Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 27 — Iubirea lui Dumnezeu

    Dumnezeu este iubire — Dumnezeu este iubire. (1 Ioan 4, 16.) Natura Sa, Legea Sa sunt iubire. Așa a fost și va fi pentru totdeauna. “Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică” (Isaia 57, 15), Cel care “umblă pe cărări veșnice” (Habacuc 3, 6), nu Se schimbă. La El “nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1, 17.)1MCP 247.1

    Fiecare manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii infinite. Suveranitatea lui Dumnezeu implică plinătatea binecuvântării tuturor ființelor create....1MCP 247.2

    Istoria marelui conflict dintre bine și rău, de la începuturile sale în cer și până la nimicirea finală a răzvrătirii și la eradicarea totală a păcatului, este de asemenea o demonstrație a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu. — Patriarchs and Prophets, 33 (1890).1MCP 247.3

    Iubirea lui Dumnezeu demonstrată în natură — Natura și revelația mărturisesc deopotrivă iubirea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este sursa vieții, a înțelepciunii și a bucuriei. Priviți minunatele și frumoasele lucruri din natură. Gândiți-vă la miraculoasa lor adaptare la nevoile și fericirea nu numai a omului, ci și a tuturor ființelor vii. Strălucirea soarelui și ploaia, care încălzesc și împrospătează pământul, dealurile, mările și câmpiile, toate ne vorbesc despre iubirea Creatorului. Dumnezeu este Acela care poartă de grijă nevoilor de fiecare zi ale tuturor creaturilor Sale....1MCP 247.4

    “Dumnezeu este iubire” stă scris pe fiecare boboc ce înflorește, pe fiecare fir de iarbă ce încolțește. Trilurile voioase ale păsărelelor, parfumul florilor delicat colorate, copacii înalți ai pădurii, cu veșmântul lor verde și bogat — toate mărturisesc despre grija părintească și duioasă a Dumnezeului nostru și despre dorința Sa de a-i face fericiți pe copiii Săi. — Steps to Christ, 9, 10 (1892).1MCP 248.1

    Poruncile sunt întemeiate pe principiul iubirii — Preceptele Decalogului se adresează tuturor oamenilor și au fost date pentru instruirea și conducerea tuturor. Zece porunci scurte, cuprinzătoare și pline de autoritate integrează totalitatea obligațiilor omului față de Dumnezeu și față de semeni; și toate sunt întemeiate pe marele principiu fundamental al iubirii. — Patriarchs and Prophets, 305 (1890).1MCP 248.2

    Isus și legea iubirii — Legea lui Dumnezeu are un caracter neschimbător și, prin urmare, Hristos S-a dăruit pe sine ca jertfă în locul omului decăzut, iar lui Adam și urmașilor lui li s-a dat o ocazie de mântuire.1MCP 248.3

    Dacă numai un singur precept al Legii lui Dumnezeu ar fi fost schimbat după alungarea lui Satana din cer, el ar fi câștigat pe pământ victoria pe care n-a reușit s-o câștige în cer. Satana ar fi obținut exact ce a dorit. Noi știm că nu s-a întâmplat așa.... Legea ... rămâne neschimbătoare, întocmai cum este tronul lui Dumnezeu, iar mântuirea fiecărui suflet este determinată de ascultare sau neascultare....1MCP 248.4

    Prin legea iubirii, Isus a purtat păcatele noastre, a suportat pedeapsa noastră și a băut paharul mâniei, care era destinat călcătorilor de lege.... El a îndurat în locul nostru crucea renunțării la sine și a sacrificiului, pentru ca noi să putem avea viață veșnică. Vom purta noi crucea pentru Isus? — Letter 110, 1896. (KH 289.)1MCP 248.5

    Natura plină de compasiune și iubire a lui Hristos — Viața lui Isus, de la început și până în ultima ei clipă, a fost o viață de sacrificiu și renunțare la sine. Pentru ca întreaga lume să poată primi mântuirea, dacă dorește, El a realizat sacrificiul de sine cel mai măreț pe cruce, în locul tuturor oamenilor. Viața lui Hristos era ascunsă în Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a revelat pe Sine lumii, în caracterul Fiului Său....1MCP 249.1

    În fiecare zi și în fiecare faptă a vieții Sale, era manifestată iubirea pentru o lume pierdută. Cei care sunt impregnați de spiritul Său vor lucra în același fel și pentru aceleași ființe pentru care a lucrat Hristos. În Hristos, lumina și iubirea lui Dumnezeu au îmbrăcat natura umană. Nici o ființă omenească nu a avut vreodată o natură atât de sensibilă ca Fiul cel sfânt și fără păcat al lui Dumnezeu, care a stat ca reprezentant a ceea ce poate deveni omenescul prin părtășia cu natura divină. — The Youth's Instructor, 16 august, 1894. (That I May Know Him, 288.)1MCP 249.2

    Iubirea lui Dumnezeu este un izvor de viață — Iubirea lui Dumnezeu este mai mult decât o simplă negare; este un principiu pozitiv și activ, un izvor de viață care se revarsă fără încetare spre binecuvântarea altora. Dacă iubirea lui Hristos sălășluiește în noi, nu vom manifesta nici cea mai vagă ură față de semeni, ci vom căuta să ne arătăm iubirea față de ei pe orice cale posibilă. — Thoughts from the Mount of Blessing, 58 (1896).1MCP 249.3

    Universul exprimă iubirea lui Dumnezeu — Cine ar putea cântări valoarea darului prețios pe care Tatăl ceresc l-a oferit lumii? Ucenicii s-au simțit incapabili de a exprima în cuvinte iubirea lui Hristos. Tot ce au putut spune a fost: “El este iubire”. Întregul univers abia reușește să ofere o imagine a acestei iubiri și bunăvoințe nelimitate a lui Dumnezeu.1MCP 249.4

    Dumnezeu ar fi putut trimite pe Fiul Său în lume, pentru a o pedepsi. Dar ce har uimitor! Hristos nu a venit pentru a nimici, ci pentru a mântui. Apostolii nu au abordat niciodată acest subiect, fără ca inimile lor să nu fie copleșite de inspirația iubirii neasemuite a Mântuitorului. Ioan nu reușește să găsească cuvintele pentru a-și exprima simțămintele. El exclamă: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. (1 Ioan 3, 1.) Noi nu vom putea calcula niciodată dimensiunile iubirii Tatălui. Nu există nici un etalon cu care să poată fi comparată. — Letter 27, 1901.1MCP 249.5

    Satana este răspunzător pentru imaginea unui Dumnezeu aspru și sever — Satana i-a determinat pe oameni să-și formeze o concepție despre Dumnezeu, în virtutea căreia principalul Său atribut este un spirit justițiar sever — un judecător aspru, un creditor nemilos și inflexibil. El a inventat imaginea unui Creator care pândește cu răutate greșelile oamenilor, pentru a-și putea revărsa judecățile împotriva lor. Isus a venit printre oameni tocmai pentru a îndepărta această imagine întunecată, dezvăluind lumii iubirea infinită a lui Dumnezeu. — Steps to Christ, 11 (1892).1MCP 250.1

    Iubirea dintre Tatăl și Fiul este un model — Oricât de mult și-ar iubi un păstor oile, el își iubește mai mult fiii și fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru; El este “Tatăl nostru cel veșnic”. El spune: “Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl”. (Ioan 10, 14.) Ce declarație sublimă! Unicul Fiu, Acela care este însăși inima Tatălui, Cel pe care Dumnezeu L-a numit “omul care îmi este tovarăș” (Zaharia 13, 7); comuniunea dintre El și Dumnezeul cel veșnic este folosită pentru a reprezenta comuniunea dintre Hristos și copiii Săi de pe pământ! — The Desire of Ages, 483 (1898).1MCP 250.2

    Dumnezeu îi iubește pe urmașii lui Hristos întocmai cum Îl iubește pe unicul Lui Fiu. — Manuscript 67, 1894.1MCP 250.3

    Iubirea lui Hristos este o putere vindecătoare — Iubirea pe care Hristos o împărtășește și o inspiră ființei umane este o putere dătătoare de viață. Fiecare parte vitală a organismului — creierul, inima, sistemul nervos — este atinsă de puterea vindecătoare. Prin ea sunt puse în mișcare cele mai elevate energii ale ființei. Ea eliberează sufletul de vinovăția, supărarea, teama și îngrijorarea care epuizează resursele vieții. Ea aduce liniștea și sentimentul de siguranță. Ea inspiră în suflet o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate alunga — bucuria în Duhul Sfânt — o bucurie dătătoare de sănătate și viață. — The Ministry of Healing, 115 (1905).1MCP 250.4

    Contemplarea iubirii lui Dumnezeu — Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru imaginile luminoase prin care ne este reprezentat. Să așezăm laolaltă asigurările binecuvântate ale iubirii Sale și să privim la ele fără încetare: Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui; învăluirea naturii divine în veșmânt omenesc, pentru a-l salva pe om de puterea lui Satana; triumful pe care l-a obținut în locul nostru, deschizând astfel cerul pentru om și dezvăluind înaintea ochilor omenești lăcașul strălucirii slavei divine; înălțarea neamului omenesc din prăpastia ruinei în care fusese târât de păcat și reașezarea lui într-o relație armonioasă cu Dumnezeul cel infinit; absolvirea de către om a marelui examen divin și înălțarea lui până la tronul cerului, prin credința în Răscumpărătorul și prin îmbrăcarea lui în haina neprihănirii lui Hristos — acestea sunt scenele pe care Dumnezeu dorește să le contemplăm. — Steps to Christ, 118 (1892).1MCP 251.1

    Iubirea ne face fericiți — Iubirea lui Hristos ne aduce o fericire cerească. Nu avem cuvinte pentru a descrie o asemenea iubire. Ne gândim la viața Sa pe pământ, la sacrificiul Său pentru noi; ne gândim la lucrarea Sa cerească în calitate de Mijlocitor al nostru, la reședințele pe care le pregătește pentru aceia care Îl iubesc; și tot ce putem face este să strigăm: “Cât de înaltă și cât de adâncă este iubirea lui Hristos!” Plecându-ne umili la piciorul crucii, întrezărim o imagine a iubirii lui Dumnezeu și rostim: “Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre”. (1 Ioan 4, 10.) Dar, în meditația noastră cu privire la Hristos, noi nu facem decât să ne apropiem de departe de înțelesul infinit al iubirii Sale. Dragostea Sa este asemenea unui ocean imens, al cărui adânc este de neatins și ale cărui țărmuri sunt imposibil de descoperit. — The Review and Herald, 6 mai, 1902.1MCP 251.2

    Iubirea lui Dumnezeu cea fără margini — Toată dragostea părintească, adunată la un loc de-a lungul generațiilor și adusă în inimi, toate gesturile de duioșie care au luminat sufletele oamenilor, comparate cu iubirea infinită a lui Dumnezeu, sunt asemenea unei picături de apă așezată lângă un ocean fără margini. Limba omenească nu găsește cuvinte pentru a o descrie; penelul nu o poate picta. Chiar dacă meditați la ea toată viața; chiar dacă cercetați Scripturile literă cu literă pentru a o înțelege; chiar dacă vă angajați toate capacitățile cu care v-a înzestrat Dumnezeu în încercarea de a cuprinde cu mintea iubirea și mila Tatălui ceresc; după tot ce ați reușit să realizați, mai rămâne încă o infinitate necunoscută. Puteți studia această iubire timp de sute de ani, dar nu veți putea înțelege niciodată pe deplin lungimea, lărgimea, adâncimea și înălțimea iubirii lui Dumnezeu așa cum a fost exprimată în dăruirea Fiului Său ca jertfă pentru lume. Nici măcar veșnicia nu va putea revela pe deplin o asemenea iubire. Cu toate acestea, dacă studiem Biblia și medităm la viața lui Hristos și la planul Său de răscumpărare, aceste subiecte mărețe se vor dezvălui înțelegerii noastre din ce în ce mai mult. — Testimonies for the Church 5:740 (1889).1MCP 251.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents