Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter şi divorţ - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 42 — Să ne înțelegem semenii

    Încercările inimii celui cu remușcări — Când cineva care a greșit ajunge conștient de vinovăția lui, aveți grijă să nu-i distrugeți respectul de sine. Nu îl descurajați prin indiferență sau neîncredere! Nu spuneți: “Înainte să-i acord încrederea mea, voi aștepta să văd dacă rezistă până la capăt.” Adesea tocmai această lipsă de încredere îl face pe cel ispitit să se poticnească.MCS 260.4

    Noi ar trebui să ne luptăm să înțelegem slăbiciunile semenilor noștri. Noi cunoaștem prea puțin din necazurile sufletești ale acelora care au fost prinși în lanțurile întunericului și care sunt lipsiți de hotărâre și putere morală. Cu mult mai demnă de milă este starea aceluia care suferă datorită remușcărilor; el este ca unul care bâjbâie, se clatină și este cufundat în mocirlă. El nu poate vedea nimic clar. Multe sufletele sărmane se simt neînțelese, neprețuite, pline de întristare și în agonie ca o oaie pierdută, rătăcită. Ele nu Îl pot găsi pe Dumnezeu deși tânjesc după iertare și pace.MCS 260.5

    Influențe puternice spre rău — O, să nu mai fie rostit nici un cuvânt care să producă mai multă suferință! Sufletului care este orbit de o viață de păcat dar care nu știe unde poate găsi odihnă, prezentați-L pe Mântuitorul plin de milă. Luați-l de mână, ridicați-l și vorbiți-i cuvinte de încurajare și nădejde. Ajutați-l să apuce mâna Mântuitorului.... Noi trebuie să ne punem pe noi înșine în situația celor ispitiți. Gândiți-vă la ceea ce s-a moștenit, la influența întovărășirilor rele și a împrejurărilor rele și la puterea obiceiurilor rele. Ne putem mira oare, că sub astfel de influențe mulți ajung să decadă? Noi ne mirăm oare că răspund mai încet la eforturile făcute pentru ridicarea lor? — (The Ministry of Healing, 167, 168.)MCS 261.1

    Simpatia plină de duioșie — Dragostea minunată prin care Dumnezeu, infinitul Dumnezeu, ne-a privilegiat să ne putem apropia de El prin numele cel scump de “Tată!” Nici un părinte omenesc nu poate pleda mai cu stăruință pe lângă un copil care a greșit decât El care tratează astfel pe păcătos. Nici un om nu poate urmări cu atâta interes pe cel care nu vrea să se pocăiască și nu-i poate oferi invitații atât de duioase.MCS 261.2

    Atunci cu câtă duioșie ar trebui noi să lucrăm pentru cei care sunt greșiți și păcătoși, care pier în jurul nostru. Noi trebuie să lucrăm în spiritul în care a lucrat Hristos, cu duioșia plină de milă pe care a dovedit-o El. Când facem apel, prin credință, la făgăduințele lui Dumnezeu, când trăim prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, noi ne așezăm de partea lui Hristos și avem Spiritul și harul Său care este alături de eforturile noastre, lucrând pentru a aduce sufletele la cunoașterea voinței divine. — (Manuscript 35, 1886.)MCS 261.3

    Milă pentru cel vinovat — Cât de puțin intrăm noi în legătură cu Hristos prin ceea ce ar trebui să fie cea mai puternică legătură dintre noi și El — compasiunea pentru cei destrăbălați, vinovați, în suferință, morți în greșeli și păcate! Lipsa de omenie a omului față de om este cel mai mare păcat al nostru. Mulți consideră că ei reprezintă judecata lui Dumnezeu în timp ce dau greș cu totul în a reprezenta bunătatea și marea lui iubire. Adesea, aceia pe care îi întâmpină cu asprime și severitate sunt cel mai predispuși a fi ispitiți. Satana luptă cu aceste suflete iar cuvintele aspre, lipsite de bunătate îi descurajează și îi face să cadă pradă puterii ispititorului.MCS 261.4

    Să lucrezi cu mințile oamenilor este un lucru delicat. Numai Acela care citește inima știe cum să-i aducă pe oameni la pocăință. Numai înțelepciunea Sa ne poate da succes în a ajunge la cei pierduți. Poate că tu crezi că stai tare și gândești “sunt mai sfânt decât tine” și nu are importanță cât de corect este raționamentul tău sau cât de adevărate sunt cuvintele tale; ele nu vor atinge niciodată inimile oamenilor. Iubirea lui Hristos, manifestată prin cuvânt și faptă, va răzbate pe calea spre suflet atunci când repetarea învățăturii sau a argumentului nu aduce la îndeplinire nimic.MCS 262.1

    Avem nevoie de mai multă dragoste asemenea celei a lui Hristos, o dragoste nu numai spre cei care ni se par fără vină, ci o dragoste pentru cei săraci, pentru sufletele în suferință și care se află în luptă, care greșesc adesea, care păcătuiesc și se pocăiesc care sunt ispitite și descurajate. Noi trebuie să mergem la semenii noștri, mișcați ca și Marele nostru Preot îndurător, de simțământul neputințelor lor. —The Ministry of Healing, 163, 164.MCS 262.2

    Rezultatul răcelii și a neglijenței — În mijlocul nostru ca popor a existat o lipsă de milă și dragoste profundă serioasă, care să miște sufletul față de cei ispitiți și greșiți. Mulți au arătat răceală și neglijență păcătoasă, ei fiind reprezentați de Domnul Hristos ca fiind cei care trec de poarta cealaltă, ținându-se cât mai departe de cei care au cel mai mare nevoie de ajutor. Sufletul de curând convertit are adesea de dus lupte crunte cu obiceiuri împământenite sau cu anumite forme de ispite și, fiind biruit de o anumită patimă sau înclinație care l-a luat în stăpânire, ajunge să facă pași greșiți și chiar anumite greșeli. În acel moment este nevoie de energia, tactul și înțelepciunea fraților săi, pentru a fi readus la starea de sănătate spirituală. Pentru astfel de cazuri se aplică instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu: “Fraților, dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.” (Galateni 6, 1.) “Noi care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celorlalți, și să nu ne plăcem nouă înșine.” (Romani 15, 1.)MCS 262.3

    Însă cât de puțină bunătate asemenea lui Hristos, se dă pe față de către cei care pretind a fi urmașii Săi! Când cineva greșește ceilalți pare adesea își iau libertatea să facă astfel încât cazul respectiv să pară cât de rău cu putință. Cei care poate sunt vinovați de păcate mult mai mari în alte privințe își tratează fratele cu asprime cruntă. Greșeli care au fost comise prin neștiință, necugetare sunt făcute să apară ca un păcat cu voia, cu premeditare. Când văd sufletele că se rătăcesc, unii își întind mâna și spun: “V-am spus eu. știam eu că nu se poate avea încredere în ele.” Astfel ei se așează în aceeași poziție pe care o ia Satana, jubilând că presupunerile lor rele s-au dovedit a fi corecte. — (Testimonies for the Church 5:604, 605.)MCS 263.1

    Dragoste pentru cel rătăcit — Nu am fost toți făcuți la fel și mulți nu au fost educați în mod corespunzător. Educația lor este deficitară. Unora li s-a transmis un temperament pripit, iar în educația din copilărie nu au fost învățați stăpânirea de sine. În acest fel de temperament aprig adesea este prezentă și invidia și gelozia. Alții dau greș în alte privințe. Unii sunt necinstiți în afaceri, întind prea mult coarda în comerț. Alții sunt despotici în familiile lor și le place să stăpânească. Viețile lor sunt pe departe a fi corespunzătoare. Educația lor a fost cu totul greșită. Ei nu au fost învățați că este păcat să cedeze stăpânirea acestor trăsături urâte de caracter; de aceea păcatul nu le apare din cale afară de păcătos. Alții, a căror educație nu a fost chiar așa de greșită, care au fost învățați mai bine, și-au format un caracter căruia i se poate obiecta mai puțin. Viața creștinească a tuturor este foarte mult afectată spre bine sau spre rău de educația lor anterioară.MCS 263.2

    Domnul Isus, Mijlocitorul nostru, cunoaște toate problemele cu care suntem confruntați și procedează cu noi potrivit cu lumina pe care am avut-o și în funcție de împrejurările în care ne-am aflat. Unii au avut parte de o creștere mai bună. În timp ce unii sunt în mod continuu hărțuiți și au parte de necazuri datorită unor nefericite trăsături de caracter, fiind nevoiți să lupte continuu cu dușmanii lăuntrici și cu stricăciunea firii lor, alții nu au nici pe jumătate de dus astfel de lupte. Aproape că nici nu știu ce înseamnă greutățile prin care trec frații și surorile lor care nu au avut parte de o formare mai prielnică. — (Testimonies for the Church 2:74.)MCS 264.1

    Bun-venit celui care se pocăiește — “De unii îndurați-vă, făcând deosebire.” (Iuda 22, KJV.) Aceia care au acea înțelepciune care vine de la Dumnezeu, vor vedea sufletele care au nevoie de ajutor, suflete care au suferit înfrângeri și care, deși s-au pocăit în mod sincer, de-abia dacă îndrăznesc, dacă nu sunt încurajați, să se agațe de speranță. Domnul va pune acest lucru în inimile acelora care sunt ispravnici ai harului Său pentru a spune bun-venit acestor suflete tremurânde, care se pocăiesc, făcându-i să aibă din nou parte de părtășia frățească. Adevărații Săi urmași nu vor trata pe păcătoși ca și când nu mai există iertare pentru ei. Ei vor arăta milă față de cei pentru care împrejurările vieții au fost nefavorabile și care au îngăduit lui Satana să îi conducă pe cărări interzise.MCS 264.2

