Capitolul 54 — A treia solie îngerească

Când Hristos a intrat în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, pentru a săvârși încheierea lucrării de ispășire, le-a încredințat slujitorilor Lui ultima solie de har ce trebuia dată lumii. Aceasta este avertizarea îngerului al treilea din Apocalipsa 14. Imediat după proclamarea ei, profetul Îl vede pe Fiul omului venind în slavă ca să recolteze secerișul pământului.IM 379.1

După cum a fost prezis în Scripturi, slujba lui Hristos în locul prea sfânt a început la încheierea perioadei profetice, în anul 1844. Cuvintele lui Ioan din Apocalipsa 11, 19 se aplică tocmai la acest timp: “Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotul legământului Său.” Chivotul legământului lui Dumnezeu se află în al doilea compartiment al sanctuarului. Când Domnul Hristos a intrat acolo să slujească în favoarea păcătosului, această parte din interiorul templului a fost deschisă și s-a văzut chivotul lui Dumnezeu. Maiestatea și puterea lui Dumnezeu s-au descoperit acelora care, prin credință, Îl vedeau pe Mântuitorul în lucrarea Lui de mijlocire. Când poalele slavei au umplut templul, lumina din sfânta sfintelor s-a revărsat asupra poporului Său așteptător de pe pământ.IM 379.2

Ei Îl urmaseră prin credință pe Marele lor Preot din sfânta în sfânta sfintelor și L-au văzut mijlocind cu sângele Său înaintea chivotului lui Dumnezeu. În acel chivot sfânt se află Legea Tatălui, aceeași Lege care a fost rostită de Însuși Dumnezeu, în mijlocul tunetelor, la Sinai și scrisă cu propriu-I deget pe tablele de piatră. Nici o poruncă nu a fost anulată; nici o iotă sau frântură nu a fost schimbată. Când i-a dat lui Moise o copie a Legii Lui, Dumnezeu a păstrat mărețul original în sanctuarul de sus. Cercetând preceptele sfinte, căutătorii adevărului au găsit, chiar în sânul Decalogului, porunca a patra, așa cum a fost proclamată pentru prima oară: “Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.” Exod 20:8-11.IM 379.3

Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acestor cercetători ai Cuvântului Său. Ei s-au convins că încălcaseră din neștiință porunca a patra, nerespectând ziua de odihnă a Creatorului. Au început să examineze motivele pentru care este ținută ziua întâi a săptămânii în locul zilei sfințite de Dumnezeu. Nu au putut găsi în Scripturi nici o dovadă că porunca a patra ar fi fost desființată sau că Sabatul ar fi fost schimbat; binecuvântarea care a sfințit la început ziua a șaptea nu a fost niciodată îndepărtată. Ei căutaseră cu sinceritate să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu, iar acum, când se vedeau călcători ai Legii Sale, întristarea le-a umplut inimile. Îndată și-au dovedit credincioșia față de Dumnezeu, sfințind Sabatul Lui.IM 380.1

Multe și stăruitoare au fost eforturile depuse pentru a le răsturna credința. Toți puteau să vadă că, dacă sanctuarul pământesc era un chip sau o copie a celui ceresc, Legea depozitată în chivotul de pe pământ era o transcriere exactă a Legii din chivotul din cer, iar acceptarea adevărului cu privire la sanctuarul ceresc implica recunoașterea pretențiilor Legii lui Dumnezeu și a caracterului obligatoriu al Sabatului poruncii a patra.IM 380.2

Cei care au acceptat lumina cu privire la mijlocirea lui Hristos și la caracterul veșnic al Legii lui Dumnezeu au văzut că tocmai acestea erau adevărurile scoase în evidență în solia îngerului al treilea. Îngerul declară: “Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Apocalipsa 14, 12. Acest text este precedat de o avertizare solemnă și grozavă: “Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.” Apocalipsa 14, 9.10. Pentru înțelegerea acestei solii era necesară o interpretare a simbolurilor folosite. Ce reprezentau fiara, icoana și semnul? Din nou, cei care căutau adevărul s-au întors la studiul profețiilor.IM 381.1