Secțiunea 6 — Egoismul și respectul de sine

Capitolul 28 — Respectul de sine

Dezvoltarea respectului de sine — Succesul nostru în lucrarea cu sufletele oamenilor va fi direct proporțional cu aprecierea pe care o manifestăm față de ei și cu convingerea pe care aceștia o au cu privire la încrederea noastră în ei. Respectul manifestat față de sufletul omenesc care luptă cu păcatul reprezintă, prin Isus Hristos, metoda cea mai sigură pe care o putem folosi în vederea restaurării respectului de sine al omului decăzut. Ideile prestabilite cu privire la ceea ce ar putea deveni acest om constituie un suport sufletesc, a cărui valoare nici măcar noi înșine nu o putem aprecia pe deplin. — Letter 50, 1893. (Fundamentals of Christian Education, 281.)1MCP 255.1

Respectul față de demnitatea omului ca om — Ori de câte ori nu există pericolul de a încălca principiile, respectul față de ceilalți ne obligă să respectăm și obiceiurile lor tradiționale; dar adevărata amabilitate nu înseamnă sacrificarea principiilor de dragul regulilor convenționale de politețe. Adevărata amabilitate nu ține cont de rangurile sociale, ci ne învață respectul de sine, respectul față de demnitatea omului ca om și considerația față de orice membru al marii familii omenești. — Education, 240 (1903).1MCP 255.2

Păstrarea respectului de sine — Unii dintre cei cu care veți veni în contact pot fi aspri și lipsiți de amabilitate, dar voi să nu fiți, din acest motiv, mai puțin curtenitori și politicoși cu ei. Cel care dorește să-și păstreze respectul de sine trebuie să fie atent, pentru a nu răni în mod inutil respectul de sine al altora. Această regulă trebuie aplicată cu sfințenie chiar și față de cei mai neciopliți și mai needucați oameni. Voi nu știți ce intenționează Dumnezeu să facă din acești aparent nepromițători copii ai Săi. În trecut, persoane la fel de neînzestrate și de neatrăgătoare au fost primite de Dumnezeu pentru a realiza o mare lucrare. Influențând inimile, Duhul Său a trezit la viață toate capacitățile lor latente. În aceste pietre necioplite și dure, El a văzut un material prețios, care va fi capabil să reziste încercărilor furtunii, căldurii și presiunii. Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. El nu judecă după aparențe, ci cercetează inima și judecă fără părtinire. — Gospel Workers, 122, 123 (1915).1MCP 255.3

Conștiinciozitatea dă naștere respectului de sine — Oamenii principiilor nu au nevoie de încuietori și chei; ei nu au nevoie să fie supravegheați. Se vor comporta onorabil și corect în orice situație — indiferent dacă sunt singuri și nevăzuți sau dacă se află în public. Ei nu-și vor păta sufletele în schimbul nici unui câștig material sau avantaj personal. Ei dezaprobă faptele josnice. Și chiar dacă nu ar fi nimeni care să știe faptele lor rele, ei înșiși le-ar cunoaște, iar aceasta le-ar distruge respectul de sine. Aceia care nu sunt conștiincioși în lucrurile mici nu se vor comporta altfel nici în situațiile majore, în care sunt stabilite restricții, legi și pedepse. — Testimony for the Physicians and Helpers of the Sanitarium, 62 (1879).1MCP 256.1

Respectul de sine trebuie să fie cultivat cu consecvență — Curăția morală, respectul de sine și împotrivirea fermă față de păcat trebuie să fie cultivate cu tenacitate și consecvență. Un singur gest de familiaritate, o singură indecență pot pune în pericol sufletul, deschizând ușa ispitei și slăbind capacitatea de a-i rezista. — Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 28 (1896). (Counsels on Health, 295.)1MCP 256.2

Respectul pentru alții este dovada respectului de sine — Respectul de sine este degradat prin îngăduința față de păcat; iar când acesta dispare, se diminuează și respectul pentru ceilalți; deoarece noi credem despre ceilalți că sunt la fel de nelegiuiți ca și noi. — Testimonies for the Church 6:53 (1900).1MCP 256.3

Elevii își degradează respectul de sine prin obiceiuri dăunătoare — Tinerii își pot pierde respectul și stăpânirea de sine datorită unor obiceiuri dăunătoare. Ei nu sunt capabili să raționeze corect cu privire la anumite aspecte care îi privesc în mod personal. Modul în care își tratează propriul trup și propria minte este nesăbuit. Obiceiurile rele îi conduc la ruină. Datorită neglijenței în cultivarea unor principii curate și sănătoase, ajung să fie conduși de viciile care le risipesc pacea, iar fericirea lor este spulberată. Anii dedicați studiilor sunt irosiți, deoarece și-au distrus propriile ființe. Ei și-au folosit greșit capacitățile intelectuale și fizice, iar templul trupului lor ajunge o ruină. Acești elevi sunt pierduți atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. Ei au crezut că prin dobândirea cunoașterii pământești vor câștiga o comoară, dar, abandonând Biblia, au sacrificat o comoară mai valoroasă decât orice altceva. — Christ's Object Lessons, 108, 109 (1900).1MCP 257.1

Cuvintele nesăbuite afectează respectul de sine — Aceia care își permit să folosească un asemenea vocabular [cuvinte nesăbuite] își vor pierde respectul și considerația față de sine și, pentru faptul că și-au pierdut controlul de sine și s-au exprimat în acest fel, vor avea remușcări amare, regret și rușine. Cât de bine ar fi fost pentru ei, dacă nu ar fi rostit niciodată asemenea cuvinte! Cât de bine ar fi fost, dacă ar fi păstrat în inima lor uleiul harului, pentru a fi în stare să reziste tuturor provocărilor și să suporte totul cu umilința și răbdarea lui Hristos! — The Review and Herald, 27 februarie, 1913. (Messages to Young People, 327.)1MCP 257.2

Părinții să nu-și piardă niciodată respectul de sine prin cuvinte nechibzuite — Niciodată să nu permiteți ca de pe buzele voastre să iasă vreun cuvânt aspru, amenințător și pătimaș. Harul lui Hristos este la dispoziția voastră, dacă îl cereți. Duhul Său vă va lua în stăpânire inima și conștiința, controlând cuvintele și faptele voastre. Niciodată să nu vă pierdeți respectul de sine prin cuvinte nesăbuite și aspre. Asigurați-vă că exprimarea voastră este curată și conversația voastră sfântă. Oferiți-le copiilor voștri exemplul a ceea ce doriți ca ei să devină.... Păstrați-vă o înfățișare voioasă și rostiți cuvinte plăcute și calme. — Letter 28, 1890. (Child Guidance, 219.)1MCP 257.3

Degradarea respectului de sine prin practicarea onaniei — Efectul unor asemenea obiceiuri degradante nu este același asupra tuturor minților. Există copii care dețin capacități morale deosebit de dezvoltate, dar care, prin asocierea cu alți copii care practică autoerotismul, sunt inițiați în acest viciu. Foarte adesea, ca urmare, asemenea copii devin melancolici, nervoși și răutăcioși; cu toate acestea, este posibil ca ei să nu-și piardă respectul față de închinarea religioasă și să nu manifeste un dezinteres evident față de lucrurile spirituale. Uneori, acești copii suferă intens datorită remușcărilor și se simt degradați în propriii lor ochi, pierzându-și respectul de sine. — Testimonies for the Church 2:392 (1870).1MCP 258.1

Nu distrugeți respectul de sine al altora — Când cineva care a greșit devine conștient de starea sa, fiți atenți pentru a nu-i distruge respectul de sine. Nu-l descurajați prin indiferența și neîncrederea voastră. Nu spuneți: “Înainte de a-i acorda încrederea mea, voi aștepta să văd dacă se schimbă”. Adesea, această lipsă evidentă de încredere îl va face pe cel greșit să se poticnească și să rămână în greșeala lui. — The Ministry of Healing, 167, 168 (1905).1MCP 258.2

Autoîntreținerea crește respectul de sine — Aceia care se luptă să iasă din sărăcie trebuie ajutați să-și găsească un loc de muncă. Nici un om care este capabil să muncească nu trebuie învățat să aștepte din partea altora mâncare, haine și adăpost gratuit. Pentru propriul lor bine și pentru binele celorlalți, este necesară găsirea unor modalități prin intermediul cărora aceștia să poată plăti echivalentul bunurilor pe care le primesc. Încurajați orice efort în vederea autoîntreținerii. Aceasta va întări respectul de sine și un spirit de independență nobilă. Ocuparea minții și a trupului prin angajarea lor în activități folositoare este un element esențial în apărarea împotriva ispitelor. — The Ministry of Healing, 177 (1905).1MCP 258.3

Simțământul posesiunii îi ajută pe cei săraci să-și câștige respectul de sine — Dacă cei săraci ar trăi simțământul de a fi proprietarii propriilor lor case, aceasta le-ar inspira o dorință puternică de a progresa. Ei ar dobândi foarte curând îndemânare în organizarea și administrarea bunurilor lor; copiii lor ar deprinde obiceiul de a fi harnici și economi, iar intelectul le-ar fi dezvoltat. Ei ar simți că sunt oameni, și nu sclavi, și ar fi capabili să-și regăsească în mare parte respectul de sine pierdut și independența morală. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 165, 166 (1886). (The Adventist Home, 373.)1MCP 258.4

Autoeducația și demnitatea — Este important ca slujitorii Evangheliei să înțeleagă necesitatea autoeducației pentru a-și dezvolta însușirile profesionale și pentru a-și păstra demnitatea. Dacă nu se vor angaja într-un proces continuu de formare intelectuală, vor cădea în mod sigur sub povara îndatoririlor lor. — Testimonies for the Church 2:500, 501 (1870).1MCP 259.1

Atenție la autocompătimire — Noi nu avem voie să ne autocompătimim. Nu vă îngăduiți niciodată simțământul că nu sunteți prețuiți așa cum ar trebui să fiți, că eforturile voastre nu sunt apreciate sau că munca voastră este prea dificilă. Faceți ca amintirea suferințelor îndurate de Hristos pentru noi să aducă la tăcere orice resentiment personal. Noi suntem tratați mai bine decât Domnul nostru. “Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele!” (Ieremia 45, 5.) — The Ministry of Healing, 476 (1905).1MCP 259.2

Hristos restaurează respectul de sine — Nu ar trebui să vă fie atât de greu să vă amintiți faptul că Domnul dorește să aduceți la picioarele sale poverile și necazurile voastre și să le lăsați acolo. Mergeți la El, spunând: “Doamne, poverile mele sunt prea grele pentru mine. Ai vrea să le porți Tu pentru mine?” Iar El va răspunde: “Le voi lua Eu, ‘Mă voi îndura de tine cu o îndurare veșnică’. Voi lua păcatele tale și îți voi da pacea. Încetează să-ți distrugi respectul de sine; pentru că Eu am plătit pentru tine cu propriul meu sânge. Tu ești al Meu. Voința ta lipsită de putere va fi întărită de Mine. Remușcarea ta pentru păcat va fi îndepărtată de Mine.” — Letter 2, 1914. (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 519, 520.)1MCP 259.3

Sfat adresat unei persoane care și-a pierdut respectul de sine — Isus te iubește și mi-a dat un mesaj pentru tine. Inima Lui tânjește după tine cu o duioșie infinită. El îți trimite acest mesaj pentru ca tu să fii salvat de atacul veninos al vrăjmașului. Poți să-ți redobândești respectul față de tine însuți. Poți sta în locul în care consideri că ți se cuvine, nu asemenea unui învins, ci asemenea unui învingător, în și prin influența înălțătoare a Duhului lui Dumnezeu. Prinde-te de mâna lui Dumnezeu și nu-i mai da drumul niciodată. — Letter 228, 1903. (Medical Ministry, 43.)1MCP 259.4

Cultivați respectul de sine — Dumnezeu nu dorește să vă subapreciați meritele, înjosindu-vă. Voi trebuie să cultivați respectul de sine printr-o conduită care să fie aprobată atât de către propria voastră conștiință, cât și de către oameni și îngeri.... Aveți privilegiul de a merge la Isus pentru a fi curățiți și de a sta în fața Legii fără pată și fără părere de rău. “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 8, 1.) Deși nu trebuie să avem o părere mai înaltă decât se cuvine despre noi înșine, Cuvântul lui Dumnezeu nu condamnă un respect de sine adecvat. Ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, noi trebuie să avem un caracter demn, care nu are nimic comun cu mândria și înălțarea de sine. — The Review and Herald, 27 martie, 1888. (Our High Calling, 143.)1MCP 260.1