Capitolul 2 — Scopul Sabatului

Dumnezeu este îndurător. Cerințele Sale sunt rezonabile, conforme cu bunătatea și bunăvoința caracterului Său. Scopul Sabatului era ca toată omenirea să poată fi câștigată. Omul n-a fost făcut ca să se potrivească cu Sabatul, pentru că Sabatul a fost făcut după crearea omului, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lui. (...) El a pus deoparte acea zi pentru om, spre a se odihni de munca lui și pentru ca, privind la pământul de jos și la cerurile de sus, să poată reflecta că toate acestea le-a făcut Dumnezeu în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit; și că, în timp ce privea la dovezile concrete ale nemărginitei înțelepciuni a lui Dumnezeu, inima lui să poată fi umplută cu iubire și venerație pentru Făcătorul său. — (Testimonies for the Church 2:582.)MS 20.1

(...) Dacă foamea a fost o scuză pentru David în fapta sa de încălcare chiar a sfințeniei Sanctuarului și a fost considerat nevinovat, cu cât mai mult era scuzabil gestul ucenicilor de a smulge spice și de a le mânca în ziua Sabatului. Domnul Isus i-a învățat pe ucenici și pe dușmanii Săi că slujirea lui Dumnezeu este pe primul plan și că, dacă simțeau oboseală și foame în timpul lucrării, era corect să-și îndeplinească nevoile omenești, chiar și în ziua Sabatului. Această instituție sfântă nu a fost dată pentru a veni în opoziție cu nevoile oamenilor, aducând durere și disconfort, în loc de binecuvântare. “Sabatul a fost făcut pentru om”, ca să-i dea pace și odihna și să-i reamintească de lucrarea Creatorului său. Sabatul nu a fost lăsat pentru a fi o povară apăsătoare. — (The Signs of the Times, 30 noiembrie, 1876.)MS 20.2

(...) În fiecare săptămână, Dumnezeu aduce Sabatul, pentru ca noi să ne putem odihni de munca vremelnică și să ne închinăm înaintea Lui în locașul Său. Domnul ne-a dat Cuvântul Său, ca să ne fie o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. — (The Signs of the Times, 21 ianuarie, 1886.)MS 21.1