Capitolul 12 — Călcarea poruncii a șaptea

Legea lui Dumnezeu — calea spre fericire — Înainte de distrugerea lumii din vechime prin potop, oamenii erau grozav de stricați. Păcatul și nelegiuirile de tot felul dominau pretutindeni. Starea lumii de acum se îndreaptă cu grăbire spre momentul când Dumnezeu va spune, așa cum a spus în vechime: “Duhul Meu nu va rămânea pururea în om.” (Geneza 6, 3.) Unul dintre păcatele cele mai grave care există în acest veac stricat este adulterul. Acest păcat înfricoșător este practicat într-o măsură alarmantă. Sabatul și instituția căsătoriei au fost rânduite de Dumnezeu în Eden pentru a fi păstrate cu sfințenie. Amândouă aceste instituții au fost desconsiderate și nu li s-a dat atenție cuvenită de către bărbați și femei cu inimi pornite numai spre rău.MCS 98.4

Adulterul un păcat “creștin” — Dacă cei care calcă porunca a șaptea, s-ar găsi numai printre cei care nu susțin a fi urmași ai lui Hristos, răul nu ar fi nici a zecea parte din cât este acum; însă păcatul adulterului este comis în mare măsură de cei ce susțin că sunt creștini. Atât clericii, cât și laici, ale căror nume stau frumos în registrul bisericii se fac în egală măsură vinovați de el.MCS 99.1

Mulți dintre cei ce pretind că sunt pastori pentru cauza lui Hristos sunt ca fiii lui Eli care, slujind în lucrurile sfinte, au profitat de slujba lor și s-au implicat în nelegiuiri comițând adulter, făcând pe oameni să calce Legea lui Dumnezeu. Cei asemenea lor vor trebui să stea față în față cu un raport înfricoșător atunci când cazurile tuturor vor trece prin fața lui Dumnezeu și vor fi judecați după faptele comise în trup.... Adulterul este unul dintre păcatele teribile ale acestui veac. Acest păcat există între așa-ziși creștini, în toate categoriile.MCS 99.2

Creștinii sunt chemați să-și aducă trupurile ca o jertfă vie pe altarul lui Dumnezeu. “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca pe niște unelte ale nelegiuiri; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe niște unelte ale neprihănirii.” (Romani 6, 12.13.)MCS 99.3

Dacă trupurile celor ce pretind a se jertfi pe altarul lui Dumnezeu ar fi cercetate așa cum erau examinate jertfele iudaice, cât de puțini ar fi cei care vor trece testul și ar fi socotiți desăvârșiți înaintea lui Dumnezeu, sfinți, fără prihană și neîntinați de păcat! Dumnezeu nu poate accepta nici o jertfă care are vreun cusur. Dumnezeu nu poate accepta o jertfă vătămată sau bolnavă. Jertfa care se aducea înaintea lui Dumnezeu se cerea a fi sănătoasă în toate privințele, fără pată și de valoare.MCS 99.4

Originea faptelor necurate — Nimeni nu poate proslăvi pe Dumnezeu în trupul său, așa cum cere El, în timp ce calcă Legea lui Dumnezeu. Dacă trupul încalcă porunca a șaptea, acest lucru se face după ceea ce mintea a dictat trupului. Dacă mintea nu este curată, trupul se va angaja în mod natural în fapte stricate. Curăția nu poate exista în sufletul unuia care cedează trupul său unor fapte necurate. Dacă trupul slujește desfrâului, mintea nu poate rămâne consacrată față de Dumnezeu. Pentru a păstra o minte sfințită, corpul trebuie păstrat cu cinste și sfințenie. Mintea va sluji atunci Legii lui Dumnezeu și se va supune de bună voie ascultării de toate cerințele ei. Atunci, ca și apostolul, cei în cauză își vor putea face din mădularele lor unelte ale neprihănirii....MCS 100.1

Nici o bucurie adevărată în viață pentru cei păcătoși — Domnul a făcut pe om desăvârșit; însă el a căzut, s-a degradat pentru că refuză să se supună cerințelor pe care Legea lui Dumnezeu le are față de el. Toate pasiunile omului, dacă vor fi ținute în stăpânire și vor fi călăuzite în direcția cea bună, vor contribui la sănătatea lui fizică și morală și îi vor asigura multă fericire. Desfrânatul, curvarul și cel neînfrânat nu se bucură de viață. Nu poate exista bucurie adevărată pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu. Domnul știe acest lucru, de aceea pune restricții omului. El călăuzește, poruncește și interzice spre binele lui.... Domnul știe bine că fericirea copiilor Săi depinde de supunerea față de autoritatea Sa și de trăirea în ascultare de această lege sfântă, dreaptă și bună de guvernare.MCS 100.2

Gândurile și faptele sunt cunoscute lui Dumnezeu — Mulți merg înainte și ascund faptul că ei comit adulter și totuși Dumnezeu știe ce fac ei. El știe ce face omul. El nu își poate ascunde nelegiuirile de Dumnezeu. În aparență, el se poate comporta așa cum se cuvine în familie, și în comunitatea de oameni în mijlocul cărei viețuiește și să fie considerat ca un om de treabă. Însă oare nu se înșeală singur gândind că Cel Prea Înalt nu știe ce face el?MCS 100.3

Nelegiuirea sa este văzută de Maiestatea cerurilor. Cel care este înalt și proslăvit, a cărui slavă umple templul, vede și cunoaște chiar și gândurile și intențiile ascunse ale inimii celui care calcă Legea, care se înjosește prin sine însuși în văzul îngerilor curați, fără păcat, care înregistrează toate faptele fiilor oamenilor. Păcatul său nu doar că este văzut, dar și este consemnat de către îngerul raportor.MCS 101.1

Cel care calcă Legea lui Dumnezeu poate merge înainte un timp fără a fi cunoscut de ceilalți; însă, mai curând sau mai târziu, va fi surprins descoperit și condamnat. Oricine îndrăznește să calce Legea lui Dumnezeu va simți pe propria lui piele că “este pietroasă calea celor stricați.” — (The Review and Herald, 8 martie, 1870.)MCS 101.2

Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu — Dacă ne-am obișnui cu gândul că Dumnezeu vede și aude tot ce facem și spunem noi și ține un raport credincios al cuvintelor și faptelor noastre și că odată vom sta față în față cu toate acestea, ne-am teme să mai păcătuim. Fie ca tinerii să nu uite că oriunde s-ar afla, și orice ar face, ei se află în prezența lui Dumnezeu. Nimic din comportamentul nostru nu scapă neobservat. Nu ne putem ascunde căile de Cel Prea Înalt.MCS 101.3

Legile omenești, deși uneori sunt severe, sunt adesea încălcate fără a se descoperi acest lucru și deci nepedepsite; însă nu așa stau lucrurile în privința Legii lui Dumnezeu. Cel mai întunecat miez de noapte nu îl poate acoperi pe cel vinovat. El se poate crede sigur însă pentru fiecare faptă există martori nevăzuți. Chiar motivele ascunse ale inimii sunt cunoscute cercetării divine. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând este însemnat ca și când ar fi o singură persoană în toată lumea și atenția cerului este concentrată asupra acelei persoane. — (Patriarchs and Prophets, 217, 218.)MCS 101.4

Pretinșii păzitori ai poruncilor — vinovați — Chiar unii dintre cei ce pretind că păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt vinovați de păcatul adulterului. Ce aș putea spune oare pentru a le trezi simțurile amorțite? Principiul moral pus la loc de cinste devine singura armă sigură pentru suflet. — (Testimonies for the Church 2:352.)MCS 102.1

Cu cânt este mai mare cunoștința, cu atât este mai mare păcatul — Nu toți cei care pretind a păzi poruncile lui Dumnezeu își țin trupurile în cinste și sfințenie. Solia cea mai solemnă care a fost încredințată vreodată muritorilor a fost dată acestui popor și ei pot avea o influență puternică dacă vor să fie sfințiți prin aceasta. Ei pretind a sta pe platforma cea mai înaltă a adevărului veșnic, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, de aceea, dacă se complac în păcat, dacă vor comite desfrâu și adulter, nelegiuirea lor este de zece ori mai mare decât a clasei pe care am menționat-o înainte (adventiștii de ziua întâi) care nu recunosc Legea lui Dumnezeu. Îl dezonorează și aruncă ocară asupra adevărului, încălcând preceptele acestuia, într-un mod cu totul special.MCS 102.2

Exemplul trist al lui Israel — Tocmai răspândirea acestui păcat, desfrâul, în vechiul Israel, a fost ceea ce a dus la manifestarea vădită a neplăcerii lui Dumnezeu judecățile Sale au urmat imediat după comiterea odiosului păcat, mii dintre ei au căzut și trupurile lor întinate de păcat au fost lăsate în pustie....MCS 102.3

“Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșitul veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. (1 Corinteni 10, 11.12.) Adventiștii de ziua a șaptea, mai presus de orice alți oameni din lume, trebuie să fie modele de evlavie, sfințenie a inimii și vorbirii. — (Testimonies for the Church 2:450, 451.)MCS 102.4