Țintuit pe cruce

Când au ajuns la locul execuției, condamnații au fost legați de instrumentele de tortură. În timp ce cei doi tâlhari se luptau în mâinile celor care îi întindeau pe cruce, Domnul Isus nu a opus nici o rezistență. Mama Lui privea cu încordare dureroasă, sperând că El va face o minune ca să Se salveze. I-a văzut mâinile întinse pe cruce — acele mâini scumpe care întotdeauna împărțiseră binecuvântare și se întinseseră de atâtea ori să-i vindece pe suferinzi. Au fost aduse ciocanul și cuiele, iar în timp ce piroanele erau bătute prin carnea moale și fixate de cruce, ucenicii, cu inima zdrobită, au dus departe de priveliștea crudă trupul fără cunoștință al mamei Domnului Hristos.IM 221.2

Isus nu a murmurat nici o plângere; chipul I-a rămas calm și liniștit, dar picături mari de sudoare I-au apărut pe frunte. Nu s-a găsit nici o mână miloasă care să șteargă roua morții de pe fața Lui, nici cuvinte de simpatie și fidelitate neschimbătoare care să stea lângă inima Lui omenească. El a călcat singur în teasc; și din cei prezenți, nici unul n-a fost cu El. În timp ce soldații își făceau lucrarea îngrozitoare, iar El îndura agonia cea mai cumplită, Isus S-a rugat pentru dușmanii Lui: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Luca 23, 34. Acea rugăciune a Domnului Hristos a îmbrățișat lumea, cuprinzând pe orice păcătos care va trăi, până la sfârșitul timpului.IM 222.1

După ce Domnul Isus a fost prins în cuie de cruce, aceasta a fost ridicată de câțiva bărbați puternici și împlântată cu mare violență în locul pregătit, producâdu-I Fiului lui Dumnezeu cea mai chinuitoare agonie. Apoi s-a petrecut o scenă teribilă. Preoții, conducătorii și cărturarii au uitat demnitatea slujbei lor sacre și s-au alăturat gloatei, batjocorind în chip grosolan și luând în derâdere pe muribundul Fiu al lui Dumnezeu. Ei spuneau: “Dacă ești Tu Împăratul evreilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” Luca 23, 37. “Pe alții i-a mântuit și pe Sine Însuși nu se poate mântui!” Marcu 15, 31. Demnitarii templului, soldații înăspriți, tâlharul netrebnic de pe cruce, precum și cei josnici și cruzi din mulțime, s-au unit cu toții ca să-și bată joc de Domnul Hristos.IM 222.2

Tâlharii răstigniți cu Isus au suferit tortură fizică asemănătoare cu a Lui, dar pe unul din ei durerea n-a făcut decât să-l împietrească, el ajungând astfel disperat și sfidător. Acesta a preluat batjocura preotului și L-a ocărât pe Isus spunând: “Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe tine Însuți și ne mântuiește și pe noi!” Luca 23, 39. Celălalt făcător de rele nu era un criminal înrăit. Când a auzit cuvintele disprețuitoare ale tovarășului lui de crimă, “l-a înfruntat și i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept pentru că primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.” Luca 23, 40.41. Apoi, în timp ce el arăta compasiune față de Domnul Hristos, mintea i-a umplut de iluminare cerească. În Isus cel zdrobit, batjocorit și atârnând pe cruce, L-a văzut pe Mântuitorul său, singura lui speranță, și a apelat la El cu credință umilă: “Doamne, adu-ți aminte de mine, când vei veni în împărăția Ta! Isus a răspuns: Adevărat îți spun astăzi [Punând virgula după cuvântul astăzi și nu după cuvântul spun, după cum este folosit în versiunile obișnuite, adevăratul înțeles al textului este mai evident], tu vei fi cu Mine în rai.” Luca 23, 43.IM 222.3

Cu uimire priveau îngerii iubirea infinită a lui Isus care, în timp ce suferea cea mai chinuitoare agonie a minții și a trupului, Se gândea doar la alții și încuraja sufletul pocăit să creadă. În timp ce Își dădea viața, a manifestat o dragoste față de om mai tare ca moartea. Mulți dintre cei care au fost mai târziu martorii acelor scene ale Calvarului au fost întăriți de ele în credința în Domnul Hristos.IM 223.1

Dușmanii lui Isus Îi așteptau acum moartea cu speranță nerăbdătoare. Își imaginau că acel eveniment va aduce pentru totdeauna la tăcere zvonurile despre puterea Lui divină și despre minunile Sale. Se măguleau că de atunci înainte nu vor mai tremura din cauza influenței Lui. Soldații insensibili, care întinseseră trupul lui Isus pe cruce, și-au împărțit între ei hainele Sale, certându-se pentru un articol de îmbrăcăminte care era țesut fără nici o cusătură. Până la urmă au hotărât ce să facă prin tragere la sorți pentru el. Pana inspirației descrisese cu acuratețe această scenă cu sute de ani înainte de a avea loc: “Căci niște câini Mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul Meu, Mi-au străpuns mâinile și picioarele.... Își împart hainele Mele între ei și trag la sorți pentru cămașa Mea.” Psalmii 22, 16.18.IM 223.2