Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 16 — Familia în Sabat

    Atât Sabatul, cât și familia au fost instituite în Eden, iar în planul lui Dumnezeu ele sunt în mod indisolubil legate. În această zi, mai mult ca în oricare alta, este cu putință să trăim viața din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei să se unească în muncă și studiu, în închinare și recreere; tatăl ca preot al casei lui, iar mama și tata deopotrivă ca învățători și tovarăși ai copiilor lor. Însă rezultatele păcatului, schimbând condițiile de trai, au împiedicat într-o mare măsură strângerea lor laolaltă. Adesea, tatăl abia dacă vede fețele copiilor săi în cursul săptămânii. El este aproape complet lipsit de ocazia de a a-și educa sau însoți măcar copiii. Dar dragostea lui Dumnezeu a pus o limită cerințelor trudei. El își pune mâna milostivă asupra Sabatului. În ziua Sa, El păstrează pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura, a fiecăruia cu ceilalți. — (Education, 250.)MS 74.1

    Duminica este, în general, o zi de ospăț și de satisfacere a plăcerilor, dar Domnul a dorit ca poporul Lui să dea lumii un exemplu mai înalt, mai sfânt. În ziua de Sabat, familia trebuie să se dedice în mod solemn lui Dumnezeu. Porunca îi include pe toți cei din căminul nostru. Toți locuitorii casei trebuie să-și lase treburile trecătoare și să se angajeze în devoțiune în timpul orelor sacre. Toți să se unească pentru a-L slăvi pe Dumnezeu prin slujire plină de bucurie în ziua Lui cea sfântă. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 218; In Heavenly Places, 151.)MS 74.2

    Dimineața, familia trebuie să se strângă fără zgomot în jurul mesei și ar fi bine dacă în Sabat hrana ar fi simplă, gustoasă și totodată deosebită de cea pregătită în fiecare zi a săptămânii. Altarul familiei să aibă loc fie înainte, fie după masă. Acesta trebuie să fie un serviciu de închinare la care să poată lua parte toți copiii. Fiecare să aibă Biblie și să citească un verset sau două. Apoi, se poate cânta un imn simplu, urmat nu de o rugăciune lungă și obositoare, ci de o cerere simplă, care să-l spună Domnului în modul cel mai simplu nevoile lor și să exprime mulțumirea pentru mila și binecuvântările Lui. — (The Bible Echo, 13 februarie, 1899; Lake Union Herald, 14 aprilie, 1909.)MS 74.3

    Vinerea, hainele copiilor, care au fost spălate și pregătite încă din cursul săptămânii, trebuie aranjate chiar de către copii sub îndrumarea mamei, pentru ca în Sabat să se poată îmbrăca repede, fără confuzie, fără grabă sau îndemnuri repezite. Îmbrăcați-vă, apoi veniți la masă cu seriozitate. — (Lake Union Herald, 14 aprilie, 1909.)MS 75.1

    Pentru că aceste lucruri mărunte nu au fost făcute încă de vineri, membrii multor familii își dau cu cremă și își lustruiesc ghetele și pantofii sau își repară hainele descusute, în Sabat. Ei nu și-au “adus aminte de ziua de Sabat ca s-o sfințească”. A transforma Sabatul în zi de festin, în care să se gătească, să se lustruiască ghetele sau să se facă orice altă lucrare care ar fi trebuit să fie făcută în cele șase zile de lucru, înseamnă a-L dezonora pe Dumnezeu. Nu-L dezonorați pe Dumnezeu, coborând sfințenia Sabatului la nivelul zilelor obișnuite de lucru! — (Lake Union Herald, 14 aprilie, 1909.)MS 75.2

    Nu cred că putem petrece orele de început ale Sabatului mai potrivit decât în rugăciune solemnă, fierbinte și plină de recunoștință. — (The Review and Herald, 25 mai, 1876.)MS 75.3

    Sabatul nu trebuie să fie o zi posomorâtă, obositoare și restrictivă. Părinții își pot plimba copiii în crânguri sau în grădinile de flori, pentru a-i învăța că Dumnezeu le-a dat aceste lucruri minunate ca o expresie a dragostei Sale. — (The Review and Herald, 8 iunie, 1897.)MS 75.4

    Zgomotul și cearta nu trebuie să fie permise în nici o zi a săptămânii. Cu atât mai mult în Sabat, trebuie să domnească liniștea. Poruncile aspre nu trebuie să se audă niciodată, iar, în Sabat, prezența lor este cu atât mai mult nepotrivită. Aceasta este ziua sfântă a lui Dumnezeu, ziua pe care El a pus-o deoparte ca aducere-aminte a lucrării Sale creatoare, o zi pe care a sfințit-o. — (Lake Union Herald, 14 aprilie, 1909.)MS 76.1

    Sabatul trebuie să fie făcut atât de interesant pentru familiile noastre, încât sosirea lui să fie întâmpinată cu bucurie. Părinții nu pot înălța și onora Sabatul mai mult decât planificând mijloace de a da învățătură adecvată familiilor lor, făcându-le interesate în lucruri spirituale și oferindu-le vederi corecte despre caracterul lui Dumnezeu și despre ceea ce cere El de la noi pentru a ne desăvârși caractere creștine și a ajunge la viața veșnică. Părinți, faceți Sabatul o desfătare, încât copiii voștri să-l aștepte cu nerăbdare și să aibă în inima lor un loc de bun venit pentru el. — (Child Guidance, 536; Testimonies for the Church 2:584.)MS 76.2

    Când vremea este bună, părinții pot să-și scoată copiii din casă, pentru a se plimba pe câmp sau prin pădure, și să le vorbească despre copacii maiestuoși, despre arbuști și flori, învățându-i că Dumnezeu este Creatorul tuturor acestor lucruri. Apoi, explicațiile rațiunea existenței Sabatului — memorialul lucrării creatoare a lui Dumnezeu. După șase zile de lucru, în a șaptea zi a săptămânii, Domnul S-a odihnit și de aceea a binecuvântat și a sfințit ziua odihnei Lui. În felul acesta, li se pot împărtăși învățăturile cele mai prețioase. — (The Bible Echo, 13 februarie, 1899.)MS 76.3

    Toți cei care îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să se străduiască să facă din Sabat o încântare, o zi sfântă, o zi de cinste. Acest lucru nu se face căutând plăceri în distracții păcătoase, interzise. Dar, prin înălțarea lui în familie, Sabatul poate să fie cea mai atrăgătoare zi a săptămânii, astfel ca revenirea lui săptămânală să fie întâmpinată cu bucurie de fiecare membru al familiei. Cea mai bună cale prin care părinții pot să înalțe și să onoreze Sabatul este aceea de a găsi mijloace prin care să le dea o învățătură potrivită copiilor lor, trezindu-le interesul pentru lucrurile spirituale și oferindu-le o perspectivă corectă asupra caracterului lui Dumnezeu și a cerințelor Sale, pentru ca ei să poată obține viața veșnică. Părinți, faceți din Sabat o încântare, ca fiii și fiicele voastre să-l aștepte cu nerăbdare și să-l primească din toată inima! Dumnezeu va fi astfel onorat în cămin. — (The Signs of the Times, 20 mai, 1886.)MS 76.4

    (...) Dar pot să facă mult pentru a înălța Sabatul în familiile lor, făcând din el cea mai interesantă zi din săptămână. Trebuie să consacram mai mult timp pentru a-i face pe copiii noștri să înțeleagă importanța acestei zile. O schimbare va avea o influență fericită asupra lor. Putem să ne plimbăm cu ei în aer liber, să stăm cu ei în crânguri și în strălucitoarea lumină a soarelui și să dăm minții lor, în continuă agitație, ceva ca hrană, conversând cu ei despre lucrările lui Dumnezeu, inspirându-le iubire și respect și atrăgându-le atenția asupra frumoaselor lucruri din natură. — (Testimonies for the Church 2:584.)MS 77.1

    Părinți, faceți ca Sabatul să fie o delectare, pentru ca astfel copiii voștri să poată privi spre el și să-i poată spune bun venit în inimile lor. — (Testimonies for the Church 2:584.)MS 77.2

    Oh, faceți ca Sabatul să fie cea mai încântătoare și mai binecuvântată zi a întregii săptămâni! Părinții nu trebuie să le permită copiilor ca în Sabat să-și petreacă timpul afară la joacă sau distrându-se împreună cu alți copii. Am aflat că în ziua de Sabat mulți sunt indiferenți și nu știu unde sunt sau ce fac copiii lor. Părinții pot și trebuie să fie atenți la copiii lor, citindu-le cele mai atractive părți ale istoriei biblice, educându-i să respecte ziua de Sabat și s-o păzească în conformitate cu porunca. Acest lucru nu se poate face dacă părinții nu înțeleg cât este de important să trezească interesul copiilor lor. Dar, dacă vor acționa în mod corespunzător, ei pot transforma Sabatul într-o încântare. Ei le pot trezi copiilor interesul pentru a citi sau a vorbi despre mântuirea sufletelor lor, dar, pentru aceasta, copiii trebuie să fie educați și instruiți. Inima firească nu adoră să se gândească la Dumnezeu, la cer sau la lucrurile cerești. Este necesară o luptă continuă pentru a învinge influențele lumii și înclinațiile spre rău și pentru a-i permite luminii cerești să pătrundă în inimă. Este nevoie de poruncă peste poruncă și învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo. — (The Review and Herald, 14 aprilie, 1885.)MS 77.3

    Prea adesea, copiilor li se permite să crească fără o educație religioasă, deoarece părinții lor consideră că sunt prea mici ca să le încredințeze îndatoriri creștine. În Sabat, ei pot să meargă la biserică, să stea acasă sau să hoinărească, după cum le place. Ca și Eli, părinții îi sfătuiesc, dar nu le poruncesc. Ei nu exercită controlul pe care îl cere Dumnezeu, iar blestemul pentru această conducere greșită a copiilor cade asupra lor. — (The Review and Herald, 13 aprilie, 1897.)MS 78.1

    Părinți, mai presus de orice, aveți grijă în Sabat de copiii voștri! Nu le îngăduiți să calce ziua sfântă a lui Dumnezeu, jucându-se în casă ori afară. A-i lăsa să calce Sabatul este ca și cum voi înșivă ați călca Sabatul, iar, când le îngăduiți să hoinărească sau să se joace, Dumnezeu vă consideră și pe voi călcători ai Sabatului. Copiii care sunt sub autoritatea voastră trebuie făcuți să vă asculte. Cuvântul vostru trebuie să fie lege pentru ei. Părinți, nu vreți să va înțelegeți și să vă faceți datoria, înainte de a fi prea târziu? Nu vreți să începeți cu seriozitate să faceți ce trebuie, răscumpărând vremea și necruțând nici un efort pentru a vă mântui copiii? — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854.)MS 78.2

    Pentru ca Sabatul să fie o desfătare, este necesar ca părinții să le ofere copiilor lor tot timpul posibil. Am văzut multe familii în care tatăl, mama și copiii mai mari nu petreceau timp cu cei mai mici, ci îi lăsau să se distreze cum puteau. După un timp, plictisiți, copiii se duceau afară și începeau să se joace sau să facă glume. Astfel, pentru ei, Sabatul nu are nici o însemnătate sfântă. — (The Bible Echo BE, 13 februarie, 1899.)MS 78.3

    (...) Citiți povestirile interesante din istoria biblică. Astfel, Sabatul va fi pentru ei cea mai plăcută zi a săptămânii. Dar, dacă părinții zăbovesc în pat și se scoală târziu în Sabat, urmează numai confuzie și grabă în pregătirea pentru micul dejun și pentru școala de Sabat, iar ziua devine obositoare, Sabatul este profanat și în cămin nu mai sunt trezite simțăminte sfinte, iar școala de Sabat ajunge plictisitoare. Frații și surorile mele care păziți Sabatul, vă sfătuiesc să vă “aduceți aminte de ziua a șaptea ca s-o sfințiți”. Trebuie să vă schimbați foarte mult. Multe dintre obiceiurile și practicile voastre din Sabat li displac lui Dumnezeu. Dacă vreți să vă educați copiii să respecte Sabatul după poruncă, trebuie să o faceți și prin vorbă, și prin exemplu. Adevărul, adânc întipărit în inimă, nu se va șterge niciodată în totalitate. Ce a impresionat inima în primii ani de viață își va face simțit efectul mai târziu. Aceste impresii pot fi îngropate, dar rareori se vor șterge cu totul. Învățați-i pe copiii voștri că poruncile lui Dumnezeu trebuie să devină regula vieții lor. Se pot ivi situații care să-i despartă pe copii de părinți și de cămin, dar lecțiile învățate în copilărie și în tinerețe vor fi pentru ei o binecuvântare pentru întreaga viață. — (Lake Union Herald, 14 aprilie, 1909.)MS 79.1

    Adesea, se întâmplă că părinții nu sunt atenți, n-au grijă să-i înconjoare pe copiii lor cu influențe drepte. Atunci când își aleg un cămin, ei se gândesc mai mult la interesele lor lumești, decât la o atmosferă morală și socială, și astfel copiii își formează prietenii ce sunt nefavorabile înălțării evlaviei și formării unui caracter drept. Apoi părinții îngăduie lumii să le ocupe timpul, puterea și gândirea; și, când vine Sabatul, ei sunt atât de extenuați, încât nu au ce să-l dea lui Dumnezeu în ziua Lui cea sfântă, nici o dulce evlavie care să le binecuvânteze căminul și să facă Sabatul o plăcere pentru copiii lor. Ei sunt foarte rar vizitați de un pastor, pentru că se așază în afara privilegiilor religioase. O apatie se furișează peste suflet. Copiii sunt contaminați prin legături rele și iubirea sufletului, pe care o simțeau cândva, moare și este uitată. — (Testimonies for the Church 5:320.)MS 79.2

    Mi-a fost arătat că foarte mulți dintre părinții care mărturisesc a crede solemna solie pentru acest timp nu și-au educat copiii pentru Dumnezeu. Ei nu s-au înfrânat și s-au supărat pe oricine a încercat să-i oprească. Ei nu și-au legat zilnic, printr-o credință vie, copiii de altarul Domnului. Multora dintre acești tineri li s-a îngăduit să calce porunca a patra, căutând satisfacerea plăcerilor lor în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei n-au simțit nici o mustrare de conștiință mergând pe străzi în ziua Sabatului pentru propria distracție. Mulți merg acolo unde le place și fac ceea ce le place și părinții lor se tem atât de mult că nu le sunt pe plac, încât, imitând atitudinea lui Eli, nu îndrăznesc să le poruncească. — (Testimonies for the Church 5:36.)MS 80.1

    Acești tineri, în cele din urmă, pierd orice respect pentru Sabat și n-au nici o plăcere pentru adunările religioase sau pentru lucrurile sacre și veșnice. Dacă părinții lor încearcă să-i mustre cu blândețe, ei se apără, arătând spre greșelile unora dintre membrii bisericii. În loc să aducă la tăcere de prima dată orice încercare de felul acesta, părinții gândesc la fel ca și copiii lor; dacă acesta sau acela ar fi desăvârșit, copiii lor ar fi cum trebuie. În loc de a proceda astfel, ei ar trebui să-i învețe ca păcatele altora nu constituie scuze pentru ei. (...) — (Testimonies for the Church 5:37.)MS 80.2

    Îndrumați-i pe copiii voștri să considere Sabatul ca fiind o desfătare, o zi deosebită; ziua sfântă a Domnului, care trebuie să fie onorată. Nu vă permiteți să petreceți orele prețioase ale Sabatului în pat. Părinții trebuie să se scoale devreme. Vineri, sub supravegherea mamei, copiii trebuie să-și aranjeze cu mâinile lor hainele pregătite din cursul săptămânii, astfel ca în Sabat ei să se poată îmbrăca în liniște, fără confuzie, fără grabă sau cuvinte repezite. — (The Bible Echo, 13 februarie, 1899, par.8.)MS 80.3

    În tot ce aparține succesului lucrării lui Dumnezeu, primele biruințe trebuie să fie câștigate în viața de familie. Aici trebuie să înceapă pregătirea pentru Sabat. În tot cursul săptămânii, părinții să-și aducă aminte că familia lor trebuie să fie o școală în care copii trebuie să fie pregătiți pentru curțile de sus. Cuvintele lor trebuie să fie cuvinte curate, drepte. Nici un cuvânt pe care copii lor n-ar trebui să-l audă nu trebuie să le scape de pe buze. Spiritul să fie păstrat liber de mânie. Părinților, trăiți în cursul săptămânii ca în fața unui Dumnezeu sfânt, care v-a dat copii pe care să-i creșteți pentru El. Creșteți pentru El mica biserică din familia voastră, pentru ca în Sabat toți să fie pregătiți să se închine în Sanctuarul Domnului. În fiecare dimineață și în fiecare seară, înfățișați-i pe copiii voștri lui Dumnezeu ca moștenire a Lui răscumpărată în sângele Său. Învățați-i că este datoria și privilegiul lor cel mai mare să-L iubească pe Dumnezeu și să-l slujească. — (Testimonies for the Church 6:354.)MS 81.1

    Dumnezeu a rostit de pe Sinai: “Adu-ți aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințești”. Respectați voi Sabatul în conformitate cu această poruncă? Le porunciți copiilor voștri și casei voastre, asemenea lui Avraam? Părinții nu și-au făcut cu credincioșie lucrarea în familie. Ei nu au simțit o răspundere pentru suflete, nici măcar pentru cele ale copiilor lor. Nu i-au ținut în frâu, ci au fost indulgenți cu ei, neglijându-le interesele veșnice. Cărțile cerului stau mărturie împotriva lor. — (The Review and Herald, 22 septembrie, 1896.)MS 81.2

    (...) Când îi vedeți pe copiii voștri afară din corabie, fără Dumnezeu și fără nici o speranță în lume, grăbiți-vă! Furtuna mâniei lui Dumnezeu va veni în curând asupra copiilor neascultării. Dumnezeu i-a încredințat fiecăruia o datorie sfântă. El i-a dăruit fiecăruia talente pe care să le dezvolte, nu să le îngroape și, nu peste multă vreme, le va cere înapoi. Nu așteptați ca altcineva să lucreze în locul vostru. Dacă viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, puterea făcătoare de minuni a Satanei care este deja la lucru, nu ne va înșela. — (The Review and Herald, 22 septembrie, 1896.)MS 81.3

    Vă sfătuiesc, fraților și surorilor: “Aduceți-vă aminte de ziua Sabatului ca să o sfințiți”. Dacă doriți ca fii și fiicele voastre să țină Sabatul potrivit cu cele spuse de poruncă, trebuie să-i învățați atât prin precept, cât și prin exemplu. Înscrierea adâncă a adevărului în inimă nu se va șterge niciodată. Impresiile făcute din copilărie se vor vedea în anii de mai târziu. S-ar putea ivi împrejurări care să-i despartă pe copii de părinți și de căminul lor, dar, atâta vreme cât și ei păzesc învățătura primită în copilărie și tinerețe, aceasta va fi o binecuvântare. — (Testimonies for the Church 6:359.)MS 82.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents