe mine însumi de dragoste şi de viaţă - şi asta numai pentru ca Peter Tindar să poată avea miezul, iar Ellen doar coaja! Vom vedea cum va fi!”PPC 153.2

A fost o adevărată revelaţie pentru Tom. Cuvintele cârciumarului, care nu fuseseră rostite pentru urechile lui, îl făcuseră să îşi vină în fire, trezindu-i conştiinţa aşa cum făcuseră cuvintele Celui Înviat, rostite pe drumul spre Damasc, pentru Saul din Tars.PPC 153.3

„Vom vedea”, îşi spuse el din nou, aşezându-se mai sigur pe picioare şi pornind către casă.PPC 153.4

În dimineaţa următoare, a intrat în bucătărie şi a întrebat-o pe soţia lui:PPC 153.5

- Ellen, avem cafea în casă?PPC 153.6

- Da, Tom, îi răspunse ea, fără să-i spună că o avea de la sora ei.PPC 153.7

Era fericită să-l audă cerând cafea, în locul obişnuitului pahar cu vin de mere.PPC 153.8

- Te rog să-mi pregăteşti o ceaşcă de cafea bună şi tare.PPC 153.9

Vocea lui Tom era de-a dreptul melodioasă, iar Ellen începu să-i prepare cafeaua cu inima fremătând de o emoţie ciudată. Tom a băut două ceşti de cafea tare şi apoi a plecat, cu pas hotărât, îndreptându-se direct către fabrica cea mare, unde l-a găsit pe domnul Scott la el în birou.PPC 153.10

- Domnule Scott, aş vrea să mă întorc la meseria mea.PPC 153.11

- Ce vrei să spui, Tom?PPC 153.12

- Vreau să vă spun că Tom Darcy se întoarce la locul lui de muncă, cerându-vă iertare pentru trecut şi sperând ca, în viitor, să fie un alt om.PPC 153.13

- Tom, strigă patronul fabricii, grăbindu-se să-i strângă mâna. Vorbeşti serios? Eşti, cu adevărat, Tom acela pe care l-am cunoscut eu la început?PPC 154.1

- Sunt doar ceea ce a mai rămas din el; dar, dacă veţi avea încredere să-l primiţi din nou la muncă, în curând îl veţi vedea refăcut şi în toate puterile.PPC 154.2

- Atunci, la muncă, Tom, şi Dumnezeu să te binecuvânteze! Este aici un motor cam complicat, care trebuie reparat şi testat chiar astăzi. Vino cu mine!PPC 154.3

Mâinile lui Tom erau slăbite şi nesigure, dar mintea îi era limpede, astfel că, sub priceputa lui supraveghere, motorul a fost montat şi pus la probă, însă nu mergea bine. Făcuse anumite greşeli, pe care a trebuit să le corecteze, astfel că se făcuse seară, târziu, când totul a fost gata.PPC 154.4

- Cum e-acum, Tom? a întrebat domnul Scott când a intrat în atelierul de probă şi l-a văzut pe mecanic pregătindu-se de plecare.PPC 154.5

- Merge bine, domnule. Puteţi să garantaţi pentru el, fără nicio teamă.PPC 154.6

- Dumnezeu să te binecuvânteze, Tom! Nici nu ştii cât de minunat îmi sună în urechi aceste cuvinte ale tale. Vrei să te întorci la vechiul tău loc de muncă?PPC 154.7

- Aşteptaţi până luni dimineaţă, domnule. Dacă atunci îmi veţi face din nou această ofertă, o voi accepta cu siguranţă.PPC 154.8

În căsuţa lor cea mică, Ellen Darcy simţea cum inima i se strânge de emoţie. În dimineaţa aceea, după plecarea lui Tom, găsise lângă ceaşca de cafea o bancnotă de un dolar. Ştia că soţul ei o lăsase pentru ea. Fugise la magazin şi cumpărase ceai şi zahăr, făină, unt şi o bucăţică de carne fragedă, şi toată ziua i se păruse că o rază de lumină licăreşte înaintea ei, o rază din lumina binecuvântată a zilelor de altădată. Cu rugăciune şi cu speranţă, ea pregătise masa pentru cină şi aşteptase: dar soarele coborâse demult dincolo de orizont, şi Tom nu venise. Ceasul opt... şi acum aproape nouă.PPC 154.9

Dar, ce se-aude? Bine cunoscutul lui pas - grăbit, puternic, nerăbdător să ajungă acasă. Da, era Tom, murdar de vaselină pe mâini şi cu hainele mirosind a ulei, ca-n vremurile bune.PPC 154.10

- Te-am făcut să mă aştepţi, Nellie.PPC 155.1

- Tom!PPC 155.2

- N-am vrut, dar m-am luat cu munca şi nici nu mi-am dat seama când s-a făcut atât de târziu.PPC 155.3

- Tom! Tom! Ai fost la vechiul atelier?PPC 155.4

- Da, şi mi s-a propus să lucrez din nou acolo, iar eu....PPC 155.5

- Oh, Tom!PPC 155.6

Şi Ellen îşi aruncă braţele în jurul gâtului său, sărutându-l cu toată dragostea.PPC 155.7

- Nellie, draga mea, aşteaptă puţin şi-l vei avea din nou pe vechiul tău Tom.PPC 155.8

- O, dar îl am chiar acum! Dumnezeu să te binecuvânteze, soţul meu drag!PPC 155.9

În seara aceea a fost mai mult decât o cină, a fost o adevărată săr-bătoare, în timp ce îngerii strălucitori ai păcii, iubirii şi bucuriei îşi întinseseră aripile peste familia aceasta atât de fericită.PPC 155.10

În lunea următoare, dis-de-dimineaţă, Tom şi-a reluat locul ca maistru în marele atelier mecanic, iar cei care îl cunoşteau cu adevărat nu s-au temut deloc că se va mai întoarce vreodată în mlaştina disperării. Peste câteva zile, Tom l-a întâlnit pe Peter pe stradă:PPC 155.11

- Hei, Tom, bătrâne? Ce mai e nou?PPC 155.12

- Eu sunt nou, cu adevărat nou.PPC 155.13

- Da, văd, dar sper că nu ne-ai uitat, Tom!PPC 155.14

- Am uitat doar ispita aceea nenorocită pe care o aveţi în cârciumă, Peter. Adevărul este că am ajuns la concluzia că soţia şi micuţii mei s-au hrănit destul cu cojile, aşa că, dacă a mai rămas ceva miez bun în inima mea sau în puterile mele, atunci ei sunt aceia care trebuie să aibă parte de el.PPC 155.15

- Oh, deci ai auzit ce i-am spus nevestei mele în seara aceea!PPC 155.16

- Da, Peter, şi îţi voi fi recunoscător pentru cuvintele acelea pentru tot restul vieţii mele. Tristele mele amintiri despre tine vor fi întotdeauna îndulcite de lumina caldă şi strălucitoare a schimbării mele! PPC 155.17