Capitolul 33 — Pericole care pândesc tineretul

Obiceiurile decid viitorul — În perioada copilăriei și a tinereții, caracterul este deosebit de influențabil. În această perioadă, copiii trebuie să învețe exercitarea puterii stăpânirii de sine. La gura sobei și la altarul familiei, pot fi puse bazele unor deprinderi ale căror rezultate vor dura până în veșnicie. Obiceiurile însușite în primii ani de viață vor decide, într-o măsură mai mare decât orice alte talente naturale, dacă în bătălia vieții copiii vor ajunge învingători sau învinși. Tinerețea este timpul semănatului. Ea determină caracterul secerișului atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața viitoare. — The Desire of Ages, 101 (1898).1MCP 308.1

Autodisciplina și îngăduința de sine — Lumea trăiește sub domnia îngăduinței de sine. Erorile și tradițiile se găsesc pretutindeni. Cursele lui Satana care urmăresc distrugerea sufletelor sunt din ce în ce mai numeroase. Toți cei care își desăvârșesc sfințirea în temere de Dumnezeu trebuie să învețe lecțiile cumpătării și ale autodisciplinei. Autodisciplina este esențială pentru dobândirea capacităților de aprofundare intelectuală și spirituală care ne fac în stare să înțelegem și să aplicăm adevărurile sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din acest motiv, cumpătarea are un loc important în lucrarea de pregătire pentru cea de a doua venire a Domnului Hristos. — The Desire of Ages, 101 (1898).1MCP 308.2

“Fiți oameni, întăriți-vă” — Tinerii trebuie să aibă o viziune cuprinzătoare și planuri înțelepte, pentru a putea folosi cât se poate mai bine toate ocaziile vieții și pentru a fi inspirați de curajul și spiritul apostolilor. Ioan spune: “V-am scris tinerilor, fiindcă sunteți tari, și cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și ați biruit pe cel rău”. (1 Ioan 2, 14.) În fața tinerilor se află un standard înalt, iar Dumnezeu îi invită să se angajeze în mod concret în slujba Sa. Tinerii sinceri, care au plăcerea de a fi elevi în școala lui Hristos, pot îndeplini o mare lucrare pentru Maestrul lor, dacă vor asculta în exclusivitate de porunca adresată de Comandantul lor în cuvintele: “Fiți oameni, întăriți-vă!” (1 Corinteni 16, 13.) — The Review and Herald, 16 iunie, 1891. (Messages to Young People, 24.)1MCP 309.1

Pericolul neglijării instruirii și a unei pregătiri speciale — Tinerii care doresc să intre în lucrare în calitate de pastori, colportori sau conducători trebuie să dobândească mai întâi o instruire intelectuală corespunzătoare, precum și o pregătire specială în domeniul chemării lor. Aceia care sunt lipsiți de educație, instruire și specializare nu sunt pregătiți pentru a-și desfășura activitatea într-un domeniu în care influențele celor mai talentați și educați oameni sunt reunite pentru a combate adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu vor avea succes în confruntarea cu formele ciudate ale erorii, ale combinației dintre religie și filozofie și nu vor reuși să expună învățături care necesită atât cunoașterea adevărului biblic, cât și pregătirea științifică. — Testimonies for the Church 5:390 (1885).1MCP 309.2

Talentul nu este o garanție a succesului — Concepția că tinerii cei mai talentați vor avea cel mai mare succes este neadevărată. Cât de adesea s-a întâmplat ca oameni considerați talentați și educați să fie așezați în poziții de răspundere, iar acest fapt să se dovedească a fi un eșec. Strălucirea lor oferea aparența aurului, dar când aurul a fost încercat, s-a dovedit a fi tinichea lipsită de valoare. Ei au dat greș în lucrarea care le-a fost încredințată datorită lipsei de credincioșie.1MCP 309.3

Acești oameni nu au fost perseverenți și sârguincioși și nu au pornit de pe o poziție umilă. Ei nu au fost dispuși să înceapă de jos și, printr-o muncă răbdătoare, să urce treaptă cu treaptă, până la vârf. Ei s-au bazat pe strălucirea talentului lor și nu au depins de acea înțelepciune pe care nu o poate oferi nimeni în afară de Dumnezeu. Eșecul lor nu s-a datorat faptului că nu au beneficiat de circumstanțe favorabile, ci faptului că nu au fost motivați de intenții serioase. Acești oameni nu au înțeles valoarea avantajelor pe care le oferă educația și nu au progresat atât cât ar fi putut în cunoașterea religioasă și științifică. Mintea și caracterul lor nu au fost echilibrate și ordonate de principiile înalte ale binelui. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1891. (Fundamentals of Christian Education, 193).1MCP 309.4

Ignoranța nu este o virtute — V-am învățat că obținerea unei educații în domeniul științific este de cea mai mare importanță. Nu există nici o virtute în ignoranță, iar cunoașterea nu afectează în mod obligatoriu dezvoltarea experienței creștine; dimpotrivă, dacă vă străduiți să acumulați cunoștințe în lumina principiilor, având un obiectiv corect și simțământul că sunteți responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru folosirea capacităților voastre în scopul de a face bine altora și de a-I aduce slavă Lui, cunoștințele dobândite vă vor ajuta să vă exercitați în modul cel mai eficient toate puterile și însușirile pe care le-ați primit de la Dumnezeu și să le angajați în slujba lucrării Sale. — Testimonies for the Church 3:223 (1872).1MCP 310.1

A alege să stai de partea necredinței — În marea zi de pe urmă, fiecare dintre noi va fi judecat de Cuvântul lui Dumnezeu. Unii tineri discută despre știință și se consideră mai înțelepți decât cuvântul scris; ei încearcă să explice modalitățile prin care lucrează Dumnezeu, astfel încât să se potrivească înțelegerii lor limitate, dar toate străduințele lor constituie un eșec lamentabil.1MCP 310.2

Adevărata știință și adevărata inspirație se află într-o armonie desăvârșită. Dar falsa știință este ceva independent de Dumnezeu. Este o ignoranță cu pretenții de știință. Această putere înșelătoare a captivat și a înrobit mintea multor oameni care au ales întunericul în locul luminii. Ei s-au așezat de partea necredinței, ca și când acest act ar fi constituit o virtute și o dovadă a unei minți superioare care își permite să se îndoiască, în timp ce, de fapt, este un semn al unei minți prea înguste și prea slabe pentru a înțelege lucrările creației lui Dumnezeu.1MCP 310.3

Ei nu pot pricepe providența Sa tainică, pe care ar fi trebuit să o cerceteze de-a lungul unei vieți întregi, investindu-și toate capacitățile intelectuale. Deoarece lucrările lui Dumnezeu nu pot fi explicate de mintea limitată, Satana țese în jurul lor plasa teoriilor lui speculative și le răstălmăcește, învăluindu-le în confuzia necredinței. Dacă acești necredincioși s-ar așeza într-o relație mai strânsă cu Dumnezeu, El le-ar descoperi planurile Sale cu claritate, astfel încât să poată fi accesibile înțelegerii lor. — Testimonies for the Church 4:584, 585 (1881).1MCP 311.1

Puterea distrugătoare a îndoielii — Nu există nici o scuză pentru îndoială și scepticism. Dumnezeu a pus la dispoziția tuturor oamenilor suficiente date care să constituie o temelie solidă a credinței lor, cu condiția ca ei să decidă, acceptând numeroasele dovezi evidente. Dar, dacă ezită să creadă, așteptând ca mai întâi să fie elucidat orice aspect care li se pare a fi discutabil, ei nu vor ajunge niciodată să fie înrădăcinați, statornici și întemeiați în adevăr. Dumnezeu nu va îndepărta niciodată din calea noastră toate aparentele dificultăți de înțelegere. Aceia care doresc să se îndoiască pot găsi suficiente motive; aceia care doresc să creadă vor descoperi nenumărate dovezi pe care să-și întemeieze credința.1MCP 311.2

Atitudinea unora este inexplicabilă chiar și în propriii lor ochi. Ei plutesc în derivă, rătăcind în ceața nesiguranței. Satana pune stăpânire îndată pe cârmă și conduce fragila corabie a concepțiilor lor oriunde dorește. Ei devin supușii voinței sale. Dacă nu ar fi ascultat de Satana, aceștia nu ar fi fost niciodată înșelați de ideile lui speculative; dacă s-ar fi așezat de partea lui Dumnezeu, nu ar fi ajuns niciodată confuzi și rătăcitori. — Testimonies for the Church 4:583, 584 (1881).1MCP 311.3

Greșeala de a nu folosi cunoștințele acumulate — Dacă ajungeți vreodată să acumulați atât de multe cunoștințe, încât să nu reușiți să le transpuneți în practică, ați eșuat în atingerea obiectivului. Dacă, în obținerea unei educații, sunteți atât de absorbiți de studiile voastre, încât ajungeți să neglijați rugăciunea și privilegiile religioase și deveniți indiferenți față de bunăstarea sufletului, încetând să învățați în școala lui Hristos, voi vă vindeți dreptul de întâi născut pe o ciorbă de linte. Nu trebuie să pierdeți din vedere nici măcar o singură clipă scopul pentru care vă străduiți să obțineți o educație. Capacitățile voastre trebuie să fie cultivate și dezvoltate în așa fel, încât toate însușirile de care dispuneți să fie dedicate binecuvântării celorlalți.1MCP 311.4

Dacă, pentru obținerea educației, nu faceți altceva decât să vă exacerbați iubirea de sine și să vă dezvoltați tendința de a vă eschiva de la îndeplinirea unor responsabilități care vă revin, ați fi fost mai buni fără educație. Dacă iubiți și idolatrizați cărțile și le permiteți să se interpună între voi și datoriile voastre, astfel încât să simțiți că nu sunteți dispuși să întrerupeți lectura și studiul pentru a îndeplini o lucrare importantă, obligându-i pe alții să o realizeze în locul vostru, atunci este necesar să vă diminuați pasiunea pentru studiu și să cultivați dorința de a realiza tocmai acele lucruri față de care, în momentul de față, nu simțiți nici o atracție. Cel care este credincios în lucrurile mici va fi credincios și în lucrurile mari. — Testimonies for the Church 3:223, 224 (1872).1MCP 312.1

Efectele negative ale inactivității fizice asociate cu efortul intelectual intens — Întregul organism este conceput pentru activitate. Dacă beneficiem de un organism sănătos, fără ca energiile sale fizice să fie consumate printr-o exercitare activă, puterile intelectului nu vor putea fi utilizate la maxima lor capacitate o lungă perioadă de timp. Inactivitatea fizică ce pare să fie inevitabilă în sălile de clasă ale școlilor, alături de alți factori de mediu nesănătoși, face ca aceste săli să devină un loc chinuitor, în special pentru copiii cu o constituție precară.1MCP 312.2

Nu este de mirare faptul că multe dintre bolile care se manifestă pe parcursul unei vieți întregi își au originea în sălile de clasă ale școlii. Iar cele mai mari daune le suferă creierul, cel mai sensibil dintre toate organele corpului, dar care constituie sursa de energie nervoasă a întregului organism. Deoarece creierul este suprasolicitat printr-o activitate prematură și excesivă, în condiții de mediu nesănătoase, capacitatea sa este diminuată și, adesea, efectele negative sunt permanente. — Education, 207, 208 (1903).1MCP 312.3

Evitarea intenționată a responsabilităților și a muncii (experiența a doi tineri) — Acești tineri trec cu vederea datoriile gospodărești pe care le au. Ei nu au învățat să preia anumite responsabilități pe care ar fi fost datori să le ducă la îndeplinire în casă. Mama lor este o femeie practică și credincioasă și poartă multe poveri, pe care acești tineri nu ar fi trebuit să le lase niciodată pe umerii ei. Prin aceasta, ei au încălcat porunca referitoare la respectul față de mamă. Ei nu împărtășesc nici poverile tatălui lor, deși ar fi datoria lor să o facă, și neglijează să-i acorde cinstea pe care ar trebui să o manifeste față de el. În loc de a-și îndeplini îndatoririle, ei își urmează propriile înclinații.1MCP 312.4

Prin evitarea intenționată a responsabilităților și a muncii, acești tineri și-au dezvoltat un mod de viață egoist și nu au reușit să dobândească acea experiență valoroasă, fără de care nimeni nu poate avea succes. Ei nu au înțeles importanța credincioșiei în lucrurile mici și nici nu au simțit că sunt datori față de propriii lor părinți să-și aducă la îndeplinire în mod conștiincios datoriile mărunte, ce le revin în mod personal. Acești tineri ignoră cunoașterea unor lucruri obișnuite, dar atât de necesare pentru îndeplinirea nevoilor practice ale vieții. — Testimonies for the Church 3:221, 222 (1872).1MCP 313.1

