Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Provestiri Pentru Părinţi Şi Copii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 24—Cum a fost şters totul

    Vreme de mulţi ani, am fost un adept al dumnezeilor străini şi un iubitor al acestei lumi şi al deşertăciunii ei. Cultivam în inima mea îndreptăţirea de sine şi consideram că aveam o religie a mea, proprie, care era cu mult mai bună decât cea pe care o prezenta Biblia. Nu-L cunoşteam pe Dumnezeu şi nici nu-I slujeam. Rugăciunea fusese uitată, închinarea publică neglijată, în vreme ce moralitatea lumească era copacul din ale cărui roade înşelătoare mă hrăneam cu nesaţ.PPC 164.1

    Însă atunci când am devenit părtaş responsabilităţii de părinte şi băieţelul nostru a ajuns de câţiva anişori, dragostea noastră pentru el ne-a făcut să ne îngrijorăm pentru binele şi pentru viitorul lui. Întrebările lui mă puneau adesea în încurcătură, iar maniera dulce şi serioasă în acelaşi timp, în care se interesa de ceea ce face sărmanul lui tată păcătos, pentru a afla mai multe cu privire la Tatăl său Ceresc şi la „minunata ţară de dincolo”, despre care îi povestise doica lui, mi-a dovedit că, prin acest copil, Dumnezeu îmi dăduse o mare binecuvântare.PPC 164.2

    Treptat, o tot mai mare neîncredere în mine şi o din ce în ce mai acută conştienţă a propriei incapacităţi de a-l convinge pe fiul meu de marele adevăr cuprins în rugăciunile scurte şi simple, pe care le învăţasem de la mama mea, m-au făcut să reflectez mai mult asupra stării mele spirituale. Eu nu fusesem niciodată la biserică şi nu aveam nicio Biblie în casă. Cum aveam să-l învăţ pe micuţul meu despre Hristos Cel răstignit sau despre alte doctrine în care încercasem şi eu să cred?PPC 164.3

    La scurt timp, unul dintre prietenii lui de joacă a murit, apoi un altul şi, în cele din urmă, a murit şi unchiul pe care-l iubea cel mai mult. Toate aceste nenorociri au produs o impresie puternică asupra minţii lui fragede. S-a răzvrătit împotriva realităţii dure, dorind să ştie de ce a făcut Dumnezeu aşa ceva. Îi era foarte greu să accepte că Dumnezeu îi luase prietenii; ar fi dorit să nu se fi întâmplat aşa. Bineînţeles că eu am încercat să-i explic, aşa cum m-am priceput mai bine.PPC 165.1

    Într-o seară, stătea întins pe pat, pe jumătate dezbrăcat pentru culcare, în timp ce eu şi soţia mea stăteam lângă foc. Ea tocmai îmi povestise că, în ziua aceea, Willie nu fusese un băieţel cuminte, astfel încât a trebuit să îl mustru. Era linişte deplină în cameră când, pe neaşteptate, Willie a izbucnit în plâns, suspinând atât de tare, încât ne-am speriat. M-am dus lângă el şi l-am întrebat ce se întâmplase.PPC 165.2

    - Nu vreau să facă asta, tăticule! Nu vreau s-o facă! mi-a spus copilul.PPC 165.3

    - Ce anume, dragul meu? Ce nu vrei?PPC 165.4

    - Nu vreau, tăticule, ca îngerii să scrie în cartea lui Dumnezeu toate lucrurile rele pe care le-am făcut astăzi. Nu vreau să le treacă acolo! Aş vrea să poată fi şterse.PPC 165.5

    Şi frământarea lui deveni şi mai mare.PPC 165.6

    Ce puteam să fac? Eu nu credeam lucrul acesta, cu toate că mama mea mă învăţase la fel. Trebuia însă să-l consolez, aşa că i-am spus:PPC 165.7

    - Ei bine, nu trebuie să plângi pentru aceasta. Dacă vrei, toate lucrurile acelea rele, pe care le-ai făcut, pot fi şterse într-o clipă.PPC 165.8

    - Cum, tăticule, cum?PPC 165.9

    - Simplu: te pleci pe genunchi şi Îl rogi pe Dumnezeu ca, de dragul lui Isus, să şteargă tot ce s-a scris acolo. Şi El va face acest lucru!PPC 165.10

    Nu a trebuit să spun de două ori. A sărit imediat din pat, spunând:PPC 165.11

    - Tăticule, nu vrei să mă ajuţi? PPC 165.12

    Acum era momentul adevăratei încercări pentru mine. Durerea copilului era atât de mare şi mă rugase pe un ton atât de serios, încât bărbatul acela care nu se plecase nici măcar o singură dată înaintea lui Dumnezeu, în spirit şi în adevăr, a îngenuncheat lângă micuţul său şi L-a rugat pe Dumnezeu să-i ierte toate păcatele. Şi, poate, chiar dacă buzele mele nu au rostit cuvintele, inima mea a inclus în rugămintea de iertare şi păcatele mele. Apoi ne-am ridicat şi Willie s-a suit înapoi în pat. Doar peste câteva clipe, m-a întrebat:PPC 166.1

    - Tată, eşti sigur că totul a fost şters?PPC 166.2

    Oh, cum a venit confirmarea iertării, asupra inimii mele necre-dincioase, în timp ce de pe buze îmi ieşeau cuvintele:PPC 166.3

    - Bineînţeles, fiule! Biblia spune că, dacă Îl rogi pe Dumnezeu din toată inima să facă lucrul acesta de dragul lui Isus şi dacă îţi pare cu adevărat rău pentru ceea ce ai făcut, totul va fi şters.PPC 166.4

    Un zâmbet de încântare i-a luminat faţa, în timp ce m-a întrebat în şoaptă:PPC 166.5

    - Şi cu ce a şters îngerul? Cu un burete?PPC 166.6

    Din nou am simţit cum inima mi se strânge, în timp ce i-am răspuns:PPC 166.7

    - Nu, ci cu sângele preţios al Domnului Hristos. Sângele Domnului Hristos curăţeşte toate păcatele.PPC 166.8

    Am izbucnit în plâns. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, în timp ce simţeam cum inima de piatră mi se topeşte în piept. Mă simţeam un sărman păcătos, plin de vinovăţie. Întorcându-mă către soţia mea, i-am spus:PPC 166.9

    - Draga mea, trebuie ca, mai întâi, noi să-L găsim pe Dumnezeu, dacă vrem să fim în stare să Îl arătăm şi copiilor noştri, pentru că nu le putem arăta lor calea, dacă noi înşine nu o cunoaştem.PPC 166.10

    Şi în ceasul acela, în liniştea nopţii, am îngenuncheat lângă scumpul nostru copilaş şi m-am rugat: „Doamne, cred, ajută necredinţei mele!” Soţia mea mi s-a alăturat şi ne-am rugat împreună pentru noi şi pentru fiul nostru. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea şi ne-a primit, aşa cum face întotdeauna cu aceia care Îl caută dintr-o inimă curată.PPC 166.11

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents