Capitolul 26 — Un evanghelist

[Evanghelistul căruia i-au fost adresate aceste scrisori a condus mai multe serii de adunări într-o anumită zonă și apoi a plecat în altă parte, în timp ce soția lui a rămas să continue să țină studii biblice cu cei interesați. În cele din urmă, el a căzut în păcatul adulterului și chiar a respins Spiritul Profetic și sfatul conducătorilor de la Conferința Generală. Review and Herald a anunțat că i-a fost retrasă acreditarea. Cu câțiva ani înainte de moarte, s-a pocăit și s-a întors la Domnul.]

Așa de puternic era că mișca mulțimile, dar atât de slab încât nu se poate stăpâni pe sine — Vei vedea, înainte ca aceste rânduri să ajungă la tine, că Domnul a privit din nou către poporul Său, dându-mi o altă mărturie. În această viziune mi-a fost arătat că tu nu ești privit bine și că te afli în primejdia de a aduce ocară asupra cauzei lui Dumnezeu prin ceea ce faci. Satana vrea să te distrugă, el caută să-ți mențină mintea într-o continuă stare de agitație, ațâțând-o întruna astfel ca să poată împroșca noroi și praf în loc de roadele pașnice ale neprihănirii....MCS 166.2

Însă, frate R., mi-a fost arătat că acum tu ar trebui să fii foarte circumspect în privința comportamentului și a cuvintelor tale. Tu ești urmărit de dușmani. Ai o mare slăbiciune, tu, care ești atât de puternic, încât poți să miști mulțimi. În starea actuală, despărțit de soția ta, va exista suspiciune și gelozie, însă minciunile vor fi născocite, chiar dacă tu nu dai ocazia. Dacă nu ești precaut, vei aduce ocară asupra cauzei lui Dumnezeu, care nu va putea fi îndepărtată prea curând. Poate că simți, așa cum am văzut, că ai simțit, că, ești liber, dacă nu vei mai fi cu soția ta. Nu ai astâmpăr, nu ai liniște nu poți sta într-un loc. Satana te ispitește și vrea să facă din tine un om înnebunit. Acum a sosit timpul să dovedești că ești om, să dovedești harul lui Dumnezeu față de tine prin răbdarea ta, prin tăria ta, prin curajul tău....MCS 167.1

Primejdia confidențelor — Tu trebuie să te consacri lui Dumnezeu și nu să tot zăbovești asupra necazurilor tale. Fii atent cum ești ademenit să-ți faci din femei confidenți sau cum le permiți lor să-ți facă ție confidențe. Stai cât de departe de societatea femeilor. Vei fi în primejdie. Nu uita, trăim în timpul din urmă, atât de periculos. Aproape totul este putred și stricat.MCS 167.2

Privește la Dumnezeu, roagă-te, roagă-te, așa cum n-ai făcut niciodată pentru ca să poți fi ținut prin puterea lui Dumnezeu prin credință. În Dumnezeu tu poți rămâne neîntinat, fără pată sau mânjitură. Prinde-te de Dumnezeu. Privește la El prin credință pentru a putea deveni părtaș de natură divină, după ce ai scăpat de întinarea care este în lume prin pofte. Dumnezeu te va scoate biruitor dacă vei trăi o viață umilă de rugăciune și credință. — (Scrisoarea 23, 1871.)MCS 167.3

Fără gust pentru Cuvântul lui Dumnezeu — Cazul tău mi-a fost prezentat în ultima viziune care mi-a fost dată. Am așteptat să văd dacă ai o conștiință sensibilă sau dacă este tocită. Cele prezente le-am scris de mai mult timp însă m-am gândit să aștept până ce poate vei acționa tu într-un fel. Mi-a fost arătat că tu nu ai trăit în conformitate cu lumina. Tu te-ai depărtat mult de lumină. Domnul ți-a dat mustrări și sfaturi pentru a te feri de ruinarea sufletului tău și de a aduce ruină asupra cauzei sale. Mi-a fost arătat că mergi înapoi în loc să înaintezi și să crești în har și cunoașterea adevărului....MCS 168.1

Tema ta de gândire au fost fetele și femeile și nu Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea ta a fost fără astâmpăr și nemulțumită dacă nu te puteai preocupa de fete și femei. Nu ai putut avea gust pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu, în timp ce gândurile tale zăboveau asupra unor subiecte ce erau împotriva sufletului. Nu există scuze pentru viața ta nesăbuită.MCS 168.2

Un pastor cu două fețe — După ceea ce mi-a fost făcut cunoscut, tu ești un călcător al poruncii a șaptea. Cum poate fi atunci mintea ta în armonie cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, adevăruri care te spintecă la orice pas? Dacă ai fi făcut această nebunie în mod inconștient, ar fi fost cumva scuzabil, însă nu a fost astfel. Tu ai fost avertizat. Tu ai fost mustrat și sfătuit. Aparent ai primit mustrarea însă nu ai acceptat-o cu inima astfel ca să declari moarte firii pământești. Nu te-ai pus pe treabă pentru eradicarea răului. Ai pierdut curând din vedere toiagul pedepsei Domnului și te-ai aruncat în această nesăbuință mai mare ca oricând, ca un nebun care adună acțiuni. Îngăduința plăcerii s-a transformat într-o patimă ce face ravagii.MCS 168.3

Îți place societatea fetelor și a femeilor. În timpul unei serii de adunări ai îngăduit minții tale să plănuiască și să născocească cum poți sta în societatea fetelor tinere și a femeilor fără să-ți trădezi adevăratele sentimente. Vei fi dus în ispită dacă nu ai puterea morală de a te împotrivi ispitei. Mintea ta este continuu necurată pentru că izvorul nu a fost curățit niciodată. Tu nu ți-ai găsit plăcerea în a cerceta cu stăruință și atenție Scripturile....MCS 169.1

Lipsa de fidelitate în gând și acțiune — Dumnezeu a ridicat aceste bariere ale mărturiilor ca un zid împrejurul tău care să te apere de a cădea răpus de șiretlicurile vrăjmașului însă tu le-ai îndepărtat pe toate și treci peste orice, pentru a-ți putea urma înclinațiile. Întristarea ta pentru păcat este ca cea a celor din vechime care își sfâșiau hainele pentru a-și exprima durerea dar care nu își întristau sufletul. Nu ai un simț corect a ceea ce înseamnă păcat. Caracterul grav al lipsei de fidelitate în gând și fapte nu a fost simțit de tine. Mintea ta este senzuală și aceasta aproape continuu. Dacă ți-ar părea rău într-adevăr pentru greșelile făcute ai dovedi aceea pocăință în urma căreia nu trebuie să te pocăiești din nou.MCS 169.2

Mai mult rău decât ajutor pentru cauză — Doresc acum să prezint fapte. Mi-a fost arătat că viața ta și eforturile tale pentru cauza lui Dumnezeu de câțiva ani încoace au fost mai degrabă un mare prejudiciu adus cauzei lui Dumnezeu decât un folos. Dacă nu ai fi fost implicat în această lucrare și dacă ai fost cu totul departe de ea, ai fost scutit de multe dureri de inimă pe cei care iubesc cauza lui Dumnezeu; și i-ai fi scutit de multă treabă grea care le-a fost impusă pentru a contracara influența ta rea.MCS 169.3

Efortul necesitat pentru îndreptarea ta și pentru a te împiedica să prejudiciezi cauza, dacă ar fi fost folosit pentru convertirea de suflete de la rătăcire la adevăr, și dacă lucrătorii nu ar fi avut absolut nimic de a face cu privire la tine — ar fi făcut ca interesul și puterea cauzei adevărului prezent să stea mai bine astăzi în California, așa cum este în est.MCS 169.4

Influența unui pastor păcătos — Satana te-a făcut agentul său pentru a-i aduce la îndeplinire planul său. Marea agitație și trezire pe care le-ai făcut în cuvântări din când în când și succesul aparent pe care l-ai avut nu au clădit decât la propria ta îndreptățire de sine. Permițându-ți să lucrezi așa cum ai făcut-o atunci când inima ta nu era în rânduială cu Dumnezeu, ți-ai făcut un mare rău. Tu nu ți-ai cercetat inima și nu ți-ai umilit sufletul înaintea lui Dumnezeu. ți-ai considerat prea neînsemnate greșelile teribile din trecut. S-a făcut totul ca să fii salvat de rușine și ruină totală. S-a dovedit răbdare față de tine și chiar când erai cu totul nepotrivit pentru lucrarea sfântă ți s-a îngăduit să-ți continui lucrarea, avându-se ca țintă salvarea sufletului tău în timp ce inimile altora gemeau îndurerate sub povara nesăbuinței faptelor tale.MCS 170.1