Recreație și distracție — Între recreație și distracție există o deosebire fundamentală. Recreația, atunci când se conformează numelui ei — recreație, — reface organismul și îl întărește. Îndepărtându-ne atenția de la ocupațiile și grijile obișnuite, ea permite împrospătarea puterilor minții și ale trupului și, în felul acesta, ne face în stare să revenim la datoriile vieții cu o dorință și o putere de muncă mai mari. Pe de altă parte, distracția este destinată plăcerilor și conduce adesea la excese; ea consumă energiile necesare unor activități folositoare și se dovedește astfel o piedică în calea succesului. — Education, 207 (1903).1MCP 313.2

Ilaritatea stupidă — Scenele de veselie și de ilaritate stupidă și lipsită de sens nu trebuie să constituie pentru noi un mijloc de recreare. Noi ne putem recrea într-o manieră care înnobilează și aduce o binecuvântare asupra celor cu care ne asociem și care ne pregătește pentru a avea un mai mare succes în realizarea datoriilor ce ne revin, în calitate de creștini. — The Health Reformer, 1 iulie, 1871 (The Adventist Home, 493).1MCP 313.3

Dansul — Faptul că David a dansat înaintea lui Dumnezeu într-o ocazie de bucurie sfântă a fost citat drept scuză pentru iubitorii de plăceri, care participă la petrecerile dansante contemporane. Dar acest argument este lipsit de orice fundament. În zilele noastre, dansul este asociat cu distracțiile nocturne zgomotoase și stupide. Sănătatea și principiile morale sunt sacrificate în favoarea plăcerii. Nu Dumnezeu este obiectul gândurilor și al respectului participanților din sălile de dans; iar rugăciunea și cântecele de laudă ar fi ceva cu totul străin în reuniunile lor.1MCP 313.4

Acesta este testul decisiv. Distracțiile care au tendința de a diminua plăcerea față de lucrurile sfinte și de a micșora bucuria de a-I sluji lui Dumnezeu nu trebuie să fie căutate și practicate de creștini. Muzica și dansul, însoțite de o laudă plină de bucurie la adresa lui Dumnezeu, așa cum se regăsesc în manifestarea lui David cu ocazia aducerii chivotului, nu au nici cea mai vagă asemănare cu petrecerile și dansul din zilele noastre. În primul caz, scopul era acela de a comemora și de a înălța Numele sfânt al lui Dumnezeu. Cel de-al doilea este o invenție a lui Satana, prin care oamenii să fie determinați să uite și să dezonoreze Numele lui Dumnezeu. — Patriarchs and Prophets, 707 (1890).1MCP 314.1

Căutarea satisfacțiilor în distracții și plăceri — Vrăjmașul sufletelor se străduiește prin orice mijloace să ne distragă mintea de la studiul Cuvântului. Mulți sunt îndemnați de Satana să caute satisfacții în plăceri și distracții ce par atrăgătoare pentru o inimă firească. Dar copiii lui Dumnezeu nu-și caută fericirea în această lume; ei doresc bucuria veșnică a căminului lor din cetatea eternă, în care locuiește Hristos și în care cei răscumpărați își vor primi răsplata ascultării de poruncile lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu nu privesc spre distracțiile ieftine și trecătoare ale acestei vieți, ci caută fericirea netrecătoare a cerului. — Manuscript 51, 1912. (Our High Calling, 284.)1MCP 314.2

Gânduri ieftine și conversații fără sens — De ce nu vă păstrați gândurile ațintite spre bogățiile inestimabile ale lui Hristos, pentru a le putea prezenta și altora comorile adevărului? Acest lucru este imposibil de realizat, dacă vă permiteți un spirit inactiv și dezorientat, aflat într-o continuă căutare după ceva care să satisfacă doar simțurile, care să vă amuze și să vă provoace o stare de veselie absurdă. Mintea noastră nu trebuie să fie preocupată de asemenea lucruri, în timp ce la dispoziția ei există comori inimaginabile. Veșniciile nesfârșite nu vor fi suficiente pentru a înțelege bogățiile slavei lui Dumnezeu și ale Domnului nostru Isus Hristos.1MCP 314.3

Dar mintea care este ocupată cu lecturi ușoare și povești incitante și care caută fără încetare distracția și amuzamentul nu se poate concentra asupra lui Hristos și nu se poate bucura de plinătatea dragostei Sale. Mintea care își găsește plăcerea în gânduri ieftine și în conversații lipsite de sens este atât de departe de bucuria lui Hristos, precum sunt înălțimile din Ghilboa de binecuvântarea ploii. — The Review and Herald, 15 martie, 1892.1MCP 315.1

Vârtejul plăcerilor și al distracțiilor — Orașele zilelor noastre ajung tot mai repede asemenea Sodomei și Gomorei. Vacanțele sunt numeroase; mii de oameni sunt absorbiți de la datoriile serioase ale vieții, de vârtejul distracției și al plăcerilor. Sporturile pasionante, cursele de cai, jocurile de noroc, băuturile, poveștile de senzație și teatrele stimulează toate înclinațiile pătimașe ale ființei.1MCP 315.2

Tinerii sunt atrași de curentul modei. Aceia care se obișnuiesc să cultive plăcerile de dragul distracției deschid porțile unui potop de ispite. Ei se lasă influențați de prieteni și se complac în conversații triviale și lipsite de conținut, trăind într-o continuă distracție, până când atât dorința, cât și capacitatea de a trăi o viață folositoare dispar cu desăvârșire. Aspirațiile lor religioase sunt înghețate; viața lor spirituală este întunecată. Toate trăsăturile nobile ale sufletului și orice legătură a ființei cu lumea spirituală sunt degradate. — Testimonies for the Church 9:89, 90 (1909).1MCP 315.3

Petrecerile dedicate plăcerii — Mulți părinți le îngăduie tinerilor să frecventeze petrecerile dedicate plăcerii, considerând că distracția este o necesitate esențială pentru sănătate și fericire, dar puțini știu ce fel de pericole se ascund dincolo de aceste lucruri. Cu cât dorința după plăcere este mai des îndeplinită, cu atât devine mai intensă și mai adânc înrădăcinată. Experiența vieții este în mare parte determinată de satisfacerea sinelui prin distracții. Dumnezeu ne avertizează să fim atenți: “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. (1 Corinteni 10, 12.) — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 347 (1913).1MCP 315.4

Pericolul frivolității — Cum sunt viețile tinerilor, în comparație cu modelul divin al vieții Domnului Hristos? Sunt alarmată să văd pretutindeni manifestarea frivolității în comportamentul tinerilor și al tinerelor care pretind că sunt credincioși adevărului. Dumnezeu nu pare a fi în gândurile lor. Mintea este plină de lucruri lipsite de sens. Conversațiile lor sunt doar niște vorbe goale. Ei au urechi muzicale foarte bine dezvoltate, iar Satana știe care sunt simțurile cărora să li se adreseze și pe care să le degradeze pentru a le amăgi mintea, determinând-o să-și piardă interesul față de Hristos. Lipsesc dorințele spirituale după cunoaștere divină și după creștere în har. — Testimonies for the Church 1:496, 497 (1867).1MCP 315.5

Permisivitatea privează creierul de puterea sa — Același Martor, care a asistat și a raportat actul profanator al lui Belșațar, este prezent alături de noi oriunde am merge. Tinerilor și tinerelor, poate că nu conștientizați faptul că Dumnezeu vă privește; poate că vă simțiți liberi să vă urmați impulsurile inimilor voastre firești și să vă permiteți un comportament ușuratic și frivol, dar va trebui să dați socoteală pentru toate aceste lucruri. Ceea ce semănați, aceea veți secera. Dacă, prin distracție și îngăduință față de apetit și pasiune, surpați temelia căminului vostru, dacă vă privați creierul de hrana corespunzătoare și nervii de puterea lor, va trebui să răspundeți în fața Aceluia care spune: “Știu faptele tale”. — The Review and Herald, 29 martie, 1892.1MCP 316.1

Satisfacerea neselectivă a plăcerilor degradează mintea — Așa cum consumul grăbit de alimente la masă este dăunător sănătății fizice, tot astfel absorbirea lacomă a tot ceea ce pare să producă plăcere degradează mintea, determinând-o să refuze hrana spirituală care îi este oferită. Mintea este înclinată să caute plăcerea, asemenea unui alcoolic care tânjește după un pahar de lichior. Această ispită pare imposibil de biruit. O gândire serioasă este neplăcută, deoarece nu ar satisface simțurile firești. Nu există nimic plăcut în ideea de a citi și de a studia cuvintele vieții veșnice. — Letter 117, 1901.1MCP 316.2

Distracții periculoase — Orice formă de distracție, care răpește dispoziția sufletească pentru rugăciune tainică, pentru devoțiune, pentru altarul familiei sau pentru participarea la adunările de rugăciune, nu prezintă siguranță, ci este o distracție periculoasă. — Testimonies for the Church 3:223 (1872).1MCP 316.3

Îngăduirea apetitului pune în pericol sănătatea trupului și a sufletului — Tinerilor, vă gândiți voi oare la faptul că, prin alegerea principiilor pe care le aplicați în acțiunile voastre și prin expunerea minții voastre la diferite influențe, vă formați caracterul pentru veșnicie? Lui Dumnezeu nu puteți să-I ascundeți nimic. Deși puteți practica în secret obiceiuri rele, acestea nu sunt ascunse de Dumnezeu și de îngeri. Dumnezeu nu este mulțumit de voi; El pretinde să fiți mult mai avansați din punct de vedere al cunoașterii spirituale decât sunteți în prezent.1MCP 317.1

Realizările voastre nu sunt pe măsura tuturor privilegiilor și ocaziilor pe care vi le-a oferit Dumnezeu. Voi aveți o datorie față de semeni, iar o datorie care nu este bine înțeleasă nu poate fi bine îndeplinită. Practicile voastre greșite nu vă afectează numai pe voi înșivă, ci și pe aceia pe care îi influențați în mod negativ prin exemplul vostru. Obiceiurile voastre necumpătate, datorate îngăduirii apetitului, vă pun în pericol atât sănătatea trupului, cât și a sufletului. Voi aveți obiceiuri care se aseamănă practicilor lumești, iar creierul vostru este intoxicat. Dacă aceste obiceiuri și practici nu sunt corectate în raport cu legile pe care Dumnezeu le-a instituit în natură, nu veți putea cultiva niciodată gânduri curate și nobile. — Letter 36, 1887.1MCP 317.2

Evitarea ispitelor — Nu vă așezați pe terenul ispitei. Când sunteți expuși unor circumstanțe pe care nu le puteți controla și vă simțiți asaltați de ispite, apelați la făgăduința lui Dumnezeu și exclamați cu încredere și curaj: “Pot totul în Hristos, care mă întărește”. (Filipeni 4, 13.) La Dumnezeu există suficientă putere pentru fiecare. Dar, dacă nu aveți simțământul păcătoșeniei și al neputinței, nu veți simți niciodată nevoia după acea putere unică ce vă poate salva.1MCP 317.3

Isus, scumpul vostru Mântuitor, vă somează acum să luați o poziție fermă de partea adevărului etern. Dacă suferiți cu El, Isus vă va încununa cu slava Împărăției Sale veșnice. Dacă sunteți dispuși să sacrificați totul pentru El, atunci El va fi Mântuitorul vostru. Dar dacă alegeți propriile voastre căi, veți înainta în întuneric, până când va fi prea târziu să mai obțineți răscumpărarea eternă. — Testimonies for the Church 3:45, 46 (1872).1MCP 317.4

O ambiție sfântă — Iubiți binele pentru că este bine și cercetați-vă propriile simțăminte și impresii în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. O ambiție greșit orientată vă va conduce în mod sigur la durere și amărăciune. Mă străduiesc să folosesc cele mai potrivite cuvinte și expresii, iar stiloul meu ezită pentru o clipă, așteptând să-mi vină în minte cuvintele cele mai sugestive.1MCP 318.1

Cultivați o ambiție care să-I aducă slavă lui Dumnezeu, o ambiție sfințită de Duhul Sfânt. Faceți ca untdelemnul sfânt, care curge din cele două ramuri de măslin, să ardă cu o flacără sacră pe altarul sufletelor voastre. Cele două ramuri de măslin reprezintă cea mai abundentă revărsare a Duhului Sfânt. — Letter 123, 1904.1MCP 318.2