Apendice 2

O declarație a lui James White despre învățăturile reformei sănătății

[Prezentând un raport despre adunarea de tabără din 1870 din Kansas, pastorul James White a făcut următoarea declarație privind lumina crescândă ce a fost primită asupra reformei sănătății, primejdiile reprezentate de metodele incorecte de a prezenta aceste subiecte și atitudinea pe care o are Ellen White față de anumite poziții extremiste în favoarea cărora pledau unii cu acea ocazie. Ca declarație istorică, aceasta pune în lumină unele învățături ale ei, de care s-a luat act la acea vreme. — Compilatorii.]DH 495.1

Ellen White a vorbit despre chestiunea sanitară într-un mod în care să ofere o deplină satisfacție. Remarcile sale au fost deslușite și puternice, dar cu toate acestea prudente, astfel încât a câștigat de partea ei simțămintele întregii adunări. Ea evită întotdeauna extremele în privința acestui subiect și este precaută să adopte numai acele poziții despre care este foarte sigură că nu vor stârni prejudecăți.DH 495.2

Oamenii devin agitați cu ușurință și capătă prejudecăți când este vorba de subiectul reformei sănătății, dacă cei ce se ocupă de ea sunt neinspirați în alegerea ocaziei sau în ceea ce privește stilul în care o prezintă, mai cu seamă dacă stau înaintea poporului ca extremiști. Unele chestiuni delicate, cum ar fi aceea a “viciilor intime”, nu ar trebui discutate decât foarte rar — sau chiar niciodată, și aceasta numai în articole potrivite, legate de acest subiect. Nici unul din zece predicatori de-ai noștri nu este corect informat și bine pregătit să se ocupe înaintea poporului de chestiunea sănătății, cu diversele ei ramuri. Și cu greu s-ar putea estima cât de mare este prejudiciul adus cauzei adevărului prezent prin calea nepotrivită urmată de cei care au expus în mod greșit, într-un loc și la un moment nepotrivit subiectul reformei sănătății.DH 495.3

“Mai am să vă spun multe lucruri”, a spus Isus, “dar acum nu le puteți purta.” Isus a știut cum să îndrume mintea ucenicilor Săi. Domnul a știut, de asemenea, cum să pună înaintea poporului Său așteptător marele subiect al reformei sănătății, pas cu pas, așa cum erau ei în stare să-l suporte și să-l folosească bine, fără să irite mintea ascultătorilor. Se împlinesc chiar în toamna aceasta douăzeci și doi de ani de când am fost îndreptați să privim asupra efectelor vătămătoare ale tutunului, ceaiului și cafelei, prin mărturia Ellenei White. Dumnezeu a binecuvântat în mod minunat efortul de a îndepărta de la noi aceste lucruri, astfel încât, ca denominațiune, să ne putem bucura — cu foarte puține excepții — de biruința asupra acestor îngăduințe dăunătoare ale apetitului....DH 495.4

Când câștigase o biruință mare asupra acestor lucruri și când Domnul a văzut că eram în stare să purtăm ceva nou, ne-a fost dată lumina despre mâncare și îmbrăcăminte. Și cauza reformei sănătății printre cei din poporul nostru a mers cu consecvență înainte și au fost făcute schimbări mari, mai ales în privința folosirii cărnii de porc, toate acestea până la un anumit punct, când, ca urmare a îmbolnăvirii sale, Ellen White a încetat să mai vorbească și să mai scrie despre subiectul reformei sănătății. Din acel moment, putem data începutul nenorocirilor și greșelilor noastre ca popor referitor la acest subiect.DH 496.1

Iar de când am redevenit activi, Ellen White se simte chemată să vorbească despre subiectul reformei sănătății mai ales din pricina extremelor prezentate de unii reformatori ai sănătății, mai mult decât din oricare alt motiv. Faptul că se așteaptă ca toate sau aproape toate extremele legate de reforma sănătății existente în poporul nostru să primească aprobarea sa categorică este motivul pentru care ea se simte chemată să-și exprime adevăratele sentimente. Poporul trebuie să afle și îi va cunoaște la timpul potrivit poziția față de acest subiect.DH 496.2

În ce privește folosirea tutunului, ceaiului, cafelei, alimentelor din carne și de asemenea îmbrăcămintea, există un consens. În momentul de față însă, ea nu este pregătită să îmbrățișeze poziția extremă în privința sării, zahărului și laptelui. Dacă nu ar mai fi alte motive de a acționa cu precauție privitor la aceste lucruri atât de obișnuite și de larg folosite, există unul suficient de important, anume că mintea multora nu este pregătită să accepte realitatea cu privire la aceste lucruri. Eșuarea completă a unor persoane și distrugerea aproape totală a unor comunități pot fi atribuite în mod clar unor poziții extremiste în dietă prezentate incorect în Review ceva timp în urmă. Rezultatele au fost rele. În vreme ce unii au respins subiectul reformei sănătății din pricina proastei lui tratări, alții, expeditivi și conștiincioși, au abordat poziții extreme, foarte dăunătoare sănătății lor și, în consecință, cauzei reformei sănătății.DH 496.3

În această stare de lucruri, oricât de descurajantă ar fi, Ellen White simte că este chemată să-și reia munca în acest sector al lucrării și, făcând aceasta, va acționa astfel încât concepțiile sale să fie înțelese pe deplin. Ar fi bine totuși să spunem în acest punct că, deși ea nu privește laptele — luat în cantități mari, așa cum se obișnuiește, mâncat cu pâine — ca fiind cel mai sănătos articol alimentar, deocamdată mintea sa nu a fost atenționată decât cu privire la importanța celei mai bune și sănătoase stări a vacii, al cărei lapte este folosit în alimentație. Ea nu se poate alătura acțiunii de difuzare a publicațiilor care adoptă o poziție extremistă asupra chestiunii importante a laptelui, având în vedere lumina prezentă pe care o are despre acest subiect. Astfel de lucrări publicate se pot dovedi destul de bune pentru reformatori bine informați și pot fi un ghid corespunzător în sectorul culinar al Institutului nostru de Sănătate de la Battle Creek, după ce va dispărea de pe mesele acestuia laptele folosit în mod regulat. Și asemenea lucrări pot avea o influență mai mare printre cei din poporul nostru când predicatorii care sunt fervenți reformatori în domeniul sănătății vor renunța la folosirea neîngrădită a laptelui de vacă.DH 497.1

Aici este slăbiciunea noastră legată de acest subiect. Publicațiile noastre, care merg la cei ignoranți și la cei predispuși într-o mare măsură la prejudecăți, sunt cu un pas înainte în unele din aceste puncte față de practicile acelora dintre noi care promovăm reforma sănătății. Ellen White pledează pentru ca această chestiune să fie schimbată în așa fel, încât publicațiile noastre să exprime numai acele idei asupra cărora cei care conduc reforma sunt de comun acord, și atunci să o facă într-un stil care să nu stârnească prejudecăți și să îndepărteze bărbați și femei cumsecade de influența noastră. Lăsați ca acțiunile concordante ale reformatorilor în domeniul sănătății să meargă înainte, fiind urmate apoi de publicații care să prezinte opinii mature, astfel ca și cei mai puțin învățați să le poată înțelege și accepta.DH 497.2

Ellen White consideră că trecerea de la cele mai simple feluri de alimente din carne la o folosire excesivă a zahărului înseamnă a trece “de la rău la mai rău”. Ea ar recomanda o folosire foarte reținută atât a zahărului, cât și a sării. Apetitul poate și ar trebui adus la folosirea moderată a amândurora. În cazul celei din urmă, după câteva săptămâni de folosire moderată a acesteia, mâncarea având o cantitate atât de mică de sare încât ar fi insipidă pentru cel obișnuit să folosească multă sare, ar fi dureros de sărată la gust.DH 497.3

În timp ce la tutun, ceai și cafea se poate renunța dintr-o dată, rând pe rând, totuși, în cazul celor care sunt atât de nefericiți încât să fie robii tuturor acestora, schimbările în alimentație ar trebui făcute cu grijă, una câte una. Și, câtă vreme ea ar spune acest lucru celor ce sunt în primejdia de a face schimbări prea rapide, ar spune și celor care întârzie: asigurați-vă și nu uitați să faceți schimbări. Realitățile cele mai clare cu putință reclamă o modificare a obiceiurilor curente ale vieții, însă acestea să nu fie făcute atât de repede încât să vatăme sănătatea și constituția fizică. — The Review and Herald, 8 noiembrie, 1870.DH 498.1