New England. Era un băiat scund şi liniştit, care nu se remarca prin nimic, cu excepţia adevăratei lui pasiuni pentru armonii. Atât de mult iubea muzica, încât chiar de când avea doar câţiva anişori nu putea să-şi audă surorile cântând prin casă, la treburile lor, fără să devină atent şi să asculte emoţionat melodia, iar când se întâmpla ca vocile să sune discordant, fugea speriat, parcă izgonit de sunetul nearmonios. Corul neinstruit, care cânta la serviciile religioase de la biserică, îl făcea să-şi ude cu lacrimi cartea de imnuri, în timp ce glasul lui firav se alătura acelora ale coriştilor.PPC 208.2

Cu toate că Jonas lăsa să-i curgă lacrimile fără să-şi dea seama, constructorul de orgi le vedea şi le aduna în inima lui. Când băiatul a împlinit unsprezece ani, familia a părăsit micul orăşel de ţară şi s-a mutat la New York. Aici, tatăl s-a hotărât să-şi lase fiul să studieze orga.PPC 208.3

Să nu uiţi, Jonas, că eu sunt un om sărac şi nu-mi pot permite să intru în aceste cheltuieli dacă tu nu vei lucra, după aceea, cu sârguinţă şi cu răbdare. Îţi ofer această profesie, în locul unei meserii, pentru că sunt convins că aceasta este dorinţa ta.PPC 208.4

Jonas era pe deplin mulţumit, iar degetele lui subţiri fremătau în aşteptarea zilei aceleia când avea să fie în stare să le mişte pe miste-rioasele clape negre şi albe, în armoniile unui Te Deum înălţător sau ale altor imnuri minunate. A fost ales un profesor a cărui metodă de predare era minuţioasă şi plină de exigenţă. Încă de la prima lecţie, Jonas şi-a dat seama că era vorba despre o lucrare cât se poate de se-rioasă, deoarece, atunci când a apăsat pentru a treia oară pe sol, în loc de sol-diez, bagheta groasă a maestrului l-a lovit destul de tare peste mâinile care i se odihneau pe claviatură. Bietele lui degeţele! În ziua aceea nu au mai putut lucra - erau roşii şi umflate. A plâns cu atâta amar, încât i s-a cerut să se retragă şi să vină după două zile.PPC 208.5

Tot drumul spre casă a plâns, ţinându-şi mâinile ridicate de la încheieturi - o făptură vrednică de toată mila.PPC 209.1

- Ah, ticălos bătrân! monologa bietul copil printre lacrimi. Să vezi ce-o să-ţi facă tatăl meu pentru aceasta!PPC 209.2

L-a găsitPPC 209.3

pe tatăl lui în atelier.PPC 209.4

- Ei, a strigat constructorul de orgi, cum a mers lecţia?PPC 209.5

Şi-a dat seama că dăduse de necaz.PPC 209.6

Cu lacrimile încă ude pe obraji, Jonas i-a arătat degetele lovite şi i-a povestit ce se întâmplase. Tatăl a ascultat încruntat, iar când trista relatare s-a încheiat, şi-a condus solemn fiul într-o încăpere din spate şi, după ce i-a aplicat o pedeapsă corporală, l-a avertizat cu o voce înfricoşătoare să nu se mai plângă niciodată de maestrul lui.PPC 209.7

Un timp, eroul nostru a crezut că era mai presus de capacitatea omenească de a îndura şi vreme de câteva ore a zăcut pe o grămadă de surcele, punând la cale răzbunarea asupra acelora pe care îi considera cei mai mari duşmani ai lui. Deodată, i-au ajuns la ureche nişte minunate acorduri de orgă şi un fior l-a străbătut din cap până în picioare. Veneau din magazinul tatălui său. Era evident că acolo era mâna unui maestru. Jonas s-a ridicat şi a ascultat. Era o bucată dintr-un preludiu de Sebastian Bach şi înălţătoarele armonii păreau să-i vorbească lui Jonas ca şi când ar fi fost glasul unui spirit. S-a ridicat în picioare şi întregul suflet îi vibra odată cu minunatele cuvinte pe care le auzea, cu toate că nu reuşea să le înţeleagă semnificaţia. S-a dus la uşă şi a întredeschis-o uşor. Chiar în faţa lui se vedea partea din spate a unei orgi înalte. Nu voia să fie observat, astfel că a trecut încet pe lângă perete, până când a ajuns în capătul celălalt al încăperii, de unde îl putea vedea pe muzician. Oare să fi fost maestrul? Da, Jonas i-a recunoscut barba lungă şi încreţită şi chiar bastonul, pe care-l lăsase sprijinit de un scaun. Băiatul a sperat să rămână neobservat, printre corzile scânteietoare. Şi-a adus aminte că peste două zile trebuie să se prezinte din nou la lecţie. Oare se putea înfăţişa înaintea acelui îngrozitor personaj fără să ştie gama perfect? Chiar şi numai gândul acesta îl făcea să se înfioare. În plus, acum Jonas se simţea inspirat. Ardea din nou în el dorinţa de a deveni un adevărat muzician. Setea de răzbunare îl părăsise - se gândea doar la Sebastian Bach.PPC 209.8

În mansarda strâmtă unde dormea Jonas a fost adusă o mică orgă. Tatăl lui a reparat-o şi băiatul a început lucrarea aceea pe care, de atunci încolo, avea să o îndeplinească atât de bine.PPC 210.1

La lecţia următoare, înspăimântătorul maestru nu a găsit nicio greşeală şi, pe măsură ce Jonas a progresat şi şi-a dat seama că acesta studia cu un zel şi cu o sârguinţă neobişnuite la un băiat de vârsta lui, asprul maestru s-a îmblânzit şi a început să-şi reverse fără nicio reţinere toată căldura inimii asupra acestui elev preaiubit.PPC 210.2

După cinci luni, Jonas s-a confruntat cu o mare nenorocire. După a boală scurtă şi cu totul neaşteptată, maestrul lui a murit - veste care l-a îndurerat şi l-a afectat atât de mult, încât constructorul de orgi s-a temut pentru sănătatea fiului său. Băiatul a refuzat cu hotărâre să înceapă să lucreze sub bagheta altui profesor, asigurându-şi familia că de-acum putea lucra singur. Primele raze ale dimineţii, precum şi orele târzii ale serii îl găseau pe micul muzician la orga sa de la mansardă. Celor care citesc această biografie le va veni cu greu să creadă cât de mare şi de rapid a fost progresul lui. Dar nu spun decât adevărul curat.PPC 210.3

Tocmai când intra în cel de-al doisprezecelea an al vieţii, s-a în-tâmplat să audă, într-un magazin cu profil muzical, doi oameni vorbind despre o biserică, situată în partea de sus a oraşului, al cărei organist urma să plece peste câteva săptămâni. Jonas a ascultat cu atenţie.PPC 210.4

Interpretează într-un stil prea tehnic pentru a se adapta comunităţii bisericii, spuse unul dintre ei. - Da, fuse de acord celălalt. Cu cât se cântă mai simplu, cu atât oamenii sunt mai mulţumiţi.PPC 210.5

- Unde este biserica aceasta? întrebă Jonas.PPC 211.1

- Este biserica Sfântul... de pe strada...PPC 211.2

Jonas s-a întors la orga lui, urmărit de o nouă şi măreaţă idee. În dimineaţa Sabatului următor s-a dus foarte devreme la biserică. Nu sosise nimeni, cu excepţia organistului, care pregătea partiturile la balcon, în spaţiul rezervat corului.PPC 211.3

Jonas a urcat treptele şi a păşit uşor prin spatele lui, ca să vadă ce bucăţi muzicale fuseseră selectate. Tresărind, organistul s-a întors să vadă cine era intrusul.PPC 211.4

- Ce cauţi aici, domnule? spuse el.PPC 211.5

- Am auzit că va rămâne un loc liber aici, domnule.PPC 211.6

- Şi ştii pe cineva care doreşte să-l ocupe?PPC 211.7

- Mi-ar plăcea să-l ocup eu.PPC 211.8

-Tu?PPC 211.9

- Da, sunt organist.PPC 211.10

Acest răspuns simplu a adus un zâmbet pe buzele celui care între-base. Arătând spre partitura pe care tocmai o aşezase pe stativ, i-a spus:PPC 211.11

- Cântă asta.PPC 211.12

Apoi, oferindu-i locul lui Jonas, s-a tras deoparte să-i sufle în foaie şi să-i întoarcă paginile. Emoţionat şi temător, totodată, Jonas a început să cânte. La început şovăielnic, apoi, căpătând tot mai mult curaj, cu fiecare notă, a reuşit să ducă la bun sfârşit sarcina încredinţată, în timp ce organistul alerga de la partituri la foaie şi de la foaie înapoi la partituri, din ce în ce mai uimit. La sfârşit, amândoi au respirat adânc.PPC 211.13

- Este de-a dreptul remarcabil! spuse organistul. Şi zici că vrei postul liber?PPC 211.14

- Foarte mult, răspunse Jonas, tremurând de emoţie şi de bucurie.PPC 211.15

- Atunci vino aici după-amiază, chiar înainte de începerea pro-gramului, şi te voi duce la pastor. El hotărăşte lucrurile acestea.PPC 211.16

Băiatul s-a întors acasă fremătând în aşteptarea orelor după-amiezii. Nu i-a spus o vorbă tatălui despre toate acestea. Nu îndrăznea să spere că totul avea să fie aşa cum dorea. Niciodată parcă nu a trecut timpul mai încet decât în acea ocazie, între masa de prânz şi programul de după-amiază al bisericii. Însă, în cele din urmă, a sosit şi clipa mult aşteptată şi Jonas a fost punctual la întâlnire, aşa cum s-a dovedit a fi şi organistul de acolo, care l-a luat şi l-a condus în sala de întâlnire, unde l-a prezentat ca pe un candidat la postul care urma să rămână liber.PPC 211.17

Înalt, cu părul cărunt şi cu o înfăţişare blajină, pastorul l-a ascultat pe Jonas prezentându-şi solicitarea.PPC 212.1

- Da, băiatul meu. Organistul va pleca peste trei săptămâni. Îţi va fi de ajuns acest timp pentru a te familiariza cu programul nostru?PPC 212.2

- Da, domnule.PPC 212.3

- Atunci nu mai rămâne decât să te ascult cântând, înainte de a hotărî în dreptul tău. Vrei să-i ţii locul organistului în această după-amiază? Îţi va arăta el ce trebuie să faci.PPC 212.4

Propunerea a fost cu totul neaşteptată, astfel că inima lui Jonas a început să bată cu putere; simţea că acum totul depindea de curajul lui şi a acceptat.PPC 212.5

S-a aşezat pe scaunul de la orga cea mare cu un aer curajos, dar solemn. Bătaia clopotului a încetat; pastorul a intrat şi Jonas şi-a apăsat degetele uşoare pe primele clape. Având în vedere cât de nepregătită era acea partitură, Jonas simţea că se află în faţa marelui examen al vieţii sale.PPC 212.6

În după-amiaza aceea, muzica a fost simplă şi curată ca inima din care se revărsase. Jonas s-a prezentat din nou în faţa pastorului, care l-a primit cu multă afecţiune.PPC 212.7

- Să-ţi păstrezi acest stil simplu, i-a spus el, şi nu vom dori nicio-dată să te schimbăm. La ce salariu te-ai gândit?PPC 212.8

- De fapt, domnule, eu nu m-am gândit deloc la un salariu. Nu am vrut decât să pot cânta într-o biserică.PPC 212.9

Pastorul s-a aşezat la o masă şi, luând un stilou şi o foaie de hârtie, a continuat:PPC 212.10

- Vei primi atât cât am plătit întotdeauna - o sută cincizeci de dolari pe an. Voi completa eu contractul. Vino acum şi semnează-te.PPC 212.11

- Caligrafia pe care o ai nu se potriveşte cu priceperea cu care cânţi la orgă, continuă pastorul, zâmbind la vederea semnăturii simple şi copilăreşti a lui Jonas Johnson, dar nimeni nu poate aştepta chiar totul de la o persoană atât de tânără. Iată contractul. Să ai grijă de el.PPC 213.1

Jonas şi-a luat rămas-bun de la prietenul lui şi a pornit grăbit spre casă. În seara aceea, când familia constructorului de orgi s-a adunat pe lângă vatră, fiul cel mai mic s-a apropiat de tatăl său şi i-a arătat contractul.PPC 213.2

- Ce este acesta, fiule?PPC 213.3

Jonas nu a răspuns, ci a aşteptat liniştit ca ambii părinţi să-şi po-trivească ochelarii pe nas şi să citească înţelegerea pe care o semnase în după-amiaza aceea. Tatăl s-a plimbat de două ori de la un capăt la celălalt al încăperii şi, în cele din urmă, a spus emoţionat:PPC 213.4

- Băiatul acesta va fi un mare maestru, nevastă. Dumnezeu să-l binecuvânteze!PPC 213.5

Atunci, Jonas nu s-a mai putut abţine: a alergat la mansarda lui cea mică şi s-a aruncat pe pat, lăsând să se reverse în lacrimi preaplinul inimii, care tresălta de bucurie, de speranţă şi de dorinţa de a nu dezamăgi aşteptările tatălui său.PPC 213.6

Profeţia constructorului de orgi s-a împlinit. Astăzi, lumea îi este îndatorată lui Jonas pentru câteva dintre cele mai minunate piese muzicale pentru biserică. El este „mare” ca profesor şi compozitor. Cei care au avut, asemenea autorului acestor rânduri, şansa de a-l avea ca profesor pentru copiii lor, pot spune cu adevărat că au cunoscut un „mare maestru” al muzicii.PPC 213.7

Perseverenţa lui Jonas de a deveni un mare muzician, ca să nu mai vorbim despre severa disciplină la care s-a supus, a fost pe deplin răsplătită de succesul la care a ajuns. Şi lăudabilă este nu numai stă-ruinţa sa de a dobândi o educaţie muzicală, ci şi aceea de a-şi asigura o poziţie în care să poată fi folositor. Fiecare băiat şi fiecare fată ar trebui să înveţe această lecţie, şi anume că, prin efort şi prin perseverenţă, pot să aşeze temelia reuşitei lor în viaţă.PPC 213.8

Capitolul 33—Camera bunicii

Capitolul 35—Recomandarea lui Lyman D ean..