    Aceste suflete au păcătuit împotriva lui Dumnezeu însă dacă se pocăiesc și dovedesc autenticitatea pocăinței lor prin eforturi serioase de a sluji Domnului, cine ar îndrăzni să le stea în cale? Încurajați-i. Dați-le ocazia să recâștige ceea ce au pierdut. Mândria, lăcomia, senzualitatea s-ar putea să fi fost păcatele lor de căpetenie. Arătați-le greșeala însă nu într-un mod care să-i îndepărteze de Hristos. Prin cuvinte pline de compasiune iubitoare atrageți-i spre El. Oricât de jos ar fi căzut, nu le distrugeți nădejdea de a fi iertați. Lucrați pentru ei, rugați-vă cu ei, îndreptați-i către Mântuitorul....MCS 264.3

    Nu-i condamnați — Prin eforturi serioase, creștinești, oamenii vor fi convinși și convertiți iar Dumnezeu îi va ierta. Nici un suflet să nu fie întors din drum atunci când caută iertare la Domnul Isus. “De unii îndurați-vă, făcând deosebire.” Când ei prezintă dovada că Duhul lui Dumnezeu luptă cu ei, încurajați-i pe orice cale cu putință pentru a intra în serviciul Domnului. Nu-i descurajați prin indiferență, îndepărtându-vă de ei cu aerul că “Eu sunt mai sfânt decât tine.” (Isaia 65, 5.)MCS 265.1

    Cei care se poartă precum fariseii s-ar putea să nu se facă vinovați de păcatele pe care ei le condamnă în alții, însă poate că se fac vinovați de păcate mult mai mari în ochii lui Dumnezeu. Fiecare va fi răsplătit după faptele sale. Fie ca cei care condamnă pe alții să ia seama la ei înșiși, pentru a nu fi condamnați de Dumnezeu pentru fariseism. — (Manuscript 37, 1902.)MCS 265.2

    Oameni cu dragoste, nu ghimpi de castane — Trebuie să ne așteptăm să întâmpinăm și să avem de a face cu multe nedesăvârșiri la cei care sunt tineri și lipsiți de experiență. Domnul Hristos ne-a învățat să căutăm să-i îndreptăm pe unii ca aceștia cu duhul blândeții și El ne va socoti vinovați dacă vor apuca pe o cale care îi va duce în descurajare, disperare și ruină. Dacă nu căutăm să îngrijim zi de zi planta cea prețioasă a iubirii, noi suntem în pericolul de a deveni înguști, lipsiți de simpatie, fățarnici, critici, considerându-ne pe noi înșine neprihăniți în timp ce suntem departe de a avea aprobarea lui Dumnezeu. Unii sunt necurtenitori, nepoliticoși și brutali. Ei sunt ca și ghimpii de la castane — înțeapă ori de câte ori îi atingi. Răul pe care îl fac este incalculabil, deoarece Îl reprezintă greșit pe Mântuitorul nostru iubitor.MCS 265.3

    Noi trebuie să ne ridicăm la un standard mai înalt căci dacă nu, nu suntem vrednici de numele de creștini. Noi trebuie să cultivăm spiritul cu care a lucrat Domnul Hristos pentru a salva pe cei rătăciți. Ei îi sunt tot atât de scumpi precum îi suntem noi. și ei au șanse egale de a deveni trofee ale harului Său și moștenitori ai împărăției. Însă ei sunt expuși curselor unui vrăjmaș viclean, oricând în pericol și gata a fi înșelați și dacă nu ar fi harul mântuitor al lui Hristos, pradă nimicirii sigure. Dacă am fi privit aceste lucruri într-o lumină potrivită, cât de însuflețit ar fi fost zelul nostru și cât de mult ar fi fost înmulțite eforturile noastre serioase pline de sacrificiu de sine, ca să ne putem apropia de cei care au nevoie de ajutorul nostru, de rugăciunile noastre, de simpatia noastră și de dragostea noastră! — (Testimonies for the Church 5:605, 606.)MCS 266.1

    Domnul Isus, exemplul nostru — Domnul Isus i-a chemat pe proscriși, pe vameși și pe păcătoși și prin iubirea Lui plină de bunătate i-a silit să vină la El. Clasa pe care El n-a susținut-o niciodată au fost aceia care stăteau deoparte considerându-se superiori și care priveau de sus la semenii lor....MCS 266.2

    Chiar și pe cei care au decăzut foarte mult, El i-a tratat cu respect. A fost un chin continuu pentru Domnul Hristos să aibă mereu de-a face cu ostilitatea, destrăbălarea și necurăția; însă El n-a rostit niciodată vreun cuvânt prin care să arate că a fost șocat de ceva sau că gusturile Sale rafinate au fost ofensate. Oricât de rele ar fi fost obiceiurile, oricât de puternice prejudecățile sau oricât de tari patimile ființelor omenești, El le-a întâmpinat cu toată duioșia și mila. Pe măsură ce suntem stăpâniți de Duhul Său îi vom considera pe toți oamenii ca pe frații care trec prin încercări și ispitiri, căzând adesea și ridicându-se iarăși, luptându-se cu descurajările și greutățile, tânjind după simpatie și ajutor. Apoi ne vom purta astfel cu ei încât să nu-i descurajăm sau să-i respingem ci să trezim nădejde în inimile lor. — (The Ministry of Healing, 164, 165.)MCS 266.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents