Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Dietă şi hrană - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 8 — Stăpânirea apetitului

    Pierderea autocontrolului — primul păcat

    229. În Eden, Adam și Eva aveau o statură nobilă și erau desăvârșiți ca simetrie și frumusețe. Erau fără păcat și cu o sănătate perfectă. Ce contrast cu neamul omenesc de astăzi! Frumusețea a dispărut. Sănătatea perfectă este ceva necunoscut. Oriunde privim, vedem boală, diformitate și imbecilitate. Am întrebat care este cauza acestei degenerări uimitoare și atenția mi-a fost îndreptată înapoi, către Eden. Eva cea frumoasă era ademenită de șarpe să mănânce din fructul singurului pom din care Dumnezeu le interzisese să mănânce și chiar să se atingă de el, ca să nu moară.DH 145.1

    Eva avea totul pentru a fi fericită. Era înconjurată de fructe de toate felurile. Cu toate acestea, fructul pomului oprit îi părea mai vrednic de dorit decât fructele tuturor celorlalți pomi din grădină, din care putea mânca după cum dorea. Era necumpătată în dorințele ei. A mâncat și, prin influența ei, a mâncat și soțul ei, iar blestemul s-a abătut asupra amândurora. Și pământul a fost blestemat din cauza păcatului lor. Și, de la cădere, a existat necumpătare în aproape orice formă. Apetitul a stăpânit peste rațiune. Reprezentanții familiei omenești au mers pe un drum al neascultării și, asemenea Evei, au fost ademeniți de către Satana să nesocotească interdicțiile pe care le-a dat Dumnezeu, plăcându-le să creadă că urmările nu vor fi atât de înfricoșătoare pe cât li se dăduse de înțeles. Neamul omenesc a încălcat legile sănătății și a făcut excese în aproape toate lucrurile. Boala a crescut constant. Cauza a fost urmată de efect. — Spiritual Gifts 4a:120 (1864).DH 145.2

    Zilele lui Noe și zilele noastre

    230. Isus, așezat pe Muntele Măslinilor, le-a dat instrucțiuni ucenicilor cu privire la semnele care vor preceda venirea Sa: “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24, 37-39). Aceleași păcate care au adus judecățile asupra lumii în zilele lui Noe există și în zilele noastre. Bărbații și femeile merg atât de departe cu mâncatul și băutul, încât aceasta se termină în lăcomie și alcoolism. Păcatul preponderent, îngăduirea unui apetit pervertit, a stârnit pasiunile oamenilor din vremea lui Noe și a dus la o răspândire generală a stricăciunii. Violența și păcatul au ajuns până la cer. Această poluare morală a fost în cele din urmă ștearsă de pe pământ printr-un potop. Aceleași păcate ale lăcomiei și beției au amorțit simțul moral al locuitorilor Sodomei, așa încât nelegiuirea părea că este deliciul bărbaților și femeilor din acea cetate desfrânată. Hristos avertizează astfel lumea: “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului.” (Luca 17, 26-30.)DH 145.3

    Hristos ne-a lăsat aici o lecție extrem de importantă. Ne-a avertizat asupra primejdiei de a face din mâncare și băutură lucrul de căpetenie. El ne arată rezultatul îngăduirii fără limite a apetitului. Puterile morale sunt slăbite, așa încât păcatul nu mai apare ca fiind păcătos. Nelegiuirea este privită cu ușurătate și pasiunea controlează mintea până când principiile și pornirile bune sunt dezrădăcinate, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul obiceiului de a mânca și a bea în exces. Aceasta este chiar starea de lucruri despre care Hristos declară că va exista la a doua Sa venire.DH 146.1

    Mântuitorul ne prezintă ceva mai înalt pentru care să trudim decât doar pentru ce vom mânca, ce vom bea și cu ce ne vom îmbrăca. Mâncatul, băutul și îmbrăcatul sunt duse la un asemenea exces, încât devin nelegiuiri. Acestea se află printre păcatele care au fost indicate în legătură cu ultimele zile și constituie un semn al apropiatei veniri a lui Hristos. Timp, bani și energie, care aparțin Domnului, dar care ne-au fost încredințate nouă, sunt irosite într-un prisos de îmbrăcăminte și delicatese de lux pentru un apetit stricat, acestea scăzând vitalitatea și aducând suferința și degradarea. Este cu neputință să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu când le umplem neîncetat de stricăciune și boală prin propria noastră îngăduință păcătoasă. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 11, 12] Counsels on Health, 23, 24 (1890).DH 146.2

    231. Una dintre cele mai mari ispite pe care le are de înfruntat omul este aceea în privința apetitului. La început, Dumnezeu l-a făcut pe om integru. Acesta a fost creat cu o minte perfect echilibrată, dimensiunile și puterea tuturor organelor lui fiind dezvoltate deplin și armonios. Prin amăgirile vrăjmașului celui viclean însă, interdicția pusă de Dumnezeu a fost nesocotită, iar legile naturale încălcate și-au făcut lucrarea de pedepsire până la capăt....DH 147.1

    De la primul om care a cedat în fața apetitului, omenirea a ajuns să fie tot mai îngăduitoare cu propriile-i slăbiciuni, până când sănătatea a fost jertfită pe altarul poftei. Locuitorii lumii antediluviene erau necumpătați în mâncare și băutură. Ei consumau carne, deși Dumnezeu nu îi dăduse la acea dată omului permisiunea de a mânca alimente de proveniență animală. Ei au mâncat și au băut până când satisfacerea apetitului lor stricat nu a mai cunoscut hotar și au devenit atât de depravați încât Dumnezeu nu a mai putut să aibă răbdare cu ei. Paharul nelegiuirii lor era plin și, printr-un potop, El a curățat pământul de poluarea lui morală. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 42, 43] Counsels on Health, 108-110 (1890).DH 147.2

    Sodoma și Gomora

    Pe măsură ce s-au înmulțit pe suprafața pământului după potop, oamenii L-au uitat din nou pe Dumnezeu și și-au stricat căile înaintea Sa. Necumpătarea, sub toate formele ei, a crescut până când aproape întreaga lume a ajuns sub stăpânirea ei. Orașe întregi au fost măturate de pe fața pământului din pricina crimelor și nelegiuirilor revoltătoare care le făcuseră să fie o pată în câmpul superb al lucrărilor create ale lui Dumnezeu. Satisfacerea poftei nefirești a dus la păcate care au provocat nimicirea Sodomei și Gomorei. Dumnezeu a pus căderea Babilonului pe seama lăcomiei și beției lui. Îngăduința apetitului și pasiunii a fost temelia tuturor păcatelor lor.DH 147.3

    Esau biruit de apetit

    232. Esau a poftit o mâncare favorită și și-a sacrificat dreptul de întâi născut spre a-și satisface pofta. După ce pofta lui senzuală a fost satisfăcută, el și-a văzut nebunia, dar n-a găsit loc pentru pocăință, deși a căutat-o grijuliu și cu lacrimi. Există foarte mulți care sunt asemenea lui Esau. El reprezintă o categorie de oameni care au o binecuvântare specială, valoroasă, la îndemâna lor — moștenirea nepieritoare, viață care durează tot atât de mult ca și viața lui Dumnezeu, Creatorul Universului, fericire nemăsurată și o greutate veșnică de slavă, dar care s-au lăsat timp atât de îndelungat în voia apetitului, pasiunilor și înclinațiilor, încât puterea lor de a discerne și de a aprecia valoarea lucrurilor a slăbit.DH 148.1

    Esau a avut o dorință deosebită, puternică, pentru un anumit fel de mâncare și și-a satisfăcut eul timp atât de îndelungat, încât n-a simțit nevoia să se abată de la ispititoarea și râvnita mâncare. El se gândea la ea fără să facă nici un efort deosebit de a-și înfrâna apetitul, până ce puterea apetitului a înfrânt orice alt gând și l-a luat în stăpânire, iar el și-a închipuit că va suferi o mare neplăcere și chiar moartea dacă nu va putea să obțină acea mâncare deosebită. Cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât dorința lui se întărea tot mai mult, până ce dreptul de întâi născut, care era sacru, și-a pierdut valoarea și sfințenia. — Testimonies for the Church 2:38 (1868).DH 148.2

    Pofta de carne a lui Israel

    233. Când Dumnezeul lui Israel și-a scos poporul din Egipt, i-a oprit într-o mare măsură să consume carne, dar le-a dat pâine din cer și apă din stânca de cremene. Ei n-au fost mulțumiți cu acestea. Urau hrana ce li se dădea și își doreau să fie înapoi în Egipt, unde puteau sta lângă oalele cu carne. Preferau să suporte robia și chiar moartea decât să fie lipsiți de carne. Dumnezeu le-a satisfăcut dorința, dându-le carne și lăsându-i să mănânce până când lăcomia lor a provocat o urgie din cauza căreia mulți au murit. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 43, 44] Counsels on Health, 111, 112 (1890).DH 148.3

    Toate acestea sunt exemple

    Ar putea fi citat exemplu după exemplu pentru a arăta efectele faptului de a ceda poftei. Primilor noștri părinți li s-a părut o chestiune neînsemnată de a călca porunca lui Dumnezeu prin acea faptă singulară — a mânca dintr-un pom care era atât de frumos la vedere și plăcut la gust, dar aceasta a pus capăt supunerii lor față de Dumnezeu și a deschis porțile unui torent de vină și nenorocire care a potopit pământul.DH 149.1

    Lumea astăzi

    Nelegiuirea și boala au crescut de la o generație la alta. Necumpătarea în mâncare și băutură și îngăduirea pasiunilor josnice au amorțit facultățile nobile ale omului. Rațiunea, în loc să fie cea care conduce, a ajuns să fie într-o măsură alarmant de mare roaba apetitului. A fost satisfăcută o dorință crescândă pentru mâncare bogată până când a devenit o modă să se aglomereze în stomac toate delicatesele posibile. Apetitul este satisfăcut cu o reținere prea puțin manifestată, în special la petrecerile de divertisment. Sunt servite prânzuri bogate și cine târzii, constând în cărnuri foarte asezonate, cu sosuri grele, prăjituri, plăcinte, glazuri, ceai, cafea etc. Nu-i de mirare cu o asemenea dietă că oamenii sunt trași la față și suferă agonii de nespus din pricina dispepsiei.DH 149.2

    234. Mi-a fost arătată starea prezentă de stricăciune a lumii. Priveliștea a fost îngrozitoare. M-am mirat că locuitorii pământului nu au fost nimiciți, asemenea locuitorilor Sodomei și Gomorei. Am văzut suficiente motive pentru starea actuală de degenerare și mortalitate din lume. Pasiunea oarbă controlează rațiunea și, cum este cazul multora, este sacrificat fiecare considerent înalt în favoarea poftei trupești.DH 149.3

    Primul mare păcat a fost necumpătarea în mâncare și băutură. Bărbații și femeile s-au făcut singuri robi ai apetitului. Sunt necumpătați în muncă. Este făcut un mare efort prin munca grea depusă pentru a obține pentru mesele lor o hrană care le vatămă foarte mult organismul deja suprasolicitat. Femeile petrec o mare parte din timpul lor stând aplecate deasupra unei mașini de gătit încinse, preparând mâncare asezonată din belșug cu condimente care să satisfacă gustul. Ca o consecință, copiii sunt neglijați și nu primesc o educație morală și religioasă. Mama care este solicitată excesiv în muncă neglijează cultivarea unei firi blânde, care reprezintă razele de soare ale căminului. Considerentele de importanță veșnică devin secundare. Tot timpul trebuie să fie folosit, în vederea satisfacerii apetitului, pentru pregătirea acelor lucruri care ruinează sănătatea, creează o dispoziție nesuferită și întunecă facultățile gândirii. — Spiritual Gifts 4a:131, 132 (1864).DH 149.4

    235. Dăm pretutindeni peste necumpătare. O vedem în vagoanele de cale ferată, pe vasele cu abur și oriunde ne îndreptăm; și ar trebui să ne întrebăm ce facem pentru a salva sufletele din strânsoarea ispititorului. Satana este activ fără încetare pentru a aduce neamul omenesc cu totul sub controlul său. Cel mai puternic avantaj pe care-l are asupra omului este acela manifestat prin apetit, și pe acesta încearcă să-l stimuleze prin toate modalitățile posibile. Toate stimulentele artificiale sunt vătămătoare și cultivă dorința de a consuma alcool. Cum îi putem lumina pe oameni și cum putem preveni relele îngrozitoare care rezultă din folosirea acestor lucruri? Am făcut noi tot ce am putut în această direcție? — Christian Temperance and Bible Hygiene, 16 (1890).DH 150.1

    Închinarea la altarul apetitului pervertit

    236. Dumnezeu a dat poporului Său o mare lumină, și totuși noi nu suntem scutiți de ispite. Cine dintre noi caută ajutor la zeii Ecronului? Să privim la acest tablou care nu este luat din imaginația noastră. La câți, chiar dintre adventiștii de ziua a șaptea, pot fi văzute caracteristicile lui? Un om bolnav — în aparență foarte lucid, și totuși îngust în vederi și înfumurat — mărturisind deschis disprețul său pentru legile sănătății și ale vieții, pe care mila divină ne-a condus, ca popor, să le primim. Hrana sa trebuie să fie preparată într-un fel care să satisfacă pofta lui bolnăvicioasă. Decât să stea la o masă unde este servită o hrană sănătoasă, el va fi un client obișnuit al restaurantelor, pentru că acolo își poate satisface apetitul fără nici o restricție. Este un apărător elocvent al cumpătării, dar nesocotește principiile ei fundamentale. El dorește o ușurare, dar refuză să o obțină cu prețul lepădării de sine. Acest om se închină la altarul unui apetit pervertit. El este un idolatru. Puterile care, sfințite și înnobilate, puteau fi folosite spre onoarea lui Dumnezeu sunt slăbite și aduc puțină slujire. Un temperament irascibil, un creier confuz și niște nervi zdruncinați sunt printre rezultatele nesocotirii legilor naturale. El este ineficient, nu te poți baza pe el. — Testimonies for the Church 5:196, 197 (1882).DH 150.2

    Biruința lui Hristos în locul nostru

    237. În pustia ispitei, Hristos S-a confruntat cu ispitele majore care îl asaltează pe om. Acolo, cu mâinile goale, a dat piept cu dușmanul cel viclean și rafinat și l-a biruit. Prima mare ispită a fost asupra apetitului; a doua, încumetarea; a treia, dragostea de lume. Satana a biruit milioane de oameni, ispitindu-i să-și îngăduie poftele. Prin satisfacerea gustului, sistemul nervos se excită și puterea creierului slăbește, aducându-l în imposibilitatea de a gândi cu calm sau rațional. Mintea este dezechilibrată. Facultățile ei, nobile sunt pervertite pentru a sluji senzualității animalice, iar interesele ei sfinte, veșnice, nu sunt luate în seamă. Când acest obiectiv este atins, Satana poate veni cu celelalte două ispite principale și poate găsi cu ușurință acces. Numeroasele sale forme de ispite cresc din aceste trei puncte de căpetenie. — Testimonies for the Church 4:44 (1876).DH 151.1

    238. Dintre toate lecțiile pe care trebuie să le învățăm din ispita cea mare pe care a avut-o Domnul la început, nici una nu este mai mare ca aceea privind puterea de stăpânire asupra poftelor și pasiunilor. În toate veacurile, ispitele care făceau apel la natura fizică au avut cel mai mare efect pentru a corupe și a degrada omenirea. Prin necumpătare, Satana lucrează la distrugerea puterilor mintale și morale pe care Dumnezeu le-a dat omului ca pe o înzestrare prețioasă. În felul acesta, omul nu mai este în stare să aprecieze lucrurile care au valoare veșnică. Printr-o afundare de bună voie în cele senzuale, Satana caută să șteargă din suflet orice asemănare cu Dumnezeu.DH 151.2

    Nebuneasca dedare la plăceri împreună cu bolile și decăderea aduse de aceste stări care au existat înainte de întâia venire a lui Hristos vor exista din nou cu o putere și mai mare spre rău la a doua Sa venire. Hristos a spus că starea lumii va fi ca în zilele dinaintea potopului și ca în Sodoma și Gomora. Toate întocmirile gândurilor din inimă vor fi îndreptate în fiecare zi numai către rău. Noi trăim acum în pragul acestei vremi îngrozitoare și trebuie să luăm la inimă învățătura pe care ne-o dă postul Mântuitorului. Numai prin chinurile de nedescris pe care le-a suferit Hristos putem aprecia câte rele aduce după sine dedarea neînfrânată la poftă. Pilda Sa ne spune că singura noastră nădejde de viață veșnică este de a aduce poftele și pasiunile sub conducerea voii lui Dumnezeu. — Hristos, Lumina lumii, 122, 123 (1898).DH 151.3

    Priviți la Mântuitorul

    În propria noastră putere este cu neputință să aducem la tăcere pretențiile firii noastre decăzute. Pe calea aceasta Satana va aduce ispitele asupra noastră. Hristos știe că vrăjmașul va veni la orice ființă omenească, încercând să profite de slăbiciunile moștenite și să ademenească prin minciunile și viclenia lui pe toți aceia care nu și-au pus încrederea în Dumnezeu. Mergând prin locurile prin care trebuie să treacă omul, Domnul a pregătit calea pentru ca noi să biruim. El nu vrea ca noi să fim mai slabi în lupta cu Satana. El nu vrea ca noi să ne lăsăm speriați sau descurajați de atacurile șarpelui. “Îndrăzniți”, zice El, “Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33.)DH 152.1

    Cel ce se luptă împotriva poftei, să privească la Mântuitorul în pustia ispitei, să-L vadă în agonie pe cruce când a strigat: “Mi-e sete”. El a suportat toate câte pot fi suportate și de noi. Biruința Lui este biruința noastră.DH 152.2

    Isus S-a sprijinit pe înțelepciunea și tăria Tatălui Său ceresc. El declară: “Domnul, Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am rușinat ... știu că nu voi fi dat de rușine.... Iată, Domnul, Dumnezeu Mă ajută”. Arătând spre pilda pe care ne-o dă, El ne spune: “Cine dintre voi se teme de Domnul...! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui.” (Isaia 50, 7-10.)DH 152.3

    “Vine stăpânitorul lumii acesteia”, a spus Isus. “El n-are nimic în Mine.” (Ioan 14, 30.) În El nu se găsea nimic care să răspundă la amăgirile lui Satana. El nu S-a lăsat ademenit de păcat. Nici chiar printr-un gând nu S-a supus ispitei. Așa poate să fie și cazul nostru. Făptura omenească a lui Hristos era unită cu cea dumnezeiască; El era pregătit de luptă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtași la natura Sa dumnezeiască. Câtă vreme suntem legați de El prin credință, păcatul nu mai are putere asupra noastră. Dumnezeu apucă mâna credinței noastre și o ajută să țină tare dumnezeirea lui Hristos, ca noi să putem ajunge la desăvârșirea caracterului.DH 152.4

    239. Satana vine la om, așa cum a venit și la Hristos, cu ispitele lui copleșitoare, pentru a-l face să-și îngăduie pofta. El își cunoaște bine puterea de a birui pe om în acest punct. I-a învins pe Adam și pe Eva în Eden în privința apetitului, și aceștia și-au pierdut căminul fericit. Ce nenorocire și nelegiuire au umplut lumea noastră ca o consecință a căderii lui Adam! Orașe întregi au fost șterse de pe fața pământului din pricina crimelor oribile și a nelegiuirii revoltătoare care le-au făcut să fie o pată asupra universului. Îngăduința poftei a fost temelia tuturor păcatelor lor. — Testimonies for the Church 3:561 (1875).DH 153.1

    240. Hristos a început lucrarea de răscumpărare exact acolo unde a început ruina. Prima Sa punere la probă a fost în același punct în care a căzut Adam. Satana biruise o mare parte din neamul omenesc prin ispita care viza apetitul, iar succesul acesta l-a făcut să simtă că are în mâinile sale controlul asupra acestei planete căzute. Însă a descoperit în persoana lui Hristos pe Unul care era în stare să i Se opună și a părăsit ca învins câmpul de bătaie. Isus a spus: “El nu are nimic în Mine.” Biruința Sa este o asigurare că și noi putem ieși victorioși în conflictele noastre cu vrăjmașul. Dar nu este intenția Tatălui nostru ceresc aceea de a ne mântui fără să existe și din partea noastră un efort de a coopera cu Hristos. Trebuie să împlinim ceea ce ține de noi, iar puterea divină, unindu-se cu eforturile noastre, va aduce biruința. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 16 (1890).DH 153.2

    [Hristos a exercitat în favoarea noastră o stăpânire de sine mai mare decât foamea sau moartea — 295.]

    [Prin postul Său, Hristos a fost întărit pentru a putea răbda; biruința Sa, o încurajare pentru toți — 296.]

    [Când a fost ispitit în modul cel mai îngrozitor, Hristos nu a mâncat nimic — 70.]

    [Puterea ispitei de a ne îngădui apetitul evaluată după supliciul lui Hristos în timpul postului Său — 298.]

    Exemplul biruinței lui Daniel

    241. Ispitele pentru îngăduirea apetitului au o putere ce poate fi biruită numai de ajutorul pe care îl poate da Dumnezeu. Însă la fiecare ispită avem făgăduința lui Dumnezeu că va fi o cale de scăpare. Atunci de ce sunt învinși atât de mulți? Pentru că nu-și pun încrederea în Dumnezeu. Ei nu se folosesc de mijloacele furnizate pentru siguranța lor. De aceea, scuzele aduse pentru satisfacerea apetitului nu au nici o greutate înaintea lui Dumnezeu.DH 154.1

    Daniel își prețuia calitățile omenești, dar nu-și punea încrederea în acestea. Încrederea lui era în acea tărie pe care Dumnezeu a promis-o tuturor celor care vor veni la El într-o dependență umilă, bizuindu-se pe de-a-ntregul pe puterea Sa.DH 154.2

    El și-a luat în inimă hotărârea că nu se va întina cu porția de carne ce-i revenea de la împărat și nici cu vinul pe care-l bea acesta; căci știa că o asemenea dietă nu-i va întări puterile fizice sau spori capacitatea intelectuală. El nu voia să folosească vinul și nici vreun alt stimulent nefiresc; nu voia să facă nimic pentru a-și întuneca mintea; iar Dumnezeu i-a dat “știință și pricepere pentru tot felul de scrieri, și înțelepciune” și de asemenea l-a făcut “priceput în toate vedeniile și în toate visele.”...DH 154.3

    Părinții lui Daniel îl educaseră din copilărie în obiceiuri de strictă cumpătare. Îl învățaseră că trebuie să se conformeze legilor naturii în toate deprinderile sale; că mâncatul și băutul aveau o influență directă asupra naturii sale fizice, intelectuale și morale și că era răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru calitățile lui; căci el le păstra pe toate ca fiind un dar de la Dumnezeu și nu trebuia, prin nici o acțiune de-a sa, să le slăbească sau să le deprecieze. Ca rezultat al acestei învățături, Legea lui Dumnezeu a fost înălțată în mintea sa și respectată cu sfințenie în inima lui. În timpul primilor ani de captivitate, Daniel a trecut printr-un supliciu, acela de a se familiariza cu grandoarea de la curte, cu ipocrizia și cu păgânismul. Într-adevăr, ce școală ciudată care să-l pregătească pentru o viață de sobrietate, hărnicie și credincioșie! Și el a trăit cu toate acestea necorupt de atmosfera răului de care era înconjurat.DH 154.4

    Experiența lui Daniel și a tinerilor săi tovarăși ilustrează foloasele care pot rezulta dintr-o dietă a cumpătării și arată ce va face Dumnezeu pentru aceia care vor coopera cu El pentru purificarea și înălțarea sufletului. Ei I-au adus cinste lui Dumnezeu și au fost o lumină foarte strălucitoare la curtea Babilonului.DH 155.1

    În această istorisire auzim glasul lui Dumnezeu care ni se adresează în mod individual, îndemnându-ne să culegem razele prețioase de lumină în ce privește subiectul cumpătării creștine și să ne plasăm într-o legătură corectă cu legile sănătății. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 22, 23 (1890).DH 155.2

    242. Ce ar fi fost dacă Daniel și tovarășii lui ar fi făcut un compromis cu acei ofițeri păgâni și ar fi cedat presiunii momentului, mâncând și bând ceea ce era obișnuit pentru babilonieni? Acel singur prilej de îndepărtare de principiu le-ar fi slăbit percepția a ceea ce este drept și aversiunea pe care o aveau față de ceea ce este rău. Îngăduirea apetitului ar fi presupus sacrificarea vigorii fizice, a limpezimii intelectului și puterii spirituale. Un pas greșit ar fi condus probabil la alții, până când, legătura lor cu cerul fiind ruptă, ar fi fost dezrădăcinați de curentul ispitei. — [The Review and Herald, 25 ianuarie, 1881] Counsels on Health, 66.DH 155.3

    [Claritatea minții lui Daniel, datorată unei diete simple și vieții de rugăciune — 117.]

    [Mai multe despre Daniel 33, 34, 117.]

    Datoria noastră creștinească

    243. Când ne dăm seama de cerințele lui Dumnezeu, vom înțelege că cere de la noi să fim cumpătați în toate lucrurile. Scopul creării noastre este să-L slăvim pe Dumnezeu în trupurile și duhurile noastre, care sunt ale Lui. Cum putem face acest lucru când îngăduim apetitului să vatăme puterile fizice și morale? Dumnezeu cere să prezentăm trupurile noastre ca o jertfă vie. Atunci datoria ne ordonă să păstrăm acest corp în cea mai bună stare de sănătate, ca să ne putem conforma cerințelor Lui. “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.” — Testimonies for the Church 2:65 (1868).DH 155.4

    244. Apostolul Pavel scrie: “Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 24-27.)DH 156.1

    Sunt mulți în lume care se lasă în voia unor obiceiuri dăunătoare. Apetitul este legea care-i cârmuiește și, datorită relelor lor deprinderi, simțul moral este umbrit, iar puterea de a discerne lucrurile sfinte este în mare măsură distrusă. Dar pentru creștini este necesar să fie strict cumpătați. Ei ar trebui să-și pună un standard înalt. Cumpătarea în mâncare, băutură și îmbrăcăminte este esențială. Principiul ar trebui să predomine, și nu apetitul sau fantezia. Cei ce mănâncă prea mult sau a căror hrană este de o calitate îndoielnică sunt lesne conduși la risipă și la “multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare.” (1 Timotei 6, 9.) Cei care sunt “împreună lucrători cu Dumnezeu” ar trebui să folosească orice fărâmă a influenței lor pentru a încuraja răspândirea adevăratelor principii ale cumpătării.DH 156.2

    Este mare lucru să fii credincios față de Dumnezeu. El are pretenții asupra tuturor celor care sunt angajați în slujba Sa. El dorește ca mintea și corpul să fie păstrate în cea mai bună stare de sănătate, fiecare putere și înzestrare să se afle sub controlul divin și cât de viguroase le pot face obiceiurile atente, de strictă cumpătare! Noi avem obligația față de Dumnezeu de a ne consacra Lui fără rezervă, cu trup și suflet, cu toate facultățile considerate ca daruri date de El, spre a fi folosite în slujba Lui.DH 156.3

    Toate energiile și însușirile noastre trebuie să fie mereu întărite și dezvoltate în cursul acestui timp de probă. Numai aceia care apreciază aceste principii și care au fost deprinși să se îngrijească de corpurile lor cu pricepere și în temere de Dumnezeu ar trebui să fie aleși pentru a primi răspunderi în lucrarea aceasta. Acelora care cunosc de multă vreme adevărul, dar care nu pot face deosebire între principiile curate ale neprihănirii și principiile răului, a căror înțelegere cu privire la dreptate, milă și iubirea lui Dumnezeu este umbrită, ar trebui să li se ridice răspunderile. Fiecare comunitate are nevoie de o mărturie clară și tăioasă, dând din trâmbiță un sunet lămurit.DH 156.4

    Dacă putem trezi simțurile morale ale poporului nostru cu privire la subiectul cumpătării, se poate câștiga o mare biruință. Trebuie să se propovăduiască și să se practice cumpătarea în toate lucrurile vieții acesteia. Cumpătarea în mâncare, băutură, dormit și îmbrăcat este unul din marile principii ale vieții religioase. Adevărul adus în sanctuarul sufletului va duce la îngrijirea corpului. Nimic din câte privesc sănătatea ființei omenești nu trebuie să fie privit cu nepăsare. Binele nostru veșnic depinde de felul în care folosim în viața aceasta timpul, puterea și influența noastră. — Testimonies for the Church 6:374, 375 (1900).DH 157.1

    Robi ai apetitului

    245. Există o categorie de oameni care mărturisesc credința în adevăr, care nu folosesc tutunul, tutunul de prizat, ceaiul sau cafeaua și totuși sunt vinovați de satisfacerea apetitului într-alt fel. Ei poftesc cărnuri foarte asezonate, cu sosuri grele, iar apetitul lor a devenit atât de pervertit, încât nu pot fi mulțumiți nici măcar cu carne, dacă aceasta nu este pregătită în modul cel mai vătămător. Stomacul este adus într-o stare de febrilitate, organele digestive sunt împovărate excesiv și stomacul lucrează din greu totuși pentru a scăpa de volumul mare de hrană pe care a fost forțat să-l primească. După ce stomacul și-a îndeplinit sarcina, ajunge epuizat, lucru care provoacă o stare de slăbiciune. În acest punct, mulți sunt înșelați și gândesc că lipsa de mâncare este cea care produce asemenea senzații și, fără să-i lase stomacului timp pentru a se odihni, consumă alte alimente, care pe moment îndepărtează slăbiciunea. Și cu cât este satisfăcut mai mult apetitul, cu atât vor fi mai mari strigătele sale pentru a fi îngăduit. Această slăbiciune este în general rezultatul consumului de carne, al faptului de a mânca prea des și prea mult....DH 157.2

    Pentru că așa este moda, în armonie cu un apetit morbid, prăjiturile grele, plăcintele și budincile și toate lucrurile vătămătoare sunt îngrămădite în stomac. Masa trebuie umplută cu multe feluri, căci altfel apetitul stricat nu poate fi satisfăcut. De dimineață, acești robi ai apetitului au adesea o respirație urât mirositoare și o limbă încărcată. Ei nu se bucură de sănătate și se întreabă de ce suferă de dureri, dureri de cap și felurite alte rele. Mulți mănâncă de trei ori pe zi și iarăși, chiar înainte de a merge la culcare. Într-un timp scurt, organele digestive sunt epuizate, căci nu au avut deloc timp să se odihnească. Aceștia devin niște dispeptici nefericiți și se întreabă ce anume i-a adus în această stare. Cauza a adus rezultatul sigur. Masa următoare nu ar trebui luată înainte ca stomacul să fi avut timp să se odihnească după lucrarea de a digera masa precedentă. Dacă totuși se ia și o a treia masă, ar trebui să fie ușoară și cu mai multe ore înainte de a merge la culcare.DH 158.1

    Mulți sunt atât de devotați necumpătării, încât sub nici un considerent nu-și vor schimba calea de a se complăcea în lăcomie. Ei și-ar sacrifica mai degrabă sănătatea și ar muri înainte de vreme decât să-și înfrâneze pofta nestăpânită. Și există mulți care sunt neștiutori în ce privește legătura care există între modul în care mănâncă și beau și sănătate. Dacă ar fi cu putință ca aceștia să fie luminați, ei ar putea avea curajul moral de a-și tăgădui apetitul, de a mânca mai puțin și numai din acea hrană care este sănătoasă și, prin calea pe care au urmat-o, ar scăpa de multă suferință. — Spiritual Gifts 4a:129-131 (1864).DH 158.2

    Educați apetitul

    Persoanele care și-au satisfăcut apetitul mâncând fără reținere carne, sosuri foarte asezonate și tot felul de prăjituri grele și dulcețuri nu se pot bucura de îndată de o dietă simplă, sănătoasă și nutritivă. Gustul lor este atât de pervertit, încât nu sunt deloc îmbiați de o dietă cu fructe, pâine simplă și legume. Ei nu trebuie să se aștepte să aibă de la început plăcere pentru mâncarea atât de diferită de cea pe care și-au îngăduit s-o consume. Dacă nu se pot bucura de la început de hrana simplă, ei ar trebui să postească atât cât sunt în stare. Acel post se va dovedi pentru ei de un mai mare folos decât medicamentele, căci stomacul, de care s-a făcut abuz, va afla acea odihnă de care demult avea nevoie, iar foamea reală poate fi potolită printr-o dietă simplă. Va fi nevoie de timp pentru ca gustul să-și revină după abuzul la care a fost supus și să-și recâștige tonusul natural. Însă perseverența pe calea tăgăduirii de sine în privința mâncatului și băutului va face curând ca hrana simplă și hrănitoare să fie gustoasă, și aceasta va fi după puțin timp mâncată cu mai mare satisfacție decât gurmandul care se bucură de delicatesele lui bogate.DH 158.3

    Stomacul nu este iritat cu carne și împovărat excesiv, ci este într-o stare sănătoasă și se poate achita de sarcina sa fără eforturi. Nu ar trebui să existe nici o întârziere în reformă. Ar trebui să fie făcute eforturi de a păstra cu grijă forța vitală care ne mai rămâne, prin eliberarea de orice povară excesivă. Se poate ca stomacul să nu-și recapete niciodată în întregime sănătatea, însă o strategie dietetică corectă va opri o continuare a debilitării și mulți își vor reveni mai mult sau mai puțin — aceasta numai dacă nu au mers foarte departe cu actul de sinucidere din lăcomie.DH 159.1

    Cei care acceptă să devină robi ai unui apetit nestăpânit merg adesea și mai departe și se înjosesc și mai mult, satisfăcându-și pasiunile stricate care au fost stârnite prin necumpătarea în mâncat și băut. Ei dau frâu liber pasiunilor până când sănătatea și intelectul suferă mult. Facultățile rațiunii sunt într-o mare măsură distruse de obiceiurile rele.DH 159.2

    Efectul îngăduinței poftei în plan fizic, mintal, moral

    246. Mulți studenți se află într-o stare deplorabilă de ignoranță în privința faptului că dieta exercită o influență puternică asupra sănătății. Unii nu au făcut un efort hotărât pentru a-și stăpâni apetitul sau a păzi regulile corecte în ce privește dieta. Ei mănâncă prea mult chiar și la mesele lor și unii mănâncă între mese ori de câte ori se arată o ispită. Dacă aceia care mărturisesc că sunt creștini doresc să rezolve chestiunile care-i încurcă atât de mult, și anume de ce sunt mințile lor atât de leneșe, de ce aspirațiile lor religioase sunt atât de anemice, de multe ori nu trebuie să meargă mai departe de masă; aici sunt destule cauze — dacă nu ar mai fi deloc altele.DH 159.3

    Mulți se despart de Dumnezeu prin satisfacerea apetitului. Acela care vede căderea unei vrăbii, care cunoaște numărul firelor de păr din capul cuiva notează păcatul celor care își îngăduie un apetit pervertit cu prețul slăbirii puterilor fizice, întunecând intelectul și amorțind percepția morală. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 83 (1890).DH 159.4

    O zi viitoare a părerilor de rău

    247. Prin alimentația în exces și satisfacerea pasiunilor senzuale, mulți își pierd capacitatea de muncă, atât intelectuală, cât și fizică. Înclinațiile senzuale sunt întărite, în timp ce natura morală și spirituală este slăbită. Când vom sta în jurul marelui tron alb, ce raport vor prezenta atunci viețile multora! Atunci vor vedea ce ar fi putut realiza dacă nu ar fi degradat puterile ce le-au fost date de către Dumnezeu. Atunci își vor da seama ce grad de măreție intelectuală ar fi putut atinge dacă I-ar fi dat lui Dumnezeu toate puterile fizice și mintale pe care El li le-a încredințat. În agonia remușcărilor, ei își vor dori fierbinte să-și reprimească viețile pentru a le trăi din nou. — Testimonies for the Church 5:135 (1882).DH 160.1

    [Efectele mentale și fizice ale alimentației în exces — 219, 220.]

    Pofta nefirească să fie stăpânită

    248. Providența a condus poporul lui Dumnezeu în afara obiceiurilor extravagante ale lumii, departe de îngăduirea apetitului și a pasiunii, pentru a lua poziție pe platforma tăgăduirii de sine și a cumpătării în toate lucrurile. Poporul pe care îl conduce Dumnezeu va fi deosebit. Copiii Lui nu vor fi asemenea lumii. Dacă vor urma călăuzirea lui Dumnezeu, vor împlini scopurile Sale, vor supune voința lor voinței Sale. Hristos va locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu le cere copiilor Săi o tăgăduire de sine care să le vatăme tăria fizică. El le cere să asculte de legile naturale pentru a-și păstra sănătatea fizică. Calea naturală este drumul marcat de El, și acesta este suficient de larg pentru orice creștin. Cu o mână generoasă, Dumnezeu ne-a pus la îndemână daruri bogate și variate pentru subzistența și bucuria noastră. Pentru ca noi să ne bucurăm însă de un apetit natural, care va păstra sănătatea și va prelungi viața, El limitează pofta. Domnul spune: Atenție! Limitați, tăgăduiți apetitul nefiresc. Dacă ne facem un apetit pervertit, violăm legile făpturii noastre și ne asumăm responsabilitatea de a fi abuzat de trupurile noastre și de a fi adus boală asupră-ne. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 150, 151 (1890).DH 160.2

    249. Cei care au primit învățătură în privința relelor rezultate din folosirea alimentelor din carne, a ceaiului, a cafelei și a preparatelor alimentare grele și nesănătoase și care sunt hotărâți să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfă nu vor continua să-și satisfacă apetitul cu alimente pe care le cunosc ca fiind vătămătoare. Dumnezeu cere ca apetitul să fie curățat și ca tăgăduirea de sine să fie practicată în privința acelor lucruri care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare ce va trebui făcută înainte ca poporul Său să poată sta înaintea Lui ca un popor desăvârșit. — Testimonies for the Church 9:153, 154 (1909).DH 161.1

    250. Dumnezeu nu S-a schimbat și nici nu Își propune să schimbe organismul nostru pentru ca noi să putem încălca o singură lege fără a simți efectele violării acesteia. Însă mulți își închid ochii de bună voie față de lumină.... Îngăduindu-și înclinațiile și poftele, ei încalcă legile vieții și sănătății; iar dacă se supun conștiinței, trebuie să fie controlați mai degrabă de principiu în mâncare și îmbrăcăminte decât să fie conduși de înclinație, modă și apetit. — The Health Reformer, septembrie, 1871.DH 161.2

    Eficiența lucrătorilor lui Dumnezeu depinde de stăpânirea apetitului

    251. Prezintă înaintea poporului nevoia de a rezista ispitei de a ne îngădui apetitul. Aici este locul în care cad mulți. Explică foarte strânsa legătură dintre corp și minte și arată nevoia de a le păstra pe amândouă în cea mai bună stare....DH 161.3

    Toți cei care își îngăduie apetitul, care își irosesc energiile fizice și își slăbesc puterea morală vor simți, mai devreme sau mai târziu, pedeapsa care urmează călcării legii organismului.DH 161.4

    Hristos și-a dat viața pentru a căpăta răscumpărarea pentru cel păcătos. Răscumpărătorul lumii a știut că îngăduirea apetitului aduce slăbiciune fizică și amorțește facultățile perceptive, așa încât lucrurile sacre și veșnice nu mai pot fi deslușite. El a știut că cedarea în fața plăcerilor pervertește puterile morale și nevoia cea mare a omului este convertirea — în inimă, minte și suflet — de la viața de îngăduință a propriilor plăceri la o viață de tăgăduire și jertfire de sine. Fie ca Domnul să te ajute, ca slujitor al Său, să faci apel la pastori și să trezești comunitățile adormite. Fă în așa fel, încât lucrarea ta de medic și cea de pastor să se armonizeze. Pentru aceasta au fost înființate sanatoriile noastre, pentru a propovădui adevărul adevăratei cumpătări....DH 161.5

    Ca popor, avem nevoie să facem reformă, și nevoia de reformă o au mai cu seamă pastorii și învățătorii în Cuvânt. Sunt instruită să le spun pastorilor noștri și președinților de conferințe: utilitatea voastră ca lucrători pentru Dumnezeu în lucrarea de recuperare a sufletelor care pier depinde mult de succesul vostru de a birui apetitul. Biruiți dorința de a satisface apetitul și, dacă faceți aceasta, pasiunile voastre vor fi stăpânite cu ușurință. Atunci puterile voastre mintale și morale vor fi mai mari. “Și ei i-au biruit ... prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor.” (Apocalipsa 12, 11.) — Letter 158, 1909.DH 162.1

    Un apel pentru un tovarăș de lucrare

    252. Domnul te-a ales să faci lucrarea Sa, iar dacă tu lucrezi cu grijă, cu prudență, și îți aduci obiceiurile de a mânca sub controlul strict al cunoașterii și rațiunii, vei avea mult mai multe ceasuri plăcute, confortabile, decât dacă ai acționa fără înțelepciune. Acționează frânele, ține-ți apetitul sub o conducere strictă și apoi lasă-te în mâinile lui Dumnezeu. Prelungește-ți viața printr-o supraveghere atentă a propriei tale persoane. — Letter 49, 1892.DH 162.2

    Stăpânirea în dietă face să crească vigoarea

    253. Oamenii care sunt angajați în proclamarea ultimei solii de avertizare a lumii, o solie care urmează să hotărască destinul sufletelor, ar trebui să aplice în viețile lor adevărurile pe care le propovăduiesc altora. Ar trebui să fie un exemplu pentru popor prin felul în care mănâncă și beau și în conversația și comportamentul lor curat. Lăcomia în mâncare, îngăduirea pasiunilor josnice și păcate grozave sunt ascunse sub veșmântul sfințeniei de către mulți reprezentanți declarați ai lui Hristos, pretutindeni în lumea noastră. Există oameni de o destoinicie naturală excelentă, ale căror străduințe nu ajung nici la jumătatea a ceea ce ar putea realiza dacă ar fi cumpătați în toate lucrurile. Îngăduirea apetitului și pasiunii întunecă mintea, micșorează puterea fizică și slăbește tăria morală. Gândurile nu le sunt limpezi. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să atingă inimile ascultătorilor.DH 162.3

    Întrucât primii noștri părinți au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este prin reprimarea hotărâtă a poftei și pasiunii. Abținerea în alimentație și stăpânirea tuturor pasiunilor vor păzi intelectul și vor aduce vigoare mintală și morală, făcându-i pe oameni în stare să-și pună toate înclinațiile sub controlul puterilor superioare și să discearnă răul și binele, sacrul și profanul. Toți cei ce au o înțelegere adevărată a sacrificiului pe care l-a făcut Hristos, părăsindu-și căminul din Cer pentru a veni în această lume ca să-i poată arăta omului, prin propria Sa viață, cum să reziste ispitei, își vor tăgădui cu voioșie eul și vor alege să fie părtași cu Hristos la suferințele Sale.DH 163.1

    Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Cei ce vor birui așa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Pofta și pasiunile ar trebui înfrânate și aduse sub controlul unei conștiințe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit, priceperea să fie limpede, astfel încât lucrăturile lui Satana și capcanele lui să nu fie văzute ca providență a lui Dumnezeu. Mulți își doresc răsplata finală și biruința ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuși să suporte truda, privațiunile și tăgăduirea de sine, așa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere și efort continuu vom birui așa cum a biruit Hristos.DH 163.2

    Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, când, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut puterea morală pentru a câștiga victoria asupra oricărei alte ispite de-a lui Satana. Dar cei ce sunt robi ai poftei nu vor reuși să-și desăvârșească un caracter creștin. Continua păcătuire a omului, timp de șase mii de ani, a adus ca roade boală, durere și moarte. Și, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, ispitele lui Satana de a ne îngădui pofta vor fi mai puternice și mai greu de biruit. — Testimonies for the Church 3:490-492 (1875).DH 163.3

    [Calea jertfirii de sine în alimentație este calea spre sănătate — 473.]

    Legătura dintre obiceiurile alimentare și sfințire

    254. Oricărui om îi va fi imposibil să se bucure de binecuvântările sfințirii în timp ce este egoist și lacom. Astfel de persoane gem sub o povară de slăbiciuni din pricina obiceiurilor greșite de a mânca și a bea, care încalcă legile vieții și ale sănătății. Mulți își slăbesc organele digestive, îngăduindu-și un apetit pervertit. Puterea constituției omenești de a rezista abuzurilor care se fac împotriva ei este minunată; însă obiceiurile greșite de a mânca și a bea în mod excesiv vor slăbi fiecare funcție a corpului. Acești anemici să se gândească ce ar fi putut fi dacă ar fi trăit cumpătat și și-ar fi ajutat sănătatea în loc să abuzeze de ea. Prin satisfacerea apetitului și a pasiunii pervertite, chiar și cei ce mărturisesc că sunt creștini își mutilează organismul în lucrarea lui și își diminuează puterile fizice, mintale și morale. Unii care fac aceasta pretind că sunt sfințiți pentru Dumnezeu; însă o asemenea pretenție este fără nici o bază....DH 164.1

    “Un fiu cinstește pe tatăl său, și sluga pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu, și care ziceți: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’ ‘Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate!’ și dacă ziceți: ‘Cu ce Te-am spurcat?’ ‘Prin faptul că ați zis: “Masa Domnului este de disprețuit!” Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea?’ zice Domnul oștirilor.” (Maleahi 1, 6-8.)DH 164.2

    Să luăm cu grijă aminte la aceste avertizări și mustrări. Deși adresate vechiului Israel, ele nu sunt mai puțin aplicabile poporului de astăzi al lui Dumnezeu. Și ar trebui să luăm în considerație cuvintele apostolului, prin care face apel la frații săi ca, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aducă trupurile lor “ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” (Romani 12, 1.) Aceasta este adevărata sfințire. Nu este doar o teorie, o emoție sau o alcătuire de cuvinte, ci un principiu viu, activ, care intră în viața de fiecare zi. Acesta presupune ca obiceiurile noastre de a mânca, de a bea și de a ne îmbrăca să fie de așa natură, încât să asigure păstrarea sănătății fizice, mintale și morale, pentru a putea aduce trupurile noastre înaintea Domnului — nu ca jertfă stricată de obiceiuri greșite, ci — “ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”.DH 164.3

    Nici unul din cei care mărturisesc că sunt evlavioși să nu privească cu indiferență sănătatea trupească și să nu se înșele singur că necumpătarea nu este păcat și că nu îi va afecta spiritualitatea. Există o legătură strânsă între natura fizică și cea morală. — The Review and Herald, 25 ianuarie, 1881.DH 165.1

    Este nevoie de un caracter hotărât

    255. Pentru a tăgădui apetitul este nevoie de un caracter hotărât. Din lipsa acestei hotărâri, o mulțime de oameni sunt ruinați. Slabi, fără voință, conduși cu ușurință, mulți bărbați și femei eșuează total să fie ceea ce dorește Dumnezeu. Cei care nu au un caracter hotărât nu pot avea succes în lucrarea zilnică de a fi biruitori. Lumea este plină de femei și bărbați nătângi, necumpătați și slabi la minte, și cât de greu le este să devină creștini autentici.DH 165.2

    Ce spune marele Medic Misionar? “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.” (Matei 16, 24.) Este lucrarea lui Satana aceea de a-i ispiti pe oameni să-și ispitească la rândul lor semenii. El se străduiește să-i ademenească pe oameni să lucreze împreună cu el în lucrarea lui de distrugere. Se străduiește să-i facă să se dedea atât de mult satisfacerii apetitului, distracțiilor și nebuniilor excitante — pe care le dorește atât de mult firea omenească, dar pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice cu hotărâre, încât pot fi considerați ca ajutoare ale lui, lucrând împreună cu el pentru a distruge chipul lui Dumnezeu în om.DH 165.3

    Prin ispitele puternice ale domniilor și stăpânirilor, mulți sunt prinși în capcană. Robi ai capriciului apetitului, ei sunt degradați și abrutizați....DH 165.4

    “Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 19.)DH 166.1

    Cei care nu uită niciodată că se află în această legătură cu Dumnezeu nu vor introduce în stomacul lor hrană care face pe plac poftei, dar care vatămă organele digestive. Ei nu vor strica proprietatea lui Dumnezeu, dedându-se la obiceiuri incorecte de a mânca, de a bea sau de a se îmbrăca. Vor avea mare grijă de mașinăria umană, dându-și seama că trebuie să facă acest lucru pentru a putea lucra împreună cu Dumnezeu. El dorește ca ei să fie sănătoși, fericiți și utili. Însă pentru aceasta, trebuie să-și alinieze voința de partea voinței Sale. — Letter 166, 1903.DH 166.2

    256. Pretutindeni se întâlnesc ispite fermecătoare de a urma poftele trupești, poftele ochiului și mândria vieții. Numai exercitarea principiului ferm și controlul strict al poftelor și pasiunilor ne vor purta în siguranță prin viață, toate acestea în Numele lui Isus Biruitorul. — The Health Reformer, mai, 1878.DH 166.3

    Încercarea inutilă de a face reformă treptat

    257. Când se face un efort pentru a-i lumina în acest punct (folosirea băuturilor spirtoase și a tutunului), unii spun: Mă las treptat. Dar Satana râde de toate hotărârile de acest fel. El spune: Aceștia sunt sigur în puterea mea. Nu mă tem de ei în acest punct. Dar știe că nu are nici o putere asupra omului care, atunci când păcătoșii îl ademenesc, are curajul moral de a spune un “nu” hotărât și pe față. O astfel de persoană a renunțat clar la compania diavolului și, atâta vreme cât se prinde de Isus Hristos, este în siguranță. El stă acolo unde îngerii cerești au posibilitatea de a veni în legătură cu el, dându-i puterea morală de a birui. — Manuscript 86, 1897.DH 166.4

    Apelul lui Petru

    258. Apostolul Petru a înțeles legătura care există între minte și trup și și-a ridicat vocea într-un avertisment pentru frații săi: “Prea iubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” (1 Petru 2, 11.) Mulți privesc acest text ca o avertizare doar împotriva destrăbălării; dar are o semnificație mult mai mare. Ea interzice orice satisfacere vătămătoare a apetitului sau pasiunii. Fiecare poftă pervertită devine o patimă agresivă. Ne-a fost dat apetitul pentru un motiv bun, nu pentru a deveni un slujitor al morții prin pervertirea lui, degenerând astfel în “poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul”....DH 166.5

    Puterea ispitei de a ne îngădui apetitul poate fi evaluată numai după chinul de nespus al Răscumpărătorului nostru în timpul acelui post lung din pustie. El știa că satisfacerea unui apetit pervertit avea să amorțească într-atât receptivitatea omului, încât lucrurile sacre nu mai puteau fi deosebite. Adam a căzut prin îngăduirea apetitului; Hristos a biruit prin tăgăduirea apetitului. Și singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este printr-un autocontrol ferm. Dacă puterea apetitului satisfăcut apăsa cu atâta putere asupra neamului omenesc încât, pentru a-i frânge strânsoarea, Fiul divin al lui Dumnezeu, în locul omului, a fost nevoit să rabde un post de aproape șase săptămâni, ce lucrare stă înaintea creștinului! Cu toate acestea, oricât de mare ar fi lupta, el poate birui. Cu ajutorul acelei puteri divine care a învins cele mai arzătoare ispite pe care le-a putut inventa Satana, și el poate avea un succes total în războiul pe care-l duce împotriva răului și, la sfârșit, va putea să poarte cununa celui biruitor în Împărăția lui Dumnezeu. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 53, 54 (1890).DH 167.1

    Prin puterea voinței și harul lui Dumnezeu

    259. Prin apetit, Satana controlează mintea și întreaga făptură. Mii de oameni care ar fi putut trăi au coborât în mormânt ca niște epave fizice, mintale și morale pentru că și-au jertfit toate puterile în scopul satisfacerii apetitului. Necesitatea ca oamenii acestei generații să cheme în ajutorul lor puterea voinței, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a învinge ispitele lui Satana și a se împotrivi și celei mai mici îngăduințe a apetitului pervertit, este cu mult mai mare decât a fost cu mai multe generații în urmă. Însă cei din generația de acum au mai puțină putere de stăpânire decât cei care au trăit atunci. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 37 (1890).DH 167.2

    260. Puțini au rezistență morală pentru a rezista ispitei, mai ales în privința apetitului, și de a practica tăgăduirea de sine. Pentru unii este o ispită prea mare să reziste să-i vadă pe alții cum iau cea de-a treia masă; și își imaginează că sunt flămânzi, când simțământul pe care-l au nu este un apel primit de la stomac prin care acesta cere hrană, ci o dorință a minții, care nu a fost întărită prin principii solide și disciplinată în direcția tăgăduirii de sine. Zidurile autocontrolului și ale autolimitării nu ar trebui să fie slăbite și demolate în nici o împrejurare. Pavel, apostolul neamurilor, spune: “Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)DH 168.1

    Cei care nu biruie în lucrurile mici nu vor avea putere morală să reziste înaintea ispitelor mai mari. — Testimonies for the Church 4:574 (1881).DH 168.2

    261. Evaluează-ți cu grijă dieta. Studiază de la cauză la efect. Cultivă stăpânirea de sine. Ține pofta sub controlul rațiunii. Nu împovăra niciodată stomacul prin supraalimentare, dar să nu te lipsești de hrana nutritivă și gustoasă necesară pentru o bună sănătate. — The Ministry of Healing, 323 (1905).DH 168.3

    262. În legătura voastră cu necredincioșii, nu îngăduiți să fiți abătuți de la principiile cele drepte. Dacă luați loc la masa lor, mâncați cumpătat și numai hrană ce nu tulbură mintea. Feriți-vă de necumpătare. Voi nu vă puteți îngădui să vă slăbiți puterile mintale sau fizice, ca nu cumva să nu mai fiți în stare să deosebiți lucrurile spirituale. Păstrați-vă mintea astfel încât Dumnezeu să o poată impresiona cu adevărurile prețioase din Cuvântul Său. — Testimonies for the Church 6:336 (1900).DH 168.4

    O chestiune de curaj moral

    263. Unii dintre voi socotesc că au nevoie de cineva care să le spună cât să mănânce. Nu aceasta este calea de urmat. Noi trebuie să acționăm dintr-un punct de vedere moral și religios. Noi trebuie să fim cumpătați în toate lucrurile, pentru că în fața noastră se află o cunună nepieritoare și o comoară cerească. Și acum doresc să le spun fraților și surorilor mele că îmi trebuie curaj moral ca să iau poziție și să mă stăpânesc. N-aș dori să pun aceasta asupra altuia. Voi mâncați prea mult și apoi regretați, și așa continuați să vă gândiți la ceea ce mâncați și beți. Mâncați numai ceea ce este cel mai bun și plecați apoi cu simțământul clar în fața cerului și neavând nici o mustrare de conștiință. Noi nu credem în îndepărtarea de tot a ispitelor, fie de la copii, fie de la cei maturi. Cu toții avem o luptă în fața noastră și trebuie să stăm pe poziție spre a rezista ispitelor lui Satana și dorim să știm că avem puterea să facem acest lucru. — Testimonies for the Church 2:374 (1870).DH 168.5

    264. Am primit o solie pe care să ți-o dau: mănâncă la perioade regulate de timp. Prin obiceiuri greșite în ce privește mâncarea, te pregătești pentru suferințe viitoare. Nu totdeauna este bine să dai curs invitațiilor la masă, chiar dacă acestea sunt făcute de frați și prieteni care doresc să reverse asupra ta multe feluri de mâncare. Știi că poți mânca două sau trei feluri de mâncare la o masă fără să-ți faci rău organelor digestive. Când ești invitat undeva la masă, nu lua în seamă marea varietate de mâncăruri pe care le pun înaintea ta cei care te-au invitat. Aceasta este ceea ce trebuie să faci dacă vrei să fii un străjer credincios. Când ni se pune înainte hrană care, dacă am mânca-o, ar face ca organele noastre digestive să lucreze din greu ore de-a rândul, nu trebuie — dacă vom consuma această mâncare — să dăm vina pe cei care ne-au pus-o înainte. Dumnezeu așteaptă de la noi să hotărâm singuri să mâncăm acea hrană care nu va provoca suferință organelor digestive. — Letter 324, 1905.DH 169.1

    [Trupul să fie un slujitor al minții — 35.]

    [Educarea de timpuriu a apetitului — 346, 353.]

    [Apetitul să fie tăgăduit cu interes și cu zel — 65.]

    [Rugăciunea pentru vindecare înălțată de către cel necumpătat — 29.]

    [Efectul satisfacerii poftei asupra influenței și utilității individului — 72.]

    Biruință prin Hristos

    265. Hristos a dus lupta în punctul apetitului și a ieșit biruitor; și noi putem birui, prin puterea pe care o luăm de la El. Cine va intra pe porți în cetate? Nu aceia care declară că nu pot frânge puterea apetitului. Hristos a rezistat în fața puterii aceluia care vrea să ne țină în robie; deși slăbit de postul său îndelungat de patruzeci de zile, El S-a împotrivit cu succes ispitei și a dovedit prin acest act că, în ce ne privește, cazurile noastre nu sunt lipsite de speranță. Știu că nu putem obține singuri victoria; și cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Mântuitor viu, care este în stare și care vrea să ne dea ajutor! — Christian Temperance and Bible Hygiene, 19 (1890).DH 169.2

    266. O viață curată și nobilă, o viață de biruință asupra apetitului și senzualității este posibilă pentru oricine își va uni voința slabă și șovăitoare a omului, cu voința atotputernică și neclintită a lui Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 176 (1905).DH 170.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents