Extinderea biruinței crucii

“El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată împreună cu El, toate lucrurile?” Romani 8, 22.7M 29.1

Atunci când s-a acordat acest Dar minunat și neprețuit, cerul întreg a fost zguduit cu putere, într-un efort de a înțelege iubirea de necuprins a lui Dumnezeu, trezit pentru a deștepta în inima oamenilor o recunoștință pe măsura valorii Darului. Se cuvine deci ca noi, aceia pentru care Hristos și-a dat viața, să ne clătinăm între două păreri? Se cuvine oare să înapoiem lui Dumnezeu numai un strop din calitățile și puterile împrumutate nouă de El? Cum putem face lucrul acesta, bine știind că El, care era Conducătorul întregului cer, a pus deoparte veșmântul Său împărătesc și coroana Sa împărătească și, cunoscând starea de neajutorare a neamului omenesc decăzut, a venit pe pământul acesta, în natura noastră omenească, pentru ca noi să ne putem uni natura omenească cu natura Lui dumnezeiască? El S-a făcut sărac pentru ca noi să putem ajunge în stăpânirea comorii cerești, “o greutate veșnică de slavă”. (2 Corinteni 4, 17.) Pentru ca să ne scape, El S-a coborât de la o umilință la alta, până când El, Hristos, suferindul divino-uman, a fost înălțat pe cruce, ca să atragă pe toți oamenii la Sine. Fiul lui Dumnezeu n-ar fi putut să dea pe față mai multă bunăvoință decât a făcut; nu S-ar fi putut coborî mai jos decât a făcut-o.7M 29.2

Aceasta este taina evlaviei, taină care a inspirat puterile cerești să lucreze în așa fel prin natura omenească decăzută, încât să se trezească în lume un viu interes pentru planul de mântuire. Aceasta este taina care a mișcat tot cerul ca să se unească cu omul, în realizarea marelui plan al lui Dumnezeu pentru salvarea lumii ruinate.7M 29.3