Capitolul 1 — Considerații generale

Sabatul a fost instituit o data cu întemeierea lumii. Mi s-a arătat că, daca Sabatul ar fi fost păstrat, nu ar fi existat niciodată necredincioși sau atei. Păzirea Sabatului ar fi ocrotit lumea de idolatrie. — (Life Sketches of Ellen G. White, 96.)MS 12.1

Sabatul a fost făcut pentru om. Dumnezeu a plănuit ca în această zi omul să nu aibă nici o preocupare lumească, ci să I se închine Lui. Toți aceia care tratează cu reverență poruncile lui Dumnezeu vor asculta de porunca a patra a Decalogului, după ce vor vedea cerințele ei, fără să se mai întrebe dacă ascultarea este posibilă sau convenabilă. Dar, dacă oamenii refuză lumina despre acest subiect, prezentată de Cuvântul lui Dumnezeu, ei îl refuză chiar pe Dumnezeu și, prin urmare, nu pot fi mântuiți în neascultarea lor. — (The Southern Watchman, 23 iunie, 1908.)MS 12.2

Dumnezeu a văzut că Sabatul era esențial pentru om, chiar și în Paradis. Ființa umană avea nevoie să lase deoparte, într-una dintre cele șapte zile, propriile interese și ocupații, ca să poată contempla mai profund lucrările lui Dumnezeu și să mediteze asupra puterii și bunătății Sale. Omul avea nevoie de Sabat, ca să-i reamintească mai viu de Dumnezeu și să-i inspire mulțumirea pentru toate cele de care se bucura, pe care le avea și care veneau din mâna binefăcătoare a Creatorului. — (Patriarchs and Prophets, 48.)MS 12.3

Sabatul a fost instituit spre folosul tuturor oamenilor. După ce în șase zile a creat lumea, Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea în care S-a odihnit de toată lucrarea Sa. El a pus deoparte această zi specială pentru ca omul să se odihnească de munca lui, iar, contemplând pământul și cerurile, dovezile tangibile ale înțelepciunii infinite a lui Dumnezeu, inima să i se umple de dragoste și de recunoștință față de Făcătorul lui. Dacă omul ar fi respectat întotdeauna ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o și a sfințit-o, în lumea noastră nu ar fi existat nici un necredincios, deoarece Sabatul a fost dat omenirii ca memorial al lucrării Creatorului, pentru a îndrepta în mod special mintea omului de la lucrurile acestui pământ spre Dumnezeu și spre puterea Lui infinită. — (The Bible Echo, 12 octombrie, 1896.)MS 12.4

Înainte de a intra în țara promisă, israeliții au fost sfătuiți de Moise să “păzească ziua de Sabat și să o sfințească” (Deuteronom 5, 12). Domnul a intenționat ca, printr-o credincioasă păzire a poruncii Sabatului, israeliții sa păstreze viu în minte faptul că El este Creatorul și Răscumpărătorul lor, precum și faptul că trebuiau să dea socoteală în fața Lui. Atâta timp cât ei păzeau Sabatul în adevăratul lui spirit, nu putea exista idolatrie. Dar, dacă cerințele acestei porunci aveau să fie lăsate la o parte, ca nefiind obligatorii, Creatorul ar fi fost uitat, iar oamenii s-ar fi închinat altor dumnezei. — (The Review and Herald, 6 noiembrie, 1913.)MS 13.1

Când Legea a fost dată la Sinai, Sabatul a fost plasat în mijlocul preceptelor morale, chiar în centrul Decalogului. Dar instituția Sabatului nu a fost prezentată atunci pentru prima dată. Porunca a patra își are originea la creațiune. Ziua de odihnă a lui Dumnezeu a fost respectată de Adam în Edenul sfânt, iar apoi, de oamenii lui Dumnezeu de-a lungul perioadei patriarhale. Deoarece în timpul îndelungatei robii în Egipt, sub mâna stăpânilor care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, israeliții nu au putut păstra Sabatul, Dumnezeu i-a scos de acolo și i-a dus într-un loc în care să-și poată reaminti de ziua Lui sfântă. (The Signs of the Times, 28 februarie, 1884.)MS 13.2

Dumnezeu i-a dat omului Sabatul ca zi de odihnă, zi în care poporul Lui să se adune pentru a I se închina și pentru a se apropia tot mai mult de El. Cerul este interesat de închinarea poporului lui Dumnezeu. — (The Review and Herald, 21 iunie, 1898.)MS 14.1

Există oameni care susțin că Sabatul le-a fost dat doar iudeilor, însă Dumnezeu nu a afirmat niciodată aceasta. El i-a încredințat poporului Israel Sabatul ca pe o instituție sacră, dar chiar faptul că deșertul Sinai, și nu Palestina, a fost ales ca loc pentru a le da Legea, descoperă faptul că Sabatul este pentru toți oamenii. Legea Celor Zece Porunci este tot atât de veche ca și creațiunea. În consecință, instituția Sabatului nu are o legătură specială cu iudeii în raport cu toate celelalte ființe create. Dumnezeu a așezat obligativitatea păzirii Sabatului asupra tuturor oamenilor. Cuvintele Scripturii sunt clare: “Sabatul a fost făcut pentru om”. Așadar, cei ce sunt în pericol de a fi înșelați în acest punct să asculte mai degrabă Cuvântul lui Dumnezeu decât părerile oamenilor. — (The Review and Herald, august, 1898, p. 30.)MS 14.2