Închinarea în familie

Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă trebuie să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Necredința și scepticismul predomină. Nelegiuirea abundă. Corupția curge prin curenții vitali ai sufletului, iar rebeliunea împotriva lui Dumnezeu izbucnește în viață. Robite de păcat, puterile morale sunt sub tirania lui Satana. Sufletul ajunge jucăria ispitelor lui; și afară de cazul că se întinde un braț puternic care să-l scape, omul merge acolo unde îl mână arhirăsculătorul.7M 42.1

Și cu toate acestea, în acest timp de primejdie îngrozitoare, unii care se pretind că sunt creștini nu țin altarul familial. Ei nu Îl onorează pe Dumnezeu în cămin; ei nu îi învață pe copiii lor să-L iubească și să se teamă de El. Mulți s-au despărțit de El atât de mult, încât se simt osândiți când se apropie de El. Ei nu se pot apropia “cu deplină încredere de scaunul harului”, “înălțând mâini sfinte, fără mânie și fără îndoială”. (Evrei 4, 16; 1 Timotei 2, 8.) Ei n-au o legătură vie cu Dumnezeu. Evlavia lor este doar o formă lipsită de putere.7M 42.2

Ideea că rugăciunea nu este importantă este una dintre înșelăciunile cele mai de succes ale lui Satana pentru a ruina suflete. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeu, este fântâna înțelepciunii, izvorul puterii, păcii și fericirii. Domnul Isus Se ruga Tatălui “cu strigăte tari și cu lacrimi”, Pavel îi îndeamnă pe credincioși să se roage “fără încetare”, în toate privințele înălțând rugăciuni și cereri, cu mulțumiri făcând cunoscut cererile lor lui Dumnezeu. “Rugați-vă unii pentru alții”, zice Iacov. “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Evrei 5, 7; 1 Tesaloniceni 5, 17; Iacov 5, 16.)7M 42.3

Prin rugăciune sinceră și plină de râvnă, părinții ar trebui să ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei ar trebui să se roage cu o credință deplină, ca Dumnezeu să rămână cu ei și ca îngerii sfinți să-i ocrotească, pe ei și pe copiii lor, de cruda putere a lui Satana.7M 42.4

În fiecare familie ar trebui să fie un timp fixat pentru altarul de dimineața și cel de seara. Cât de bine este ca părinții să-și adune copiii în jurul lor înaintea mesei de dimineață, să mulțumească Tatălui ceresc pentru protecția Sa din timpul nopții și să-I ceară ajutor, călăuzire și protecție pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca, atunci când vine seara, părinții și copiii să se adune încă o dată în fața Lui și să-I mulțumească pentru binecuvântările zilei trecute!7M 43.1

Tatăl, și în lipsa lui mama, să conducă rugăciunea, alegând câteva texte din Scriptură care să fie interesante și ușor de înțeles. Serviciul să fie scurt. Dacă se citește un capitol lung și se rostește o rugăciune lungă, serviciul devine obositor și la sfârșitul lui se pare că s-a scăpat de o povară. Dumnezeu este dezonorat când minutele de închinare devin seci și neplăcute, când sunt plictisitoare și atât de lipsite de interes, încât copiii se tem de acest serviciu.7M 43.2

Taților și mamelor, faceți clipele de rugăciune cât se poate mai interesante. Nu există motiv pentru care momentele acelea să nu fie cele mai plăcute și cele mai de dorit din zi. Puțină meditație folosită la pregătirea lui vă va ajuta să le faceți pline de interes și de folos. Din timp în timp, mai faceți o schimbare în acest serviciu divin. Se pot pune întrebări pe marginea celor citite din Scriptură și se pot face câteva observații potrivite și la timp. Se poate cânta o cântare de laudă. Rugăciunea rostită să fie scurtă și la obiect. În cuvinte simple și călduroase, acela care înalță rugăciunea să aducă laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui și să ceară ajutor. Dacă împrejurările îngăduie, ar fi bine să ia și copiii parte la citit și la rugăciune.7M 43.3

Numai veșnicia va da pe față binele cu care au fost încărcate aceste ocazii de rugăciune.7M 44.1

Viața lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a fost o viață de rugăciune. Oriunde își așeza cortul, aproape de el era construit și un altar, pe care se aduceau jertfele de dimineața și de seara. Când își muta cortul, altarul rămânea. Iar canaanitul nomad, când ajungea la altarul acela, știa cine fusese acolo. După ce își întindea cortul, repara altarul și se închina Dumnezeului celui viu.7M 44.2

Tot la fel, căminurile creștinilor ar trebui să fie lumini în lume. Din ele, dimineața și seara ar trebui să se înalțe rugăciuni la Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Și, ca roua de dimineață, îndurările și binecuvântările Lui vor coborî asupra celor plecați la rugăciune.7M 44.3

Taților și mamelor, în fiecare dimineață și în fiecare seară adunați-vă copiii în jurul vostru și, în smerită cerere, înălțați-vă inima la Dumnezeu după ajutor. Cei scumpi ai voștri sunt expuși ispitei. Hărțuieli zilnice asaltează cărarea celor tineri și a celor bătrâni. Aceia care doresc să ducă o viață plină de răbdare, iubire și voie bună trebuie să se roage. Numai primind ajutor neîntrerupt de la Dumnezeu putem obține biruință asupra eului.7M 44.4

În fiecare dimineață consacrați-vă, voi și copiii voștri, lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Nu faceți socoteli pentru luni și ani; acestea nu sunt ale voastre. Vouă vi se dă o zi scurtă. Ca și cum aceasta ar fi ultima voastră zi pe pământ, lucrați în cursul orelor ei pentru Domnul. Puneți toate planurile voastre în fața lui Dumnezeu pentru a fi aduse la îndeplinire sau părăsite așa cum va arăta providența Lui. Primiți planurile Lui în locul planurilor voastre, chiar dacă primirea lor cere părăsirea celor mai dragi proiecte ale voastre. În felul acesta, viața va fi modelată tot mai mult după exemplul divin; și “pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4, 7.)7M 44.5