Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 24 — Iubirea în cămin

    Sursa unei prietenii adevărate — Simțămintele pe care le avem unii față de alții izvorăsc din relația noastră comună cu Dumnezeu. Noi suntem o familie, ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El. Comparată cu această afecțiune sinceră, sfântă și demnă, curtoazia de suprafață și prietenia nestatornică și lipsită de semnificație a lumii sunt asemenea plevei față de bobul de grâu. — Letter 63, 1896. (Sons and Daughters of God, 101.)1MCP 211.1

    A iubi așa cum a iubit Isus înseamnă a manifesta dăruire de sine în orice timp și în orice loc te-ai afla, printr-o înfățișare binevoitoare și prin cuvinte pline de bunătate.... Iubirea veritabilă este o însușire prețioasă a cărei natură este cerească și a cărei mireasmă plăcută este din ce în ce mai intensă, pe măsură ce se răspândește asupra celor din jur. — Manuscript 17, 1899. (Sons and Daughters of God, 101.)1MCP 211.2

    Iubirea unește inimile — Iubirea și răbdarea trebuie să fie reciproce. Atunci căsătoria, în loc de a fi sfârșitul dragostei, va fi ceea ce este de fapt, chiar începutul iubirii. Căldura adevăratei prietenii, iubirea care unește inimile este pregustarea bucuriilor cerului.... În loc de a pretinde iubire, fiecare dintre cei doi trebuie să o dăruiască. — The Ministry of Healing, 360, 361 (1905).1MCP 211.3

    Sentimentele pot fi sincere și totuși nedemne de încredere — Sentimentele pot fi curate precum cristalul și frumoase în puritatea lor, dar, cu toate acestea, ele pot fi nedemne de încredere, deoarece nu au fost încă supuse testului încercărilor. Faceți din Hristos cel dintâi, cel din urmă și cel mai ales obiect al afecțiunii voastre. Priviți la El fără încetare și, pe măsură ce este supusă testului încercărilor, dragostea voastră față de El va deveni, pe zi ce trece, tot mai profundă și mai puternică și, o dată cu dragostea față de Dumnezeu, va crește și dragostea voastră unul față de celălalt. “Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă”. (2 Corinteni 3, 18.) — Testimonies for the Church 7:46 (1902).1MCP 212.1

    Iubirea nu poate dura fără a fi exteriorizată — Dacă imboldurile de amabilitate și generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece și însingurată.... Iubirea nu poate dura multă vreme dacă nu este exteriorizată. Nu lăsați ca inimile celor care sunt legați de voi să tânjească după amabilitate și simpatie. — The Ministry of Healing, 360 (1905).1MCP 212.2

    Planta iubirii trebuie îngrijită cu gingășie — Planta prețioasă a iubirii trebuie să fie îngrijită cu gingășie și ea se va dezvolta, devenind puternică, viguroasă și plină de roade și se va manifesta în toate aspectele caracterului. — Letter 50, 1893.1MCP 212.3

    Manifestarea iubirii nu trebuie să fie sufocată — Încurajați exprimarea iubirii față de Dumnezeu și unii față de alții. Motivul pentru care există în lume atât de mulți oameni cu inimile reci și lipsite de sensibilitate este acela că manifestarea afecțiunii a fost considerată o slăbiciune și a fost descurajată și reprimată. Sensibilitatea naturală a acestor persoane a fost sufocată în copilărie; și, dacă iubirea divină nu va topi egoismul lor rece, fericirea le va fi pentru totdeauna spulberată. Dacă dorim ca spiritul amabil al lui Isus și simpatia pe care îngerii o manifestă față de noi să fie și ale copiilor noștri, trebuie să le încurajăm manifestările de generozitate și iubire încă din copilărie. — The Desire of Ages, 516 (1898).1MCP 212.4

    Iubirea nu este pasiune — Iubirea este o însușire de natură cerească. Ea nu este irațională, nu este oarbă, ci este curată și sfântă. Pasiunea inimii firești este cu totul altceva. În timp ce iubirea curată Îl implică pe Dumnezeu în toate lucrările ei și se află într-o armonie desăvârșită cu Duhul lui Dumnezeu, pasiunea este încăpățânată, lipsită de rațiune, grăbită și refractară tuturor restricțiilor, făcând din obiectul afecțiunii un idol.1MCP 212.5

    În toate manifestările comportamentului celui care iubește cu adevărat, se va vedea harul lui Dumnezeu. Fiecare pas pe calea ce duce la unirea căsătoriei, trebuie să fie caracterizat de simplitate, sinceritate, moralitate și spiritualitate. — The Review and Herald, 25 septembrie, 1888. (Messages to Young People, 459.)1MCP 213.1

    Pregătirea pentru reușita căsătoriei — Adevărata iubire este un principiu înalt și sfânt, având un caracter cu totul diferit de acea dragoste care răsare dintr-un impuls și moare îndată ce este serios încercată. Pregătirea tinerilor în vederea întemeierii propriei lor familii, încă din casa părintească, este o datorie creștină. Aici trebuie să învețe renunțarea la sine și manifestarea bunătății, a simpatiei și a unui spirit curtenitor. În felul acesta, iubirea va fi păstrată cu căldură în inimă și cel care va pleca dintr-un asemenea cămin pentru a deveni capul propriei sale familii va ști cum să-i aducă fericirea celei pe care a ales-o drept tovarășă de viață. În loc de a fi sfârșitul iubirii, căsătoria va fi doar începutul ei. — Patriarchs and Prophets, 176 (1890).1MCP 213.2

    Iubirea și stăpânirea de sine conduc la unitatea familiei — Părinții trebuie să exemplifice iubirea și bunăvoința Tatălui ceresc în propriul lor caracter și în viața de familie, astfel încât căminul lor să fie plin de lumină și căldură. Pentru copii, aceasta va fi o moștenire mai prețioasă decât pământurile sau banii. Iubirea căminului părintesc va rămâne vie în inimile lor și, când vor privi înapoi spre casa copilăriei, își vor aminti de ea ca de un lăcaș al păcii și fericirii, asemănător cerului. Fiecare membru al familiei are propriile lui trăsături de caracter și adesea există ocazii în care trebuie să învețe răbdarea și îngăduința; dar, prin iubire și stăpânire de sine, cu toții se pot uni într-o relație cât se poate de armonioasă. — Patriarchs and Prophets, 176 (1890).1MCP 213.3

    Caracteristicile adevăratei iubiri (sfat adresat unui soț ambițios și neînțelegător) — Iubirea adevărată și curată este prețioasă, iar influența ei este cerească. Ea este profundă și statornică. Manifestările ei nu sunt ocazionale și spasmodice. Ea nu este o pasiune egoistă. Iubirea aduce roade și te va determina la un efort continuu de a face ca soția ta să fie fericită. Dacă ai o asemenea iubire, efortul ți se va părea normal. Atunci când vei pleca la plimbare sau la vreo întâlnire, ți se va părea la fel de natural precum respirația să îți iei soția cu tine și să încerci să o faci să se simtă bine în cercul tău de prieteni. Tu consideri că realizările ei spirituale sunt inferioare realizărilor tale, dar eu am văzut că Dumnezeu este mai mulțumit de spiritul ei decât de al tău.1MCP 214.1

    Tu nu ești vrednic de soția ta. Ea este prea bună pentru tine. Ea este ca o floare sensibilă și fragilă ce are nevoie de o îngrijire atentă și tandră. Ea dorește cu sinceritate să împlinească voia lui Dumnezeu, dar are un spirit mândru și este timidă, temându-se de reproșuri. Expunerea la critică și observații este ca moartea pentru ea. Acordă-i respect, iubire și bunăvoință, împlinindu-ți legământul căsătoriei, și ea va renunța la atitudinea retrasă și timidă spre care este înclinată din fire. — Testimonies for the Church 2:416 (1870).1MCP 214.2

    Sufletul tânjește după o iubire mai înaltă — Soția ta ar trebui să facă eforturi serioase pentru a cultiva simplitatea și pentru a renunța la atitudinea ei retrasă. Dacă vei căuta trezirea și dezvoltarea unor însușiri mai înalte ale gândirii și spiritului tău, vei înțelege mai bine nevoile unei femei; vei înțelege că sufletul tânjește după o iubire mai curată și mai înaltă decât pornirile inferioare de natură animalică. Aceste pasiuni au fost încurajate și dezvoltate în tine prin practicare. Dorințele sufletului ei vor fi împlinite numai dacă vei căuta în temere de Dumnezeu să-ți stăpânești pornirile trupului și să te apropii de soția ta cu o iubire mai curată și mai nobilă. Dăruiește-i inima ta și acordă-i un respect înalt. — Testimonies for the Church 2:415 (1870).1MCP 214.3

    Dragostea exprimată în cuvinte și fapte — L_____ trebuie să cultive dragostea față de soția sa; o dragoste care să-și găsească expresia în cuvintele și faptele sale. El ar trebui să cultive o afecțiune duioasă. Soția sa are o fire sensibilă și dependentă, iar nevoile sufletului ei trebuie să fie împlinite. Fiecare expresie amabilă, fiecare cuvânt iubitor de apreciere și încurajare va fi reținut de ea și va fi răsplătit prin binecuvântări ce se vor revărsa asupra soțului ei. Natura lui insensibilă are nevoie de o legătură strânsă cu Hristos, pentru ca spiritul său distant, inflexibil și rece să fie modelat de iubirea divină.1MCP 215.1

    Exprimarea simpatiei și a tandreței față de soție, prin cuvinte și gesturi, nu constituie o slăbiciune sau un sacrificiu al bărbăției și demnității; iar aceasta nu trebuie să se limiteze doar la cercul familiei, ci să se extindă și asupra relațiilor cu ceilalți. L_____ are o lucrare de făcut în ceea ce-l privește și nimeni altcineva nu poate realiza această lucrare. El poate deveni puternic în Domnul prin îndeplinirea unor mari responsabilități în lucrarea Sa. Simțămintele și iubirea lui au nevoie să fie orientate către Hristos și lucrurile cerești, iar caracterul lui să fie format pentru viața veșnică. — Testimonies for the Church 3:530, 531 (1875).1MCP 215.2

    Mici gesturi care dezvăluie adevărata iubire — Iubirea nu poate exista multă vreme dacă nu este exteriorizată prin fapte, tot așa precum focul nu poate rămâne aprins dacă nu este alimentat cu combustibil. Frate C, tu ai considerat că este nedemn să îți manifești tandrețea prin gesturi amabile și să cauți ocazii de a-ți dovedi afecțiunea pentru soția ta prin cuvinte duioase și printr-o atenție binevoitoare. Simțămintele tale sunt schimbătoare și deosebit de influențabile, în funcție de circumstanțe.... Când pleci de la locul de muncă, lasă acolo grijile, frământările și încurcăturile legate de afacerile tale. Adu în sânul familiei o înfățișare binevoitoare, simpatie, amabilitate și iubire. Aceasta va produce mai mult bine decât toți banii cheltuiți pentru soția ta pe medicamente și doctori. Va fi sănătate pentru trup și putere pentru suflet. — Testimonies for the Church 1:695 (1868).1MCP 215.3

    Răbdarea, bunăvoința și iubirea trebuie să rămână strălucitoare în inimă, chiar dacă zilele pot fi uneori atât de înnorate. — The Ministry of Healing, 393 (1905).1MCP 216.1

    Puterea exemplului părintesc — Cea mai bună cale de a-i învăța pe copii respectul față de tată și mamă este aceea de a le oferi ocazia să-l vadă pe tată manifestând gesturi amabile față de mamă și pe mamă acordându-i respect și onoare tatălui. Privind la iubirea părinților lor, copiii sunt călăuziți la păzirea poruncii a cincea și a implicațiilor ei: “Copii, ascultați de părinții voștri în Domnul: pentru că așa este bine”. — The Review and Herald, 15 noiembrie, 1892. (The Adventist Home, 198, 199.)1MCP 216.2

    Iubirea lui Isus oglindită în părinți — Când le-a câștigat încrederea și i-a învățat să o iubească și să o asculte, mama le-a predat copiilor ei prima lecție de creștinism. Ei trebuie să Îl iubească pe Mântuitorul și să se încreadă în El așa cum își iubesc părinții, se încred în ei și îi ascultă. Iubirea pe care părinții o manifestă prin buna educare și prin grija atentă față de copii oglindește iubirea lui Isus față de poporul Său credincios. — The Signs of the Times, September 9, 1886, par. 11. (The Adventist Home, 199.)1MCP 216.3

    Iubirea mamei este o ilustrare a iubirii lui Hristos — În timp ce îi învață să o asculte pentru că o iubesc, mama îi învață pe copiii ei primele lecții de viețuire creștină. Iubirea mamei reprezintă pentru copil iubirea lui Hristos, iar micuții care se încred și ascultă de mama lor învață să se încreadă și să asculte de Mântuitor. — The Desire of Ages, 515 (1898).1MCP 216.4

    Influența căminului creștin nu este niciodată uitată — Căminul care este înfrumusețat prin iubire, simpatie și amabilitate este un loc pe care îngerii îl vizitează cu plăcere și în care Dumnezeu este preamărit. Influența anilor copilăriei și ai tinereții, petrecuți într-un cămin creștin bine păzit, reprezintă cea mai sigură apărare împotriva corupției morale a lumii. În atmosfera unui asemenea cămin, copiii vor învăța să-și iubească atât părinții de pe pământ, cât și pe Tatăl ceresc. — Manuscript 126, 1903. (The Adventist Home, 19.)1MCP 216.5

    Relațiile din familie trebuie să aibă o influență sfințitoare. Căminele creștine, întemeiate și conduse în armonie cu planul lui Dumnezeu, sunt un ajutor minunat pentru formarea unui caracter creștin.... Părinții și copiii trebuie să se unească în slujirea iubitoare a lui Hristos, singurul care poate păstra iubirea omenească în curăție și noblețe. — Manuscript 16, 1899. (The Adventist Home, 19.)1MCP 217.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents