Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter şi divorţ - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 30 — Asistenții Ellenei White

    Către W. F. C. — 6 septembrie 1895 [Atât fratele W. F. C., cât și Fannie Y. au fost angajați ai lui Ellen White mai întâi la Melbourne, iar apoi la Cooranbong, New South Wales. În 1895, Ellen White și echipa ei locuiau și lucrau în corturi, până când s-a construit reședința permanentă la Sunnyside.] — În această dimineață, când veneam de la școală, ți-am văzut calul legat de un copac din fața cortului ocupat de Fannie Y. După un timp m-am dus la cort. O doamnă din Newcastle și Jessie Israel erau în vizită la Fannie. Tu stăteai jos și scriai la mașina de scris. De ce nu te-ai dus de îndată cu mașina de scris în cortul unde se servește masa? Ce impresie poate face o astfel de purtare asupra minții unei tinere care vizitează școala? A făcut o impresie care nu a fost deloc favorabilă.MCS 206.3

    Familiaritatea ta față de femeile tinere este necorespunzătoare, însă ți se pare atât de firească și obișnuită, încât nu gândești că e nimic rău în ea. Cuvântul lui Dumnezeu ți-a spus că trebuie să te ferești de orice se pare rău; dar faci tu acest lucru? Tu ești un bărbat căsătorit, care ai o soție și doi băieți, pe care i-ai lăsat în America și acest lucru ar trebuie să fie suficient, fără să mai fie nevoie de vreun alt sfat, pentru a te determina să cultivi sobrietatea și să fii atent cum te porți cu altele.... Îți scriu aceste lucruri pentru că o amăgești pe Fannie și după câte se pare, ea este cu totul oarbă și îndrăgostită nebunește....MCS 207.1

    Căutând să fii cât de mult în compania lui Fannie cât am stat în Melbourne nu a fost doar ceva ce se pare rău, ci a fost chiar rău. ți-a plăcut acest lucru însă ar fi trebuit să ai discernământul de a înțelege că prin faptele tale tu încurajezi și pe alții să meargă pe aceeași cale.MCS 207.2

    Eu plec acum în Tasmania, iar tu și Fannie rămâneți în Avondale. După plecarea mea, tendința va fi să vă simțiți mai liberi să fiți împreună, pentru că eu nu sunt prezentă în cetățuie. Mă tem că vei dezonora adevărul prin familiaritatea ta. Protestez hotărât împotriva acestui lucru. Depărtează-te cât de mult cu putință de cortul lui Fannie, altfel se va isca un scandal. — (Scrisoarea 17, 1895.)MCS 207.3

    Către W. F. C. — septembrie 1895 — M-am bucurat de foarte puțin ajutor din partea lui Fannie timp de mai multe luni și aceasta nu pentru că nu poate lucra, ci datorită faptului că întovărășirea cu tine a dus-o într-o experiență care o face cu totul nepotrivită pentru ceea ce am eu nevoie în lucrare....MCS 207.4

    Sunt foarte îngrijorată de un alt lucru și acesta este legat de vizitele pe care i le faci în cort. Deja am hotărât că voi doi nu mai puteți lucra împreună. Tu ești un bărbat căsătorit, tată a doi copii. Dacă soția ta a obținut divorțul aceasta nu înseamnă că tu ești liber să te căsătorești din nou, după câte citesc eu în Biblia mea....MCS 207.5

    Înainte de a pleca trebuie să stabilesc câteva reguli. Lucrul lui Fannie nu e în ordine de câtva timp. Cauza este, în mare parte, întovărășirea cu tine. Sunt convinsă că așa stau lucrurile de acea îți spun, stai departe de cortul ei. Când voi pleca, vei simți că ai o ocazie bună de a te afla în prezența ei ori de câte ori vei dori; însă nu pot pleca fără să te avertizez și să te însărcinez să ai grijă ce faci. Nu doresc să mi se aducă nici o batjocoră datorită unor practici imprudente nesăbuite. — (Scrisoarea 19, 1896.)MCS 208.1

    Către Fannie Y. — 23 noiembrie 1895 — M-am gândit la tine în legătură cu W. F. C. și nu am să-ți dau alt sfat decât cel pe care ți l-am dat. Consider că nu ai dreptul din punct de vedere moral, să te căsătorești cu W. F. C. iar el nu are dreptul, din punct de vedere moral, de a se căsători cu tine. El și-a părăsit soția după ce a înfuriat-o mult. El a părăsit pe cea căreia i-a făgăduit înaintea lui Dumnezeu că o va iubi și va avea grijă de ea pe tot timpul vieții. Înainte ca ea să obțină divorțul, pe când ea era încă soția lui legitimă, el a lăsat-o timp de trei ani, a părăsit-o cu inima și și-a exprimat dragostea față de tine. Lucrul acesta a fost mult discutat pe larg de tine și acest bărbat căsătorit, pe când el era încă legat din punct de vedere legal de soția cu care s-a căsătorit, și cu care a avut doi copii.MCS 208.2

    Nu găsesc nici o înlesnire în Scripturi care să vă dea vreunuia dintre voi dreptul să vă căsătoriți, chiar dacă soția lui a divorțat de el. După cum a provocat-o, în mare măsură ceea ce a făcut el a condus la acest rezultat și nu văd în vreo lumină mai favorabilă să aibă dreptul legal să se lege prin căsătorie cu tine sau ca tu să te unești cu el. Un lucru este clar. Eu nu pot avea nici o legătură cu vreunul dintre voi dacă faceți acest pas pentru că eu văd acest lucru în lumina Scripturii care condamnă legătura voastră. De acea, aș dori ca amândoi să înțelegeți că potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu cu privire la trecut și prezent nu cred că vă pot folosi pe vreunul dintre voi dacă faceți acest pas.MCS 208.3

    Sunt uimită că te gândești chiar și o clipă că puteți face așa ceva și să-ți îndrepți sentimentele către un bărbat căsătorit care și-a părăsit soția și copiii în astfel de împrejurări. Vă sfătuiesc să vă prezentați gândurile și planurile în această privință în fața fraților noștri care poartă răspunderea ca să puteți primi sfat din partea lor și ca ei să vă arate din Legea lui Dumnezeu greșeala în care ați căzut. Voi amândoi ați călcat Legea și doar prin faptul că v-ați gândit că ați putea să vă uniți prin căsătorie. Ar fi trebuit să respingeți acest gând încă de la început. — (Scrisoarea 14, 1895.)MCS 209.1

    Către James Edson White, 9 decembrie 1895 — Dar of, câtă durere de inimă pentru alte lucruri care s-au petrecut și care au fost pentru mine o încordare înfricoșătoare. Este vorba de legătura de intimitate între W. F. C. și Fannie. Am prezentat în fața lor toate pericolele însă ei le-au negat. Însă în adunarea din Melbourne, Fannie a recunoscut că îl iubește pe W. F. C. și că el o iubește pe ea. Am încercat să prezint cazul în fața lor în adevăratul său sens. W. F. C. are o soție care este în viață. Recent ea a obținut divorțul. El a părăsit-o, fiind plecat de trei ani. Însă Fannie mi-a spus că s-a rugat că, dacă este bine să se căsătorească cu W. F. C., soția lui să obțină divorțul. Ce orbire îi lovește pe cei care încep să se îndepărteze de la calea cea dreaptă! Aceștia doi au crezut că se pot uni prin căsătorie și că împreună vor putea duce mai departe lucrarea mea. Administrarea tuturor afacerilor mele ar însemna să fie în mâinile sale. Nu pentru mult timp, le-am spus. Un asemenea pas îi va îndepărta de mine pentru totdeauna pe amândoi, deoarece W. F. C. nu are dreptul din punct de vedere legal să se căsătorească. — (Scrisoarea 123a, 1895.)MCS 209.2

    Către W. F. C., 9 aprilie 1896 — Sunt foarte întristată când mă gândesc la trecut și de ceea ce mă înștiințează Duhul lui Dumnezeu. Am o solie hotărâtă să-ți transmit, frate C. O lumină specială cu privire la tine și familia ta, nu mi-a fost dată până acum doi ani. Atunci mi-a fost arătat că atitudinea pe care tu ai manifestat-o în viața din cămin nu a fost creștinească. Tu ți-ai început căsnicia, acceptând un sabat fals și navigând sub culori false. Însă o soție care a fost dobândită prin vinderea principiilor adevărului nu putea aduce pace sau fericire cumpărătorului. Dumnezeu a fost dezonorat prin ceea ce ai făcut în această privință iar adevărul său a fost călcat în picioare.MCS 210.1

    Când ai renunțat la Sabat pentru soția ta ea s-a bucurat că a obținut victoria și s-a bucurat și Satana. Însă când a acceptat un bărbat care a vrut să-L vândă pe Domnul lui pentru ea, ea nu l-a putut privi și onora ca pe un soț. Când s-a căsătorit cu tine în aceste împrejurări, ea nu a făcut distincție între o dragoste de origine divină și una de origine pământească. Un bărbat care își va sacrifica dragostea pentru Tatăl său ceresc pentru o soție va ajunge și să-și vândă soția pentru o altă femeie. Acest fel de dragoste este josnică; este pământească și nu va rezista niciodată probei.MCS 210.2

    Domnul nu schimbă legile guvernării Sale, legile care îi stăpânesc pe supușii Săi atât din această lume, cât și din universul ceresc. Legile naturale trebuie respectate. Însă tu ai fost atât de hotărât să o dobândești pe soția ta încât ai dat la o parte orice barieră, ai călcat Legea lui Dumnezeu renunțând la Sabat; și nu ai cules decât ceea ce ai semănat.MCS 210.3

    După ce te-ai căsătorit cu soția ta, ai acceptat din nou Sabatul. A fost bine ce ai făcut, dacă ai făcut-o cu sinceritate și în temere de Dumnezeu. Domnul Hristos a spus (se citează Ioan 14, 21.23.)MCS 211.1

    Însă tu ți-ai obținut o soție printr-o promisiune pe care după aceea ai încălcat-o. Ai plătit un preț scump pentru ea și călcându-ți cuvântul, i-ai dat toate motivele să fie ispitită. Astfel Satana a avut din plin ocazia de a o înșela și el i-a prezentat acest lucru în propria lui lumină. Tu ai sacrificat adevărul și ți-ai vândut atașamentul față de Dumnezeu pentru a obține o soție iar după aceea, după ce ai început să ții Sabatul, felul tău de a te purta cu soția ta a fost cu totul diferit de ceea ce a fost înainte. Ar fi trebuit să-i dovedești toată duioșia, răbdarea și dragostea pe care le-ai avut față de ea înainte de căsătorie. Însă nu ai făcut acest lucru. Nu ți-ai păstrat dragostea față de ea. Eu nu pot să-mi pun încrederea în tine ca creștin și, după cum evoluează lucrurile nu-mi pot da consimțământul ca tu să devii un membru al bisericii.MCS 211.2

    Tu ai crezut că odată ce te-ai căsătorit poți să faci ceea ce-ți place. Acest lucru a produs amărăciune căsniciei tale iar soția ta a avut toate motivele să refuze să-și lase casa și să vină la tine în această țară. Acceptarea de către tine a vederilor fanatice nu a constituit nimic în favoarea ta, și tu i-ai dat soției tale ocazia de a-și consolida poziția împotriva principiilor adevărului.MCS 211.3

    Timp de ani de zile ai fost departe de casa ta. Plecând în felul în care ai făcut-o tu a constituit o greșeală împotriva familiei tale. Tu mi-ai spus că nu te vei umili niciodată, întorcându-te înapoi acasă. Însă Domnul mi-a prezentat acest lucru. Eu știu că tu nu poți fi curat în ochii Domnului până ce nu faci tot ce-ți stă în putere pentru a te împăca cu soția ta. Ai o lucrare de făcut în familia ta care nu poate rămâne nefăcută. Ți-am spus acest lucru în septembrie trecut. Indiferent de poziția pe care a luat-o soția ta, indiferent de nesăbuința sau nestatornicia ei, aceste lucruri nu constituie o scuză ca să nu-ți poți face datoria față de copiii tăi. Tu ar trebuie să te întorci în căminul tău și să faci tot ce-ți stă în putere pentru a repara spărtura la care tu, un așa-zis susținător al adevărului, ai contribuit în măsură mai mare decât soția ta.MCS 211.4

    Când ți-ai îndreptat dragostea spre o altă femeie, chiar dacă soția ta a obținut divorțul, tu ai călcat porunca a șaptea. Însă tu ai greșit mai mult decât atât. Tu ai iubit o altă femeie înainte ca soția ta să obțină divorțul și tu ai spus către cineva: “Ce greu este să fii legat de o femeie pe care nu o iubești când există una pe care o iubesc, da, și ea la fel.”MCS 212.1

    Purtarea ta în timpul cât ai fost în familia mea nu a fost deschisă și cinstită. Legăturile dintre tine și cea de care te-ai îndrăgostit au avut loc sub mantia minciunii și a înșelăciunii. Sub o mască falsă au fost puse la cale planuri secrete. Domnul mi-a făcut cunoscut aceste lucruri și eu am încercat să schimb ordinea lucrurilor, însă povara sufletească era față de tine, iar alții au socotit acesta ca un lucru de nimic. În acest timp tu țineai studii biblice și aveai o parte importantă în lucrarea bisericii. Nu mi-a fost cerut sfatul cu privire la această decizie importantă. Dacă mi-ar fi fost cerut, aș fi fost scutită de multă durere care a urmat după aceea.MCS 212.2

    Când am discutat cu tine în legătură cu familiaritatea ta față de femeile tinere și când ți-am spus că nu te pot lăsa în familia mea în perioada când urma să plec în Tasmania, răspunsul tău a fost că tu ai fost întotdeauna sociabil cu tinerele femei și că nu te-ai gândit niciodată că ar fi vreun rău în asta. Ți-am spus că știu că această familiaritate este dăunătoare și că nu te pot lăsa în familia mea cât voi fi absentă.MCS 212.3

    Când ți-am spus că nu poți rămâne în familia mea, tu ai spus că după ce îți vei face socotelile, ceea ce va dura cam o săptămână, vei putea pleca. Însă acest lucru a fost amânat sau neglijat până cam cu două săptămâni înainte de întoarcerea noastră din Tasmania, și apoi în iulie am plecat la Cooranborg.MCS 213.1

    Acest lucru se poate opri aici. Nu se poate ca eu să fiu privită ca cea care te ține departe de casa și familia ta. Cred că a fost o greșeală chiar faptul că te-am adus în familia mea. Am făcut acest lucru ca să te ajut, însă nu pot da altora impresia că noi te considerăm un bărbat vrednic de a fi angajat în această lucrare sfântă pe care Domnul mi-a încredințat-o. Nu pot lăsa ca lucrurile să apară astfel, deoarece eu sunt astfel, așezată într-o lumină greșită.MCS 213.2

    Nu se poate ca eu să par că sunt de acord cu ceea ce faci tu cu viața ta de familie. Faptul că ți-ai părăsit soția și copiii constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu iar eu trebuie să prezint lucrurile așa cum sunt ele în realitate, în fața președintelui conferinței din care faci parte, fratele Williams. Speram ca tu să-ți dai seama că te amăgești și că vei simți că ai nevoie de pocăință. Însă experiența mea de la Avondale și povara care a fost pusă asupra mea acolo m-au făcut să sufăr mult; iar lucrurile cu privire la viața ta din trecut mi-au fost prezentate într-o lumină mai clară.... Tu ai crezut că vei primi acreditarea ca pastor al Evangheliei însă dacă aceasta ți-ar fi fost acordată, cauza lui Dumnezeu ar fi suferit ocară. Tu te-ai prezentat ca fiind un bărbat care a greșit, dar că soția ta a fost cea care a greșit mai mult. Nu ar fi trebuit să o tratezi niciodată așa cum ai trata-o. Te-ai purtat față de micuții tăi astfel ca soția ta să nu facă altceva decât să se înstrăineze de tine. Inima ei a fost rănită și ea a fost aproape hărțuită de disciplina tiranică și aspră cu care ți-ai stăpânit copiii.MCS 213.3

    După ce ai renunțat la Fannie, tu te-ai îndrăgostit de alta. Aceasta arată ce faci tu când se ivește ocazia. Acorzi atenție tinerelor fete și astfel le câștigi dragostea căci dacă îți propui, știi să fii foarte atrăgător. Toate aceste lucruri au trecut prin fața ochilor mei și m-au indignat. Nu pot și nu voi păstra tăcere în această privință. M-am hotărât ca ceea ce ești de fapt, un om neprincipial, să fie scos la iveală. Ideile tale cu privire la ceea ce ar trebui să fie un creștin nu corespund principiilor expuse în Cuvântul lui Dumnezeu astfel că nu trebuie să ți se acorde nici o răspundere în legătură cu cauza lui Dumnezeu. — (Scrisoarea 18, 1896.)MCS 213.4

    Către fratele I. N. Williams, președintele Conferinței Pensylvania, conferința de acasă a lui W. F. C., 12 aprilie 1896 — Am avut multă bătaie de cap datorită lui W. F. C. care se va întoarce în America cu vaporul din luna acesta. El a dovedit că-i place societatea tinerelor fete și s-a purtat foarte ușuratic, ca un băiat. Acum vreun an, la sugestia fiului meu, W. C. White, l-am angajat ca dactilograf pentru Fannie Y., în timp ce ea îi citea manuscrisul. Însă curând a venit necazul. Mi-au fost date continuu avertizări. Am vorbit cu el despre familiaritatea și ușurătatea sa când se află în prezența femeilor tinere, însă el a spus că a fost întotdeauna sociabil cu femeile și că nu vede nimic rău în asta.MCS 214.1

    Noi am vrut să-l ajutăm, căci nu avea bani, doar niște haine foarte sărăcăcioase. El era isteț și ar fi putut deveni un ajutor competent pentru W. C. White sau un lucrător pentru mine. Însă nu am îndrăznit ca el să rămână ca membru al familiei mele.MCS 214.2

    S-a atașat de Fannie Y. și legătura a fost ținută ascunsă până ce a aflat că soția lui a obținut divorțul. Când a auzit acest lucru s-a simțit mult ușurat căci inima lui era cu totul îndepărtată de ea. Însă Domnul mi-a dat lumină cu privire la acest caz. Eu socotesc că el este cu mult mai vinovat decât soția sa având în vedere faptul că el pretinde a crede adevărul cel sfânt, iar ea nu este de partea adevărului. El nu a fost un soț bun, iubitor, nu a fost blând și răbdător, ci foarte critic și tiran față de soția sa dacă aceasta nu-i făcea pe plac în vreun fel. Nu pot vedea cum ar fi posibil ca soția lui, în contact cu temperamentul și purtarea lui s-ar putea simți atrasă de adevăr. Ea i s-a împotrivit și aceasta i-a căzut greu lui, însă cu nici un pic mai greu decât i-a fost ei datorită faptelor sale. El nu a dovedit răbdare și nici nu s-a purtat așa cum ar fi trebuit să se poarte un creștin. El a greșit atunci când a plecat de acasă, părăsindu-și soția și copiii. Acum câteva luni, am aflat că nu a făcut nimic pentru a-i ajuta.MCS 214.3

    După cum mi-au fost prezentate lucrurile, a fost foarte grav faptul că el s-a îndrăgostit de altă femeie atâta timp cât soția lui era în viață, aceea căreia i-a făgăduit că o va iubi și îi va purta de grijă pe tot parcursul vieții. De ce a plecat de acasă pentru atât de mult timp a constituit un mister pentru noi toți până când, recent, am primit iluminarea divină.MCS 215.1

    El se poate prezenta ca fiind foarte atrăgător și poate câștiga încrederea și favoarea fetelor, însă când ai de-a face cu el, el are un asemenea temperament și comportament încât, dacă nu se va schimba nici o femeie, fie credincioasă, fie necredincioasă, nu va putea trăi în pace cu el. El se poartă astfel încât nesocotește pe oricine. El este necumpătat în mâncare și de aceea are atât de puțină răbdare.MCS 215.2

    Am simțit că a sosit timpul să nu-l mai folosesc pentru afacerile mele căci continuă să-mi vină avertismente din partea Domnului cu privire la purtarea lui.MCS 215.3

    Îți voi mai scrie în legătură cu aceasta dacă va mai fi necesar. Te rog să-mi scrii, spunându-mi ceea ce știi despre familie. Ajută-l pe W. F. C. dacă poți, să pună lucrurile în ordine și să îndepărteze ocara de deasupra cauzei lui Dumnezeu. Chiar dacă soția lui este aproape căsătorită, poate că se va putea face ceva pentru copiii lui. — (Scrisoarea 104, 1896.)MCS 216.1

    Către fratele și sora G. C. Tenney, 1 iulie, 1897 — Lucrarea între Fannie Y. și fratele W. F. C. a început la adunarea în corturi de la Melbourne (ianuarie 1894). Acolo ea s-a îndrăgostit de un bărbat căsătorit, cu doi copii. Ea a tăgăduit cu totul că ar exista vreo relație de dragoste între ea și fratele C. În fața mea în cort a declarat că nu este nimic adevărat din ceea ce se zvonește. Timp de un an după acesta, n-a fost bună de nimic pentru mine, nu mi-a fost de folos, mi-a fost doar o povară grea, fără vlagă.MCS 216.2

    Am fost marcați de aventura dintre Fannie și W. F. C. pe tot parcursul adunării în corturi de la Armadale. Eu am vorbit cu ei, cu amândoi separat și le-am spus că Domnul este întristat de către ei. Ei au tăgăduit că ar fi atașați în mod mai deosebit unul de celălalt. Eu știam adevărul însă Domnul m-a ajutat să desfășurăm cu bine adunarea. Chiar înainte de încheierea adunării, Fannie a venit la mine și mi-a spus: “O, sora White, vin la tine ca la o mamă. Îl iubesc pe fratele C. cu toată inima mea și inima mea este complet zdrobită. De trei ori mi-a fost prezentată această cupă de fericire și apoi mi-a fost smulsă.” Apoi fata a spus: “M-am rugat ca, dacă este bine să ne căsătorim, soția lui să obțină divorțul și n-au mai trecut decât câteva săptămâni până ce ea a obținut divorțul. Acum, nu crezi că Domnul mi-a ascultat rugăciunea?” Nu am îndrăznit să vorbesc cu ea pentru că aveam de vorbit în ziua aceea în fața unei mari adunări. Dacă sora Prescot este la Battle Creek, ea vă va putea spune detalii.MCS 216.3

    Ei bine, de atunci m-am despărțit de Fannie, gândindu-mă că niciodată nu vom mai intra în legătură. Însă, la puțin timp după aceasta Fannie se afla la Sidney și mi-a scris o altă mărturisire. Eu gândeam că n-o pot primi înapoi, însă Duhul Domnului a venit asupra mea și mi-a spus: “Mai dă-i o șansă.” Așa că m-am hotărât să o văd pe Fannie și să-i spun că o iau înapoi. Ceea ce am și făcut, ea a stat cu mine câteva săptămâni însă nu a fost în stare să facă nimic, apoi ea s-a hotărât să plece acasă la mama ei și i-am spus că este liberă să facă acest lucru. — (Scrisoarea 114, 1897.)MCS 217.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents