Capitolul 7—Un cuvânt spus la vreme potrivită

În fiecare suflet,
Dumnezeu a aşezat o nestemată de preţ - dragostea;
Şi cel mai minunat giuvaer care împodobeşte tinereţea
Este tovarăşul nedespărţit al dragostei - adevărul neînfricat.

William şi Henry erau funcţionari într-un mare centru comercial. Într-o dimineaţă, ei s-au întâlnit în drum spre magazin şi şi-au continuat drumul împreună. După ce au discutat un timp despre diferite subiecte, a avut loc următorul dialog:PPC 49.1

- Apropo, William, spuse Henry, am auzit că ai fost aseară la..., şi aminti numele unei cunoscute săli de biliard.PPC 49.2

- Este o greşeală, Henry. Eu nu am păşit niciodată într-o sală de biliard.PPC 49.3

- Şi mie mi s-a părut foarte ciudat când am auzit.PPC 49.4

- De ce?PPC 49.5

- De ce? întrebă Henry mirat. Pentru că ştiu că eşti un tânăr religios şi un membru al bisericii.PPC 49.6

- Tu ai fost vreodată într-un astfel de loc, Henry?PPC 49.7

- O, da, dar aceasta este cu totul altceva. Ştii, eu nu mă declar creştin.PPC 49.8

- Şi ai considera că, în ceea ce mă priveşte, ar fi ceva greşit să merg acolo?PPC 50.1

- Bineînţeles că da.PPC 50.2

- Iar pentru tine este potrivit?PPC 50.3

- Da, cred că da; nu văd niciun rău...PPC 50.4

- De ce nu?PPC 50.5

- Ei bine, pentru că..., pentru că eu nu mi-am asumat obligaţiile pe care ţi le-ai asumat tu.PPC 50.6

- Şi cine te-a eliberat pe tine de aceste obligaţii şi mi le-a impus mie?PPC 50.7

- Păi... n-are niciun rost să vorbim despre asta, William; ştii şi tu că un creştin nu se angajează şi nu trebuie să se angajeze în ceea ce se consideră a fi distracţii dăunătoare.PPC 50.8

- Cu siguranţă că ştiu că nu trebuie să facă aceste lucruri, dar aş vrea să ştiu de ce ele sunt greşite pentru el, în timp ce pentru ceilalţi sunt bune.PPC 50.9

- Pentru că aceasta este realitatea, ştii şi tu.PPC 50.10

- Nu, eu nu ştiu că aceasta ar fi realitatea şi aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra adevărului că obligaţia de a te abţine de la orice lucru rău este aşezată asupra oricărei fiinţe omeneşti, care trăieşte într-o ţară creştină, pentru că Dumnezeu le-a poruncit tuturor oamenilor să Îl asculte. Singura deosebire dintre un creştin şi un păcătos este aceea că, în timp ce primul recunoaşte această obligaţie, celălalt o neagă; însă negarea aceasta nu îl absolvă nicidecum de obligaţie. Dumnezeu nu te-a invitat să-L iubeşti, dacă îţi face plăcere, ci El ne-a poruncit clar, şi ţie, şi mie, să Îl iubim şi să Îl ascultăm. Şi eu am dreptul, aşa cum ai şi tu, să mă angajez în orice fel de distracţie şi să-mi urmez dorinţele în orice privinţă. În acelaşi fel, este de datoria ta şi a mea să respectăm Legea dată de Creator, ferindu-ne de orice cale rea. Gândeşte-te, te rog, la lucrul acesta, Henry, şi recunoaşte-ţi responsabilitatea de la care nu te poţi sustrage şi de care, după ce o vei fi acceptat, nu vei mai vrea să fii eliberat.PPC 50.11

Între timp ajunseseră la magazin, astfel că fiecare a mers la depar-tamentul lui. Tinerii aceştia fuseseră angajaţi la A.B.& Sons în acelaşi timp, cu aproape doi ani înainte ca această conversaţie să aibă loc. William câştigase încrederea şefilor săi şi fusese avansat. Proprietarul principal al firmei, tatăl, intenţiona să se retragă din afaceri şi căuta un tânăr creştin capabil şi energic, care să le poată fi partener fiilor săi. În ultimul timp, el începuse să se gândească la William ca fiind persoana cea mai potrivită; îl studiase îndeaproape şi considera că găsise în el acele deprinderi şi calităţi necesare pentru a face din el un om de afaceri eficient.PPC 50.12

El observase, de asemenea, purtarea lui Henry şi modul său de viaţă. Auzise despre el că fusese văzut în locuri în care un tânăr care aspiră la o poziţie de onoare şi care iubeşte adevărul nu ar trebui să meargă niciodată şi era hotărât să le propună celorlalţi acţionari ai firmei concedierea lui. El ştia că un funcţionar al cărui stil de viaţă necesită mai mulţi bani decât îi poate asigura salariul va recurge, în cele din urmă, la practici cu ajutorul cărora să-şi poată procura diferenţa. Situaţii de genul acesta apar aproape în fiecare zi în oraşele noastre şi, atâta timp cât, mergând pe stradă, în fiecare dimineaţă sau seară, întâlnim la tot pasul tineri ferchezuiţi, îmbrăcaţi în costume mai scumpe şi mai elegante chiar decât patronii lor, purtând la gât lănţişoare groase din aur şi la mână cele mai scumpe ceasuri sau brăţări placate cu diamante, ne putem aştepta să auzim de tot mai multe astfel de cazuri.PPC 51.1

Conversaţia din dimineaţa aceea a produs o impresie profundă asupra lui Henry. Subiectul pe care-l discutaseră nu-i mai fusese prezentat niciodată într-o astfel de lumină. Aşa cum fac de obicei tinerii, şi el îşi imaginase că nu are niciun fel de responsabilitate morală, atâta timp cât nu-şi asumase în mod public apartenenţa la biserică. Henry nu voia să moară ca un păcătos. Oh, nu, nicidecum! El dorea din tot sufletul ca, după ce se va bucura din plin de plăcerile tinereţii, să se alăture, în cele din urmă, unei adunări creştine. După această discuţie purtată cu William, nu a mai putut scăpa de gândul că, într-o zi, va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru viaţa pe care o dusese. Distracţiile nelegiuite şi obiceiurile extravagante pe care şi le îngăduise i se înfăţişau acum într-o lumină nouă, astfel că tânărul a început să vadă prăpastia inevitabilă, la care acestea l-ar fi condus. Rezultatul a fost o schimbare radicală atât a ţelurilor, cât şi a purtării lui. Lucrul acesta a fost atât de evident, încât foarte curând a ajuns la cunoştinţa tuturor colegilor şi, bineînţeles, a şefilor lui.PPC 51.2

Henry a rămas la firma aceea, avansând treptat către postul de funcţionar superior şi devenind, în cele din urmă, asociat al acelei firme în care William fusese acceptat de ceva vreme, ca partener. El avea să atribuie întotdeuna fericirea şi prosperitatea sa cuvintelor rostite cu atâta căldură şi la vremea potrivită de colegul său. El a ajuns să fie nu numai un bun comerciant, dar şi un bun creştin, exercitând o puternică influenţă spre bine asupra tuturor celor din jurul său, dar mai ales asupra tinerilor angajaţi în subordinea lui.PPC 52.1