Nevoile câmpului sudic

Domnul așteaptă de la noi mult mai mult decât I-am dat noi într-o slujire neegoistă pentru oamenii de toate categoriile din statele de sud ale Americii. Câmpul acesta se află chiar la porțile noastre și în el e de făcut o mare lucrare pentru Domnul. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută acum, în timp ce îngerii continuă să rețină cele patru vânturi. Nu e timp de pierdut.7M 220.1

Domnul a așteptat îndelung uneltele omenești prin care să lucreze. Cât de mult trebuie să fie El obligat să mai aștepte ca bărbați și femei să răspundă la chemarea: “Mergeți astăzi și lucrați în via Mea”? Sunt necesari soli ai harului, nu numai în câteva locuri în sud, ci în întregul câmp. Bogați și săraci strigă după lumină.7M 220.2

Bărbați și femei ar trebui să se ofere acum pentru a duce adevărul la drumurile și la gardurile acestui câmp. Sunt mii de persoane care s-ar putea preda lui Dumnezeu pentru slujire. El ar vrea să-i accepte și să lucreze prin ei, făcând din ei soli ai păcii și ai speranței.7M 220.3

Lucrătorii se vor întâlni cu mulți care își vor împietri inima față de convingerea dată de Duhul lui Dumnezeu; dar se vor întâlni și cu mulți care flămânzesc după pâinea vieții și care, primind solia, vor porni să semene sămânța adevărului.7M 220.4

Atunci când Domnul a așezat asupra lui Moise lucrarea de a conduce pe Israel la plecarea din Egipt, i-a dat asigurarea: “Eu voi fi negreșit cu tine”. “Voi merge Eu însumi cu tine, și îți voi da odihnă”. (Exod 3, 12; 33, 14.) Aceeași asigurare este dată celor care merg să lucreze pentru Domnul în câmpul sudic.7M 221.1

Frații mei și surorile mele, rămâneți în comuniune cu Dumnezeu, ca să puteți fi pătrunși de Duhul Lui, și apoi să revărsați asupra altora harul pe care l-ați primit. Pilda Mântuitorului ar trebui să ne inspire ca să depunem eforturi stăruitoare, pline de sacrificiu de sine pentru binele altora. El a venit în lumea aceasta ca un serv neobosit al nevoilor omului. În tot ce a făcut și în tot ce a spus El, se vădea dragostea pentru neamul omenesc pierdut. El a îmbrăcat natura Sa dumnezeiască cu aceea omenească, pentru ca să poată sta printre ființele omenești ca una din ele, un părtaș la sărăcia și durerile lor. Ce viață zbuciumată a trăit El! Zi de zi putea fi văzut intrând în sălașurile umile, pline de lipsă și întristare, aducându-le nădejde celor deznădăjduiți și pace celor abătuți. Aceasta e lucrarea pe care El cere să o facă poporul Său de astăzi. Umil, îndurător, duios, milos, El a mers din loc în loc, făcând bine, ridicând pe cel zdrobit și mângâind pe cel întristat. Nimeni din cei care veneau la El nu a plecat neajutat. Tuturor le aducea nădejde și voie bună. Oriunde mergea, El aducea binecuvântare.7M 221.2

Noi ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că atât de puțini dintre membrii bisericii Sale depun eforturi care să se poată compara cât de cât cu eforturile pe care Domnul dorește ca ei să le depună. Prilejurile pe care El ni le-a dat, făgăduințele pe care El le-a făcut și privilegiile pe care le-a acordat ar trebui să ne inspire cu mult mai mult zel și cu mult mai mult devotament. Fiecare persoană care se adaugă bisericii ar trebui să fie un instrument mai mult pentru realizarea planului Său de mântuire. Fiecare putere a poporului lui Dumnezeu ar trebui să fie devotată lucrării de aducere la El a multor fii și fiice. În slujba noastră nu trebuie să fie nepăsare și egoism. Orice îndepărtare de tăgăduirea de sine și orice slăbire a efortului plin de râvnă înseamnă tot atât de multă putere dată inamicului.7M 221.3