Capitolul 20 — Iscoadele și raportul lor

Capitol bazat pe textele din Numeri 13, 14.

Domnul i-a poruncit lui Moise să trimită oameni să cerceteze țara Canaanului, pe care voia s-o dea copiilor lui Israel. În acest scop a fost ales câte un conducător din fiecare seminție. Au plecat și, după patruzeci de zile, s-au întors din cercetarea lor. Au venit înaintea lui Moise, Aaron și a întregii adunări a copiilor lui Israel și le-au arătat din roadele țării. Toți au fost de acord că era o țară bună și au expus ca dovadă roadele bogate pe care le aduseseră. Un ciorchine de strugure era atât de mare, încât îl cărau doi oameni pe un toiag. Au mai adus din smochinele și rodiile care creșteau acolo din abundență.IM 158.1

După ce au vorbit despre bogăția țării, toți, în afară de doi, au vorbit foarte descurajator despre posibilitatea de a intra în posesia ei. Spuneau că oamenii care locuiau în țară erau foarte puternici, iar cetățile erau înconjurate de ziduri tari și înalte; și, mai pe sus de toate, au văzut acolo pe copiii uriașului Anac. Apoi au descris felul în care erau așezați oamenii în Canaan și imposibilitatea ca ei să fie vreodată în stare să-l ia în stăpânire.IM 158.2

În timp ce poporul asculta acest raport, și-a dat frâu liber dezamăgirii, cu reproșuri și tânguiri amare. Ei nu au așteptat să se gândească și să judece că Dumnezeu, care îi adusese până acolo, cu siguranță le va da țara. Însă au cedat pe dată deznădejdii. Au limitat puterea Celui Sfânt și nu s-au încrezut în Dumnezeu, care îi condusese până acolo. Îl ocărau pe Moise și își spuneau unul altuia cârtind: Așadar, acesta este sfârșitul tuturor speranțelor noastre. Aceasta este țara pentru care am călătorit din Egipt ca s-o obținem.IM 158.3

Caleb și Iosua au căutat să se facă auziți, dar oamenii erau atât de agitați, încât nu se puteau înfrâna ca să-i asculte pe cei doi bărbați. După ce s-au liniștit puțin, Caleb a început să vorbească. El a zis poporului: “Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!” Ceilalți bărbați care fuseseră cu el au zis: “Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” Ei au continuat să-și repete raportul negativ și au declarat că toți oamenii erau de statură înaltă. “Am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: în ochii noștri, parcă eram niște lăcuste și la fel eram și în ochii lor.”IM 159.1