Dacă ai fost dat deoparte cu mult timp în urmă până când ai fi dat dovadă că Dumnezeu este într-adevăr cu tine și că ești un om schimbat cu totul, acum poate că ai fi fost cumva de folos în această lucrare solemnă. Însă am văzut că noi am riscat deja prea mult încurajându-te să lucrezi la convertirea păcătoșilor la Hristos când căile tale au fost stricate înaintea lui Dumnezeu, iar inima ta cu totul mânjită de păcat. Slujitorii adevărați ai lui Dumnezeu sunt puși pe aceeași treaptă cu tine. Nu mai trebuie să ți se îngăduie mult timp să prejudiciezi cauza lui Dumnezeu prin inima ta stricată, senzuală și astfel să reprezinți greșit cauza adevărului prezent.MCS 170.2

O anumită măsură de succes nu constituie dovada acceptării lui Dumnezeu — Pentru ca să fie bine, tu trebuie să trăiești o viață nouă care să fie în armonie cu Dumnezeu. Natura ta perversă nu a fost transformată. Tu nu ești în pace cu Dumnezeu și cu tine însuți. Tu te afli în robia celui mai mare vrăjmaș al sufletelor, în supunere față de omul cel vechi ce trăiește în păcat. Tu nu ești un om liber în Hristos. Este nevoie de o schimbare spirituală în tine înainte ca Dumnezeu să poată lucra cu tine. Poate tu vii cu argumentul că ai succes în lucrul tău. Mulți din cei care sunt în război cu Dumnezeu au o măsură de succes. Dacă sunt unii care îmbrățișează adevărul în timp ce argumentele pe care le folosești tu sunt atât de convingătoare, aceasta nu este o dovadă că tu ești cel puțin în stare de a fi măcar acceptat de Dumnezeu....MCS 170.3

O viață trăită conștient în păcat — Dacă lucrurile s-ar fi oprit măcar acolo, dar nu s-a întâmplat așa. Pentru puțin timp ai simțit că este rău ceea ce faci — însă nu atât de deplin cât ar fi trebuit, că ai fost înșelat de Satana și înnebunit de el; și ceața n-a fost îndepărtată niciodată pe deplin din ochii tăi. Ți-ai umilit inima înaintea lui Dumnezeu și El a acceptat umilința ta. Însă curând ai devenit din nou nepăsător și ai îngăduit minții tale să fie umplută de închipuiri deșarte și necurate. Ai fost puțin mai precaut însă plin de viclenie. Mintea ta era preocupată să inventeze noi mijloace de a-ți atinge obiectivul....MCS 171.1

Scuza ta pentru viciu a fost puterea mare a patimii. Viața ta a fost o rușine — nu a fost nimic în ea cu care să te lauzi. Te simțeai deprimat dacă nu erai stimulat și dacă nu aveai vreo fată sau femeie care să te atragă și pe care s-o faci să asculte necazurile tale legate de soția ta. Rușine, rușine, să-ți fie pentru ce ai făcut. — (Scrisoarea 52, 1876.)MCS 171.2

Convertire zilnică pentru o lucrare sfântă — Dumnezeu mi-a arătat cazul tău atât de clar, încât eu nu îndrăznesc să te las să te amăgești cu privire la adevărata ta stare. Mă tem mult că-ți vei pierde viața veșnică și că, după ce ai predicat altora cerințele Legii lui Dumnezeu, tu însuți să dai greș în a trăi în viața ta principiile sfinte ale Legii lui Dumnezeu și să facă ca credința ta să devină o epavă.MCS 171.3

Ești atât de mult preocupat de tine însuți, încât dacă nu te consacri lui Dumnezeu și dacă nu ai o credință vie, zi de zi în Dumnezeu spre a obține harul și puterea Sa, tu vei fi o piedică în înaintarea adevărului. Eu nu pot vedea cauza lui Dumnezeu prejudiciată și să sufere datorită ineficienței tale și a greșelilor tale oarbe. Trebuie să te convertești în fiecare zi căci dacă nu, nu ești corespunzător pentru lucrarea sfântă în care ești angajat. Cunosc mai mult decât alții, temperamentul tău deosebit și pericolele în care te afli.MCS 172.1

Atragerea simpatiei femeilor — Necazul tău în privința surorilor a venit ca urmare a atragerii simpatiei lor; tu îți povestești necazurile și le stârnești mila pentru tine, astfel că ele gândesc că tu suferi mult. Apoi cedezi sentimentelor tale și dai senzația că suferi aproape martiriul. Le faci să-ți acorde grijă și atenție ceea ce nu este cu totul în regulă și te pui într-o poziție în care ești ușor ispitit. Ar fi trebuit să înveți din greșelile tale din trecut să eviți orice aparență de familiaritate față de surori, căsătorite sau necăsătorite. Lasă-ți sentimentele să se îndrepte spre Dumnezeu. Bizuie-te pe El pentru sprijin, și nu pe simpatia omenească.MCS 172.2

Tu ești foarte slab în această direcție însă cauza lui Dumnezeu nu trebuie să sufere datorită slăbiciunii și necuviinței tale. Acesta este pericolul în care te afli tu și trebuie să fii biruitor, căci dacă nu, rana care este produsă cauzei lui Dumnezeu nu va putea fi vindecată niciodată pe deplin. — (Scrisoarea 53, 1876.)MCS 172.3

Atitudinea evanghelistului după pierderea acreditării — Stimate domn, am fost mult tulburată datorită cazului tău și încă nu știu ce să-ți spun. Am șovăit să-ți spun un cuvânt de descurajare pentru că eu știu ce întristare teribilă produce descurajarea în suflet. Am gândit că, atunci când nu-ți va fi reînnoită acreditarea, te vei liniști și îți vei cere pensionarea, fiind conștient că, dacă ai fi întrunit cerințele necesare, acum, când suntem în așa mare nevoie de lucrători, ai fi primit acreditarea. Nu mi-am putut folosi influența în favoarea acestui lucru.MCS 172.4

În ultima viziune care mi-a fost dată, mi-a fost prezentat marele tron alb și Judecătorul întregului pământ, rostind sentința asupra mulțimii adunate. Cartea cu rapoarte a fost deschisă și cei din jurul tronului au fost judecați după faptele făcute în trup.MCS 173.1

Numele tău era însemnat și cântărit fiind în balanță, ai fost găsit prea ușor. În dreptul numelui tău era scris: călcător al poruncilor lui Dumnezeu.MCS 173.2

Posibilitatea de a răscumpăra trecutul — Dumnezeu, în marea Sa îndurare, ți-a dat posibilitatea de a răscumpăra trecutul. Când ai dovedit căință, El S-a îndurat de tine.... Ai fost așezat într-un câmp bun de lucru și dacă te-ai fi purtat așa cum ar fi trebuit să se comporte un creștin nu ar mai fi trebuit să fii în situația de a te pocăi din nou.MCS 173.3

Pentru un timp ai fost umil și mulțumitor însă inima ta a fost atât de mult timp stricată și îngăduitoare față de plăceri încât nu ți-ai putut da seama că ceea ce ai făcut în trecut a fost o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ca și Petru, ai fost în mod credincios avertizat cu privire la pericolul în care te afli și defectele tale de caracter; însă te-ai încrezut în tine însuți, ai devenit gelos și te-ai purtat ca un copil răsfățat....MCS 173.4

Respingerea de către Dumnezeu a slujirii pastorale — După ce Dumnezeu a suportat atât de mult timp stricăciunea ta, în timp ce tu aveai pretenția că ești un păstor al turmei, ți s-a dat o altă experiență ca răspuns la cererile noastre rostite cu atâta mâhnire în favoarea ta. Dumnezeu a deschis calea înainta ta. Am fost foarte întristați din cauza ta; și, când am văzut cum stau lucrurile de fapt, ne-am simțit mai rău decât înainte.MCS 173.5

Mi-a fost arătat că eforturile tale ca pastor nu aveau să mai fie acceptate de Dumnezeu. Simțul tău moral nu a fost nicidecum întărit prin ultima ta încercare. Nu ai avut atitudinea unui om care se pocăiește, umilindu-se zilnic înaintea lui Dumnezeu având simțământul marii Sale îndurări și a păcătoșeniei tale. Dumnezeu nu poate accepta ceea ce faci.MCS 174.1

Atitudinea ta ar fi trebuit să cuprindă mustrări de cuget și rugăciune; și dacă ai fi avut această atitudine de pocăință nu ai fi fost unde te afli acum, necorespunzător spre a ți se încredința solemna lucrare de a lucra pentru suflete, gelos, suspicios egoist și grosolan. Tu și soția ta sunteți o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ați avut privilegiul de a vă afla în poziția în care Dumnezeu ar fi putut lucra prin voi, însă voi nu ați făcut acest lucru. Nu ați avut dragoste pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Nu v-a plăcut să vă rugați.MCS 174.2

Ceasul de restriște al lui David — Nu te-ai umilit așa cum a făcut David în urma păcatului său. După comiterea acelei mari nelegiuiri a vieții sale, caracterul său s-a stricat cu totul. Îi era silă de nelegiuirea lui. Era foarte conștient de vinovăția lui. Simțea că a pierdut dragostea și credincioșia supușilor săi. Era slăbit din punct de vedere fizic și moral. Și-a pierdut respectul de sine și încrederea în sine. De-abia mai îndrăznea să se încreadă în vechii lui sfetnici. Plin de umilință și jale a fost procesiunea prin care a plecat de la tron peste munte.MCS 174.3

Însă David nu a fost niciodată mai demn de admirație ca în acest ceas al încercării sale. Niciodată nu a fost acest cedru al lui Dumnezeu cu adevărat mai mare ca atunci când s-a luptat cu furtuna. El era un om cu un temperament foarte arzător, cu simțuri profunde și ar fi putut ajunge la cele mai puternice sentimente de ură. Răul făcut l-a cutremurat până în străfunduri. Sentimentul nevredniciei sale, ne spune el, ia zdrobit inima.MCS 174.4

N-ar fi surprinzător dacă, străpuns de remușcări, până la nebunie. Ar fi dat frâu liber sentimentelor sale de iritare necontrolată, izbucnind în furie vehementă și pornirilor de răzbunare. Însă de la un om cu un caracter ca cel al său, nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla în mod natural. Cu duhul zdrobit și emoție înfricoșătoare, însă fără nici o urmă de murmurare, el a privit înapoi la scenele gloriei sale și de asemenea, la nelegiuirile sale și pornește fugind spre a-și salva viața.MCS 175.1

Când David trece, apare șimei cu o dezlănțuire de blesteme, azvârle împotriva lui vorbe de ocară și aruncă asupra lui pietre și praf. Unul dintre oamenii credincioși ai lui David a spus: “Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” Însă David, în întristarea și umilința sa, spune: “Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David....’ Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața.” (2 Samuel 16, 9-11.)MCS 175.2

Refuzul lui David de a se răzbuna singur — În David se vede sfântul lui Dumnezeu. El are simțământul păcătoșeniei sale într-un mod atât de profund....MCS 175.3

Natan cel credincios pronunțase judecata lui Dumnezeu. Sabia nu avea să-i părăsească niciodată casa (a lui David); el avea să culeagă ceea ce a semănat. Avusese adesea o presimțire a celui ceas întunecat. El se întrebase mult timp oare de ce a fost atât de mult întârziată judecata pe care o merita? Dumnezeu pe care Îl ofensase aducând un păcat atât de mare asupra lui Israel, el, conducătorul lui, îi arăta acum lui că El nu este un Dumnezeu care să mintă și că prin teribilele lucruri manifestate în dreptate, El avea să-i arate ura Lui față de păcat. El și-a dat seama într-adevăr: “fii sigur că în cele din urmă păcatul tău te va da în vileag.”MCS 175.4

Însă David a arătat aurul cel deosebit al caracterului său în momente de restriște și în timp ce suferea pedeapsa dreptății lui Dumnezeu prin faptul că a refuzat să se răzbune pe șimei și a refuzat să se supună vicleșugurilor și meșteșugirilor, josnic puse la cale, pentru a-și recâștiga onoarea și împărăția....MCS 175.5

El și-a adus aminte cât de adesea lucrase Dumnezeu pentru el și gândea: “Dacă acceptă pocăința mea s-ar putea totuși să-mi acorde favoarea Sa și să preschimbe jalea mea în bucurie. El e Cel care poate îndepărta veșmântul de sac de pe mine și să mă îmbrace în haina bunătății. Pe de altă parte, dacă nu-și găsește plăcere în mine, dacă m-a uitat, dacă mă va lăsa pradă exilului, sau să pier, eu nu voi murmura. Eu merit judecățile Sale și mă voi supune lor. Voi suporta mânia Domnului pentru că am păcătuit împotriva Lui până ce va interveni în favoarea mea și va executa judecata în dreptul meu.”MCS 176.1

Oh, se schimbare uimitoare pentru David! El trebuie să fugă de pe tronul împărăției sale într-un pământ uscat, arid, fără apă.MCS 176.2

În contrast cu cazul lui David — Aduc în fața ta această lecție ca să vezi contrastul între felul cum ai procedat tu când ai fost mustrat și condamnat de Dumnezeu și ceea ce a făcut David. Totdeauna ai fost gata să pui greșeala ta pe seama cuiva pornit împotriva ta. În loc de a vedea că nimeni nu poate avea sentimente prea puternice împotriva unui bărbat care pretinde a fi un păstor al turmei care va strica mințile celor încrezători, tu te porți ca unul care este martor și suferă pe nedrept — un bărbat persecutat care merită simpatia oamenilor. Tu nu ai un simțământ potrivit cu privire la păcat. Nu ești drept, înaintea lui Dumnezeu în motivele sau spiritul tău.MCS 176.3

Mărturisire, dar nu pocăință reală — După ce te-ai mutat cu locuința în Texas, și ai arătat prin mărturisirea unor lucruri că îți pare rău pentru păcatele făcute, nu te-ai purtat așa cum ar trebui să se poarte un om pocăit. Erai supărat că ai fost atacat, iar numele ți-a fost ponegrit. Te-ai autocompătimit în această privință și ai revenit la starea de apostazie neajutorată. Exemplul și influența ta nu au fost cele ale unui om pocăit.MCS 176.4

În același timp noi am fost cu adevărat întristați pe seama ta și a soției tale. Amândoi ați avut o mare lumină și mari privilegii și amândoi v-ați dat în mâinile vrăjmașului, când aveați lumină, ocazii și privilegii. Însă noi am simțit o întristare profundă pentru voi. Ne-am așezat în situația voastră și am făcut din cazul vostru cazul nostru. Ni se pare teribil să fii lucrat odată de partea cauzei iar apoi să treci deoparte, să nu mai ai parte de ea. Noi am crezut că te-ai pocăit. Ne-am rugat pentru tine cu toată seriozitatea și situația ta mi-a fost prezentată într-un vis.MCS 176.5

O a doua încercare, deși nu s-a meritat — Am visat că deși erai cu totul nevrednic, Dumnezeu avea să-ți dea o altă experiență. De îndată am făcut ce eforturi au fost posibile, ca să te aducem în Colorado. Noi știam că facem acest lucru în opoziție directă față de frații din conducere care cunoșteau cazul tău. Am luat responsabilitatea asupra noastră. Ți-am spus acest lucru. Când mi-a fost dată viziunea acum doi ani, mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la pericolele în care te afli pe care ți le-am scris cu credincioșie, informându-te ce ar fi bine să faci.MCS 177.1

În același timp, te-am regat cu toată stăruința să nu mai dai greș și de această dată pentru că acum era ocazia ta, ziua ocaziei tale; dacă aveai să dai greș acum, va fi dezastru pentru tine. Ți-am scris scrisori, te-am sfătuit ce este bine să faci și că trebuie să-ți dai toată silința pentru aceasta. Citește mărturia nr. 28. — (Testimonies for the Church 4:306-383.)MCS 177.2

O avertizare neluată în seamă — Pe când te aflai în Colorado, acum un an, ceea ce ai făcut tu m-a întristat, nu pentru că aș fi avut ceva cu tine, ci pentru că am văzut că nu faci ceea ce ți-a spus Dumnezeu că trebuie să faci. Mi s-a strâns inima. Te-am avertizat, însă tu nu ai ținut cont de avertizarea mea. Știam atunci, așa cum știu și acum că dai greș din nou. Știam clar care vor fi roadele tale dacă vei simți care este starea ta și vei trage foloase de pe urma acestei ultime experiențe....MCS 177.3

Stricarea caracterului prin orgoliu și invidie — Când te-ai dus în Colorado ai avut un câmp excelent, o casă excelentă; și o, ce privilegii, cum puțini dintre frații noștri au avut. Cunoșteai adevărul pe care l-ai prezentat oamenilor și unii au răspuns. La început, ai fost umil.... Ai continuat să lucrezi însă ai început să gândești că ești o adevărată achiziție pentru cauză și simțeai că tot ce faci nu este privit așa cum ar trebui prețuit. Foarte curând ai început să te plângi și să-ți exprimi nemulțumirea....MCS 178.1

Când am încercat să punem lucrurile în rânduială, nu ai fost gata să te umilești ca David. Compară sentimentele tale și ceea ce simți tu față de păcat cu umilința și pocăința sa. Influența ta a fost de partea vrăjmașului. Te aflai ca într-un labirint. Ai început să relatezi ce mare bine ai făcut tu, să socotești câți au îmbrățișat adevărul de când ai venit în Colorado, că dacă n-ar fi fost publicațiile și alte acțiuni inițiate de tine ar fi fost doar puțini de partea adevărului.... Tu ai pretenții prea mari....MCS 178.2

Sunt unii care solicită să lucreze în mijlocul lor și s-ar putea ca tu, cu inima ta nesfințită să te măgulești că acest lucru este în favoarea ta, că ești de valoare. Însă stai puțin și cugetă, dacă aceștia ar putea citi inima ta și dacă ar putea vedea trecutul tău plin de nelegiuire, crezi că ar mai fi dornici să lucrezi între ei. Ei au făcut acest lucru pentru că nu te cunosc și nu știu câtă răbdare a avut poporul lui Dumnezeu cu tine. Ei nu știu cât de mult s-a agravat cazul tău, cât de multe mărturii de avertizare ți-au fost date și că toate nu au fost luate în seamă. Dacă ei ar ști cum stau lucrurile, nu te-ar mai încuraja să predici....MCS 178.3

Lecțiile bine învățate ale lui David — Roadele pocăinței se văd în exemplul lui David. El a învățat lecția renunțării când a fost în restriște; a răbdării când a fost batjocorit și a învățat să se bizuie ca un copil, cu umilință, pe Dumnezeu. În starea ta de descurajare întunecată, tu ai fi trebuit să începi precum cei care trebuie să se convertească la început de tot, căutând să nu ai voința ta și calea ta, să nu suspectezi sau să judeci motivele altora, și să lași în urmă pentru totdeauna anii îndelungați, hărțuiți și triști ai trecutului. Mulți care văd lucrurile nu așa cum le vede Dumnezeu, ci din punct de vedere omenesc, s-ar putea să gândească că la David s-ar putea găsi scuză pentru murmurare și că sinceritatea anilor de pocăință dinainte l-ar fi putut scuti de judecata prezentă.MCS 179.1

Și David ar fi putut gândi astfel. El ar fi putut spune: am fost atât de mult timp ascultător, aceasta ar putea compensa neascultarea mea. Este greu pentru mine la această vârstă înaintată, să fac față acestei rafale năprasnice. Viața mea, în general, a fost o viață în care mi-am făcut cu credincioșie datoria față de Dumnezeu ca slujitorul Său onorat, rege al lui Israel, cântărețul bisericii Sale. Îmi este greu acum să-mi agăț harfa în salcie și să nu mai cânt pentru că trebuie să plec în exil. “Propriul meu fiu caută să-mi ia viața.”MCS 179.2

Scuzele pentru păcat nu au valoare înaintea lui Dumnezeu — David însă nu a adus nici o scuză. Dreptatea îndreaptă către tablele sparte ale Legii călcate și scoate sabia împotriva călcătorului de lege. Scuzele și îndreptățirile pentru păcat nu au nici o valoare înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce simțea David în sufletul său era: Cine va da mărturie pentru a micșora vinovăția păcătosului când Dumnezeu dă mărturie împotriva lui? Verdictul lui Dumnezeu — vinovat — a fost dat, iar omul nu îl poate șterge. (David cunoștea Scriptura.) “Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” (Galateni 3, 10.) David nu se plânge. Cel mai elocvent psalm pe care l-a cântat el vreodată a fost cel rostit când urca Muntele Măslinilor, plângând și în picioarele goale, cu spiritul umilit, lipsit de egoism și generos, supus și resemnat.MCS 179.3

Regele fugar nu întoarce rău pentru rău. El nu nutrește sentimentele de răzbunare în inima sa, ci în mijlocul întristării este bun, nobil și simțitor. O, cât de diferită a fost purtarea ta față de a lui!...MCS 180.1

Legea semănatului și a culesului — Ai avut toate ocaziile, toate privilegiile, toate avantajele, însă nu le-ai folosit. Când ați venit în Colorado, dacă amândoi L-ați fi căutat pe Dumnezeu ca niște convertiți, dacă ați fi studiat Biblia, dacă ați fi umblat umili cu Dumnezeu, dacă v-ați fi rugat stăruitor și ați fi vegheat în vederea rugăciunii, atunci ați fi arătat că prețuiți darul vieții veșnice.MCS 180.2

Însă tu nu prețuiești cerul, deși, datorită păcatelor tale, ai fost amenințat în modul cel mai teribil de către Dumnezeu și ai fost avertizat timp de ani de zile în legătură cu pedeapsa Sa care va veni cu siguranță datorită călcării de lege, totuși tot acest timp tu ai întristat pe Mântuitorul. El a făcut din tine obiectivul dragostei Sale neobosite și a grijii Sale duioase. Lui și întregului cer I-a fost rușine de tine și au privit cu scârbă asupra faptelor tale.MCS 180.3

Când agricultorul seamănă porumb, el va culege porumb. Dacă seamănă grâu, va culege grâu. Dacă seamănă semințe otrăvitoare, el va avea același lucru la seceriș. Așa stau lucrurile și cu tine, tu ești o unealtă responsabilă. Dacă semeni în firea pământească vei secera în firea pământească putrezirea. Dacă semeni destrăbălare, vei culege ceea ce ai semănat. Sămânța semănată aduce rod după soiul ei....MCS 180.4

Împlinire posibilă a celei de-a două experiențe — Dumnezeu ți-a mai dat o ocazie. O, dacă ai fi prețuit-o și te-ai fi rugat cu stăruință, din toată inima, în adevărată pocăință și cu credință vie ca să apuci făgăduința cea prețioasă. Dacă ai fi fost binevoitor a dovedi tăgăduire de sine, dacă te-ai fi împotrivit ispitei, ai fi avut putere sporită ca să birui eul. Orice nouă conformare față de principiu ar fi netezit calea pentru realizări de același fel — roade ale biruinței morale. Această biruință este sămânța semănată care aduce roadă după soiul ei, așezând pe semănător pe un loc mai înalt pentru fiecare biruință de neprihănire câștigată. Orice faptă virtuoasă întărește puterea spirituală pentru noi virtuți și orice viciu repetat consolidează legăturile viciului. Obiceiul cultivat are o mare putere în el și prin el fiecare acțiune face loc repetării....MCS 180.5

O viață retrasă după pierderea acreditării — Dacă îți poți mântui sufletul printr-o viață umilă de pocăință, atunci acesta este cea mai mare lucrare pe care o poți face. Dumnezeu este îndurător, însă nu trebuie să încerci să mai înveți pe alții. Tu ai pierdut puterea dată de Dumnezeu de a învăța pe alții. Lucrarea ta nu este acceptată de Dumnezeu.MCS 181.1

Este alarmant cât de repede a pătruns printre noi păcatul imoralității. În timp ce îți scriu aceste mărturii personale, adresate ție, cazul tău mi-a fost prezentat cu mare putere în viziune în timpul nopții; și nu mă pot abține să îți scriu. Sufletul meu simte zi și noapte povara pentru Israelul lui Dumnezeu....MCS 181.2

Pierderea puterii lui Dumnezeu — Cred că dovedești suficientă înțelegere ca să știi că, dacă nu ți-a mai fost acreditarea trebuie să stai deoparte umil. Ar fi trebuit să știi că a trebuit să vorbesc răspunzând la întrebările puse în mod direct dacă să mai primești acreditarea.MCS 181.3

Însă când văd relatările tale în revistă, inima mi se întristează. Revista noastră nu ar trebui să cuprindă în coloanele ei astfel de rapoarte. Cum găsesc aceste rapoarte cei pe care ai căutat să-i ruinezi? Cum le privesc cei din _____? Datorită faptului că percepția fină a celor ce poartă răspunderea revistei s-a întunecat se întâmplă ca astfel de rapoarte să aibă acces în coloanele sale. Standardul cel înalt al adevărului și curăției este coborât. Spiritul tău de independență și prețuire de sine pe care l-ai arătat începând de la conferința de la Battle Creek nu este altceva decât spiritul pe care l-ai avut dacă ai fi putut discerne tu însuți și ai fi avut un simțământ adevărat al păcătoșeniei. — (Scrisoarea 6, 1880.)MCS 181.4