Lucrătorii neglijați

Poporul nostru nu a simțit așa cum ar fi trebuit necesitatea acestei probleme și, de aceea, ea a fost neglijată. Comunitățile au fost neatente și, cu toate că lumina Cuvântului lui Dumnezeu a strălucit pe cărarea lor, ele au neglijat această prea sfântă datorie. Domnul e foarte nemulțumit de această neglijare a credincioșilor Săi slujitori. Poporul nostru ar trebui să fie tot atât de dispus să asiste aceste persoane atunci când sunt în împrejurări potrivnice, cum a fost dispus să accepte mijloacele și serviciile lor când se bucurau de sănătate.7M 291.1

Dumnezeu a pus asupra noastră obligația de a da o deosebită atenție celor săraci din mijlocul nostru. Dar acești pastori și lucrători nu ar trebui puși la un loc cu cei săraci. Ei și-au adunat în cer o comoară care nu se pierde. Ei au servit conferința în nevoile ei și acum conferința trebuie să le servească. Când vin înaintea noastră cazuri de felul acesta, nu trebuie să trecem pe alături de cealaltă parte. Nu trebuie să zicem: “Încălziți-vă și săturați-vă” (Iacov 2, 16) și apoi să nu luăm măsuri practice pentru a satisface nevoile lor. Lucrul acesta s-a făcut în trecut și astfel, în unele cazuri, adventiștii de ziua a șaptea au dezonorat mărturisirea lor de credință și au dat lumii ocazia de a aduce un reproș asupra lucrării lui Dumnezeu.7M 291